4,127 matches
-
concentrare (p. 5). Același autor mai arăta că, În SUA, „unul din cursurile necesare pentru obținerea doctoratului de stat (Ph.D.) era cel despre cercetarea științifică, În care tehnica redactării academice constituia un capitol separat” (p. 7). O discuție cu academicianul Camil Mureșanu a avut darul să mă Încurajeze În această direcție. Cunoscutul istoric Îmi spunea că, la rândul său, a ținut În tinerețe asemenea cursuri. În excelenta sa carte Principii și norme de tehnoredactare computerizată, I. Funeriu scria: Tot din
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
succintă asupra unui subiect științific sau literar, bazată pe informația bibliografică” (Vulpe, 2002, p. 49). Referatul este una dintre cele mai „compromise” specii ale stilului științific, În această situație un rol important având școala. Într-un articol din România literară, academicianul Solomon Marcus (2002) a sesizat foarte bine acest aspect: Devenit pionier și apoi utecist, el [elevul, n.n.] a fost stimulat să colaboreze la revista școlii sau la alte publicații locale, să prezinte „comunicări” la diferite sesiuni organizate după principiile Întrecerii
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
publice (În special politicieni) de a avea titlul de doctor. Intruziunea factorului politic a fost și În acest domeniu nefastă. Când teza lui Adrian Păunescu (despre poezia lui Marin Sorescu, Nichita Stănescu și Ioan Alexandru, avându-l Îndrumător științific pe academicianul Eugen Simion) a fost trimisă spre revizuire de către colectivul Catedrei de Literatură Română de la Universitatea din București pe motiv că nu era o lucrare științifică, ci una de amintiri și confesiuni, poetul s-a considerat o victimă a opțiunilor sale
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
metodico-științifice”, ca și când știința nu ar fi ea Însăși metodică! Desigur, un rol important În acest caz le revine cadrelor didactice universitare care girează astfel de lucrări. Prezentarea unor referate la sesiuni științifice este importantă pentru așa-zisul „portofoliu” al profesorului. Academicianul Solomon Marcus (2002) este de părere că: Pentru a fi promovați și, În general, pentru a avea un dosar profesional cât mai bun, profesorilor le prinde bine să poată dovedi participarea la cât mai multe sesiuni de comunicări și publicarea
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
volumul a apărut la Editura Politică este o dovadă că avea girul autorităților politice din România. (De fapt, din colectivul de autori făceau parte și Ion Ardeleanu și Mircea Mușat, un fel de istorici oficiali ai regimului comunist. Nu Întâmplător, academicianul Florin Constantiniu și-a intitulat astfel o carte recentă: De la Răutu și Roller la Mușat și Ardeleanu, Editura Univers Enciclopedic, București, 2007.) Tot În timpul regimului comunist, Editura Fundațiilor Regale (ca și Revista Fundațiilor Regale) apărea fără termenul Regale, din motive
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
În vedere ordinea strict alfabetică a localităților: Săcuieni, Sălciua, Săliște. • În cazul unor localități cu nume identice, e nevoie de precizarea comunei sau a județului. Săliște este o comună În județul Sibiu (renumită prin faptul că a dat țării mulți academicieni), dar o regăsim și În județul Alba. • Alături de numele vechi vor apărea și denumirile actuale: Ampelum (azi Zlatna, oraș În județul Alba), Axiopolis (azi orașul Cernavodă, județul Constanța), Callatis (azi Mangalia, oraș În județul Constanța). • Dacă denumirea este formată din
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
pe inspirați, cât și pe plagiatori. Și dacă nici măcar de rușine nu vor Îndrepta lucrurile, blocați-le adresa de mail cu mesaje, dați-le telefon În miez de noapte sau sunați la ușă și fugiți! Iată o concluzie formulată de academicianul Solomon Marcus (2002): Plagiatul a fost, pe de o parte, eludat, tolerat și stimulat, pe de altă parte, diabolizat, pus la stâlpul infamiei. Să intrăm În normalitate și să judecăm proprietatea intelectuală cu rigoarea, dar și cu relativitatea inevitabilă. Să
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
proveneau din afara Belgiei 28. Constantin C. Angelescu aducea în articolul său câteva detalii cu privire la viața profesională ori politică a unora dintre românii ce obținuseră titlul de doctor în științe politice și administrative, remarcându-i în acest context doar pe economistul (academician din 1936) și omul politic Alexandru C. Cuza (1857-1947), respectiv pe viitorul primar al Bucureștilor, Emanoil Protopopescu - Pake (1845-1893), restul fiind considerați fără notorietate 29. Desigur că noi am putea să mai adăugăm în lista pe ministrul liberal al Justiției
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
