11,260 matches
-
tatei, în satul Oberaußen, li s-au repartizat chiar cantități mai mari de „aur negru“, bucăți zdravene, lunguiețe și brichete în formă de ouă. Întreprinderea în care tatăl își găsise de lucru era un complex industrial care scotea nori de aburi prin coșuri așezate la rând și se numea Fortuna Nord, la fel ca, mai târziu, unul dintre capitolele din Toba de tinichea, în decursul căruia, în cimitirul satului de mineri Oberaußen, un cadavru este mutat, iar Oskar Mazerath, în timp ce cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
La început am bătut la uși, am apăsat pe clanțe, apoi am rătăcit prin dreptul atelierelor încuiate pe coridoare, urcând și coborând scări. Încă mai îmi aud pașii, văd cum, în clădirea încremenită și transformată într-o pivniță de gheață, aburul respirației mele se împrăștie în aer. Nu vreau să obosesc și e de presupus că voi fi purtat un dialog cu mine însumi: nu ceda, rezistă! Gândește-te la Joseph, camaradul tău, care a spus: „Mila Domnului nu ne pică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Domnului nu ne pică în poală...“, când deodată, deja pe când mă întorceam, arta mi-a ieșit în cale întruchipată de bătrân ce semăna cu imaginea artistului transmisă din vremurile filmului mut. Ca și mie, răsuflarea îi ieșea din gură în aburi albi. Abia cu aproape doi ani mai târziu am aflat mai multe: cel din fața mea, bătrânul înfășurat într-o pelerină neagră, mascat de un fular lung, negru și umbrit, de borurile largi ale unei pălării de artist, din fetru negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Sufertașul meu plin de fiertură îl predam la nevasta meșterului pentru ca, la fel cum făcea și cu sufertașul sculptorului Singer, al starostelui calfelor Korneff, cu cele ale cioplitorilor silezieni și ale ucenicilor slăbănogi, la ora prânzului să-l încălzească pe aburi. Numai marțea și vinerea mă duceam la muncă fără sufertaș în raniță. Astea erau zilele supelor de carne și zarzavat nu doar hrănitoare, ci și gustoase, care însă, în ceea ce îi privea pe ucenici, dar în egală măsură și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care erau doar simulate, devenind vizibile în contrejour: aparițiile lui Oskar. El hotăra cine trebuia să moară, cui îi era îngăduit să supraviețuiască în mod miraculos. Oskar a fost acela care m-a obligat să mai vizitez o dată cercurile de abur ale anilor mei tineri. El mi-a dat împuternicirea de a închide între semne de întrebare tot ceea ce se pretindea a fi adevăr. El, comparația strâmbă-n persoană, m-a învățat să consider frumos tot ce e strâmb. El, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
udă pe ea. În afară de asta, era un decorator atât de iscusit, încât putea, cu pasiune pentru fiecare detaliu, să transforme cea mai ordinară dintre cârciumi într-un saloon din Vestul Sălbatic pregătit de filmare sau în cabinele unui vapor cu aburi de pe Mississippi; Düsseldorf-ul oferea, în afară de clienți încrezători, și terenul fertil pentru o gastronomie a iluziei. El era în același timp John Brown și sclava lui, era Old Moses și Buffalo Bill. Era Iona în burta balenei și plângea cu Shenandoah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care Îl luau cu asalt deșerturi cu pășuni și cu ape Întunecate. Orașul se ascundea În Apus, peste potop de apusuri. Pentru a răzbi acolo, Tai An nu s-a ferit de primejdiile vaporului purtat pe ape de propriul său abur. A debarcat la Samerang, o dată cu o turmă de porci drogați; travestit În gabor, a făcut, vreme de douăzeci și trei de zile, lampa mică În pântecele unei corăbii daneze, mâncând și bând doar o salbă de roți din brânză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