dedicat cu pasiune profesiei pe care și-au ales-o: avocatul de renume Mihail Dimitrie Cornea, istoricul și filologul Gheorghe Ionescu - Gion, profesorii de filosofie Constantin Leonardescu (Universitatea din Iași) și de filologie elina Dimitrie Burileanu (Universitatea din București) sau academicianul Ștefan Constantin Hepites, ce s-a remarcat în domeniile fizicii, meteorologiei, seismologiei. Până la încheierea cercetării noastre privind carierele studenților care au obținut un titlu de doctor la Universitatea Liberă din Bruxelles, putem afirmă, pe baza datelor prezentate în acest studiu
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
se pregătiseră: fără a relua toate numele, îi reamintim pe cunoscutul avocat Mihail Dimitrie Cornea, pe istoricul și filologul Gheorghe Ionescu-Gion, pe profesorii de filosofie Constantin Leonardescu (Universitatea din Iași) și de filologie elina Dimitrie Burileanu (Universitatea din București), pe academicianul Ștefan Constantin Hepites, ce s-a remarcat în domeniile fizicii, meteorologiei, seismologiei ori pe inginerii Elie Radu și Grigore Bejan. Încercarea noastră de a reconstitui și carierele celor care nu și-au găsit locul printre personalitățile vremii, amintite în general
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
metode de testare a lui, softul poate, totuși, păstra anumite vicii ascunse, care să producă erori inimaginabile. Este cazul programelor foarte mari, de milioane de linii de cod, care, practic, sunt tot mai greu de controlat. Edificator este cazul unui academician rus care a demisionat dintr-o importantă funcție informatică din Ministerul Apărării, întrucât spunea că pericolul producerii unor grave incidente, cu efecte nebănuite asupra securității omenirii, devine tot mai mare, din cauza imposibilității controlului programelor. Multitudinea ramificațiilor din program poate să
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
ridicate din Murgeni, cărora le realizează medalioanele: „Ioan I. Răianu, matematician și prieten al lui Aurel Vlaicu, pe care l-a ajutat... cu inima ca și cu o substanțială cotă la plata motorului de avion" (p. 140); Nicolae I. Profiri, academician, om de știință; Ion Juvara, mare chirurg, „una din cele mai interesante, mai bogate în idei" dintre personalitățile chirurgiei românești, cum spunea Iorga; Constantin C. Balmuș, academician, unul dintre eleniștii noștri de seamă". * Naționalul Naționalul, organ al Partidului Național‐Român
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
o substanțială cotă la plata motorului de avion" (p. 140); Nicolae I. Profiri, academician, om de știință; Ion Juvara, mare chirurg, „una din cele mai interesante, mai bogate în idei" dintre personalitățile chirurgiei românești, cum spunea Iorga; Constantin C. Balmuș, academician, unul dintre eleniștii noștri de seamă". * Naționalul Naționalul, organ al Partidului Național‐Român din județul Tutova, în primul număr din 15 februari e 1923, apoi de la numărul 2, care poartă data de 15 martie 192 3 cu adăugirea: „De sub șefia
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
în jurul lui Tutoveanu - având ca mentor pe Alexandru Vlahuță... Bârladul a fost un Weimar... Bârladul poate fi un Weimar... Bârlad - „un oraș cu vocație culturală care a dat cultu rii noastre mai multe personalități decât oricare altul” - cum aprecia, undeva, academicianul Alexandru Zub. „Bârladul, acest Weimar, cum îl numește G. Călinescu, merită cunoscut stradă cu stradă... Orice piatră a lui înseamnă i storie”... * În timpul războiului, pe când întreaga țară era aciuată pe pământul vechii Moldove, și orice viață literară încetase, am tipărit
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
C. Sp. Haret, A. Iliescu, I. Mateescu, S. Mironescu, I. Negruțu, Gr. Pletosu, M. Pop, G. Popescu, V. Simionov, L. Te odor, Maxim. La revista „George Lazăr” a colaborat și Constantin Hamangiu, fost elev al Liceului „Codreanu”, promoția 1889, ulterior academician, ministru de justiție, cetățean de onoare a municipiului Bârlad, născut la Pogonești - Bârlad într‐ o familie de răzeși. Redactorul principal al revistei a fost Solomon M. Haliță, dascăl ardelean care, alături de G. Ghimbășanu au scos un ziar conservator cu numele
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Pavelescu, Ștefan Cosma, G.G. Ursu, Gh. Ioniță și alții. * Tot în „Discuții literare” dar în nr. 2 din „Scrisul nostru” G. Tutoveanu îi precizează lui V. Damaschin că „Academia Bârlădeană:” s‐a înființat chiar la 1 Mai 1915 și primii „academicieni” au fost, în afară de G. Tutoveanu, Tudor Pamfile și T. Chiricuță: frații Iuliu și Virgil Nițulescu, medici, foști bursieri ai lui Rochfeller, G. Alexandrescu, profesor la Liceul „Lazăr” din capitală, C. Gruia, profesor la Școala normală din Ploiești, M. Rădulescu, profesor
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
culturale în condițiile social-economice din a doua jumătate a secolului al XIX-lea sunt reduse la minimum. Învățământul superficial dă naștere la o mulțime de intelectuali semidocți care cultivă vorba goală, frazeologia bombastică. Caragiale își recrutează eroii din acest mediu. Academicianul arată că ceea ce caracterizează limba literară din secolul al XIX-lea