perete, lângă el. Ochelarii Îi căzură pe pieptul lui Norman, care Îi găsi și Îi dădu Înapoi, căci Harry avea nevoie de ochelari. Apoi, Norman Își pierdu cunoștința și totul deveni negru. DUPĂ ATAC Șuvoiul fierbinte curgea peste el; trase aburul În piept. Stând sub duș, Norman Își cercetă trupul cu privirea și Își spuse: „Arăt ca supraviețuitorul unei catastrofe aeriene. Unul dintre cei pe care mă minunez că-i mai găsesc În viață“. Cucuiele din cap Îi pulsau dureros. Pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cât un trunchi de corp omenesc și a unei mari frunze incandescente, lungă de un metru și jumătate, legănându-se orbește În spatele său și, În timp ce se ferea, o văzu pe Beth izbită și aruncată Într-o parte. Tina țipă terorizată. Aburi puternici de amoniac le ardeau ochii. Tentaculul oscilă Înapoi, către Norman. Acesta Își ridică mâinile Într-un gest reflex de apărare și atinse carnea slinoasă și rece când brațul gigantic Îl răsuci și-l azvârli, lovindu-l de peretele camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Nu se putea da un răspuns mai stupid la o viață stricată cu o întrebare stupidă. Unde am greșit? Iată-l pe tînărul V. după cutremurul pămîntului de sub picioare însemnat de firul roșu al dragostei. Peste zîmbetul lui drogat fumegă aburii de carne arsă. Imaginea celeilalte, Elena-prima, își schimbă contururile prin variații de strălucire aidoma păsării violet din vitraliu. Așa cum marea artă, dincolo de orice îmbogățire pe care o aduce omului, presupune ceva inefabil care te violentează și-ți subjugă admirația, nici
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe patul de spital îi observ pe cei ce se agită în jurul meu. Crivățul inimii mele nu reușește să se potolească sub căldura afecțiunii lor. V. tînăr, incolor. Sînt împresurat de ființe transparente, de minotauri și inorogi tăiați dintr-un abur sticlos, forfotind în jur cu scrîșnete de copite, dezmierdîndu-se cu capul sau luptîndu-se. V. scriitorul față cu moartea. S-a trezit cu ea alături și era să dispere că există. Apoi, a început să urle, să nască istorie după istorie
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să-i ascundă trupul. Pentru că tot ce le e superior le face spaimă, îi amenință, le devorează rostul fără de rost. Înseamnă că titanul e un monstru îmbătat cu sine! Pentru că el trăiește în utopia că, dincolo de masochista sa gîndire, prin aburii inutilității sale schimbate în alcool, mai pîlpîie încă un zeu pe care-l poate prinde în mînă și strînge tare. Cu mare mirare îl ascultă tînărul Doctor. Nu sar putea spune că cele auzite nu l-au tulburat și pe
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
rezemat de streașina cerului, în El, au locuit toate iubirile mele imposibile. Și a venit toamna găsindu-mă în răstignirea de nopți suferinde, cutremurată de amețitoarea dramă a delirului. În răcnetul taciturn de întrebări, am văzut pentru prima dată cum ABURII PĂMÂNTULUI CARNAL, se ridicau la stelele liniștii hapsâne. De o liniște ce în sângele ei zac troiene de mari confuzii și însetați de acele dureri oarbe. Numai resemnarea zorilor mi-a adus la masa tăcerilor, o cupă cutremurătoare de lacrimi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a vieții ce-ți țipă din toate măruntaiele nopților, iar tu ești ca un fulger de gând. Din trupul tău a înflorit raza durerilor albe. Doamne, nu mai știu cum te chem în ajutorul acestor taine ce-mi spulberă un abur albastru al ETERNULUI, iar tu semeni pământ și HAR prin trupul iubirilor pentru a deveni MĂRTURIA UNIVERSULUI. O, Doamne, recunoaște că-n cele din urmă nu știm și nu putem decide acea rămânere în rădăcinile florilor ALBE, nu știm să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-mi spele sufletul de păcate, îmi voi cere iertare timpului, deoarece el m-a făcut CUVÂNT. Prin fața cititorilor mei va curge acea sintagmă dezvelită de dragoste și viețile lor vor căpăta rugăciunea invizibilă ce stă în răsărit de luceafăr. Poate aburul cuvintelor să le încălzească sufletele și să le spele inimile lor de durere, încercând să desfacă brațele aerului pentru a prinde din zbor gustul de sfere. Strigările gândurilor vor fi amestecate cu acea rugăciune dumnezeiască ce din când în când
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
o altă dimineață II Unde mi-e somnul, o dulce mângâiere Din răstignirea visului ca un Boem Carnal, Și în țărâna nopții pe-o rază de mistere. M-aș logodi prin ploaia unui CHIP ASTRAL. Să simt o fericire din aburi de pământ Ce se ridică-n noaptea de ceruri plânse, Unde toți îngerii au făcut legământ Să mă prefac în STELE din lumile de vise. Să nu mai fiu o AȘCHIE de nori, În devenirea calmă a versului sfidat Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ninsă, Prin TÂMPLA DE NOAPTE, doar nepătrunsul fior, Întuneric, extaz, prin AGONICUL DOR, O mare de vise prin noapte să-mi spună, Că lumina uitării, e rănită în țărmul durerii. Că lumina din iubire e un pământ de IERTARE. Din ABURUL CE SE RIDICĂ spre cer; Dumnezeu veghează o viață de lumină deasupra lumină, peste un trup de aer, unde sunt nemărginite iubiri, ce vin din vieți de cuvinte, îngenunchiate-n legendarele ierni. Doamne și cât de trist este să adormi Pe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să stau în spatele clasei. Acum chiar că aveam nevoie să beau ceva. Poate că Anna era acasă. M-am târât până la camera ei și am deschis ușa fără zgomot. De-abia am apucat să deschid ușa vreo doi centrimetri, că aburii m-au și izbit. Vreau să spun, aburii de alcool. Bingo! „Slavă Domnului“, m-am gândit. Era limpede că venisem în locul potrivit. Anna stătea pe pat făcută covrig. Părul lung și negru îi era răsfirat în jur, iar pe perna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nevoie să beau ceva. Poate că Anna era acasă. M-am târât până la camera ei și am deschis ușa fără zgomot. De-abia am apucat să deschid ușa vreo doi centrimetri, că aburii m-au și izbit. Vreau să spun, aburii de alcool. Bingo! „Slavă Domnului“, m-am gândit. Era limpede că venisem în locul potrivit. Anna stătea pe pat făcută covrig. Părul lung și negru îi era răsfirat în jur, iar pe perna de lângă ea zăcea ceva ce părea a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Kate. Anna și Helen aproape că s-au împiedicat una de cealaltă ca să dea o mână de ajutor. Tata și-a făcut de lucru scoțând masa de călcat și punând în scenă întreaga operațiune prin apăsarea repetată a butonului de abur până când bucătăria a ajuns să arate ca o cameră de saună. Mama a rămas locului, neclintită ca o stană de piatră. Dar după o vreme, până și ea s-a animat. A început să curețe masa și, întunecată, a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și ciocanelor de pretutindeni bătînd. Probabil că simpla adunare a unor artiști Într-un loc ferit de binecuvîntarea colectivă putea fi considerată În anii ’80 subversivă, doar trăiam vremuri În care printr-o simplă expirație ți se părea că scoți aburi clandestini, Însă dacă ar susține cineva astăzi, la doisprezece ani de la răscoală, că un cenaclu era o formă de curaj, luptă, disidență, ar exagera. Era o formă de viață a unei tinereți literare, identică cu aceea a unui trilobit. Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În spatele cărora echipe Întregi de tehnicieni fac minuni, grote, puțuri, totul gri, murdar și de undeva clipocește apa, construiesc schele pe care se tîrăsc aliens lipicioși după ce au atîrnat de niște conducte groase, ele Însele Înfricoșătoare mai ales dacă scapă aburi și scapă, porți masive de metal din viitor cu nituri cît pumnul, vagonete ce par să nu meargă dar nici să vină de undeva, misterioase clădiri abandonate În peisaje distruse de-un Întotdeauna mare și ciclic conflict intergalactic. Și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
balans În stînga, la care se va adăuga unul scurt și decis, central, țiuind pe la vreo 10 000 de hertzi, dublă flatulență Însoțită de suptul unei carii surround, zgomotul irevocabil al căderii unei balegi pe iarbă, În fața blocului, printre petunii, aburul ei, tumultul pompei de desfundat canalizarea, zgomotul unei ventuze, zgomot de muci, apoi zgomot neprecizat, un fel de du-te-vino vag, limfatic, dar pe care dacă-l identifici primești drept premiu o casetă cu manele finale ori un tampax muzical, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ăsta Îi e frică și lui Dumnezeu”. Despre Dumnezeu nu știu ce să mai zic, nu mi-l imaginez cu cască de miner, oricît m-aș strădui, mi se pare cert doar faptul că unei singure făpturi, care-i așa, ca un abur, ca o emanație, ca o ceață pozitivă, nu Îi este frică. Deputatul PRM de Timiș reclamă că Doru Braia a furat coroana de flori de la Monumentul Eroilor de la Păuliș și a depus-o la mormîntul bunicii sale. O fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Elena Marin Alexe În memoriam Poetului A.P. 20 iulie 2011 Cântecul meu Clopot în noapte Ploaie de șoapte Strigăt de moarte Trupul meu Lanul întins Focul nestins Dor necuprins Gândul meu Zbor în abis Abur încins Inima mea Far în furtună Brațe ce-adună Cântec sub lună Sufletul meu Coardă atinsă Torță aprinsă Zare întinsă
Poemul nescris by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83276_a_84601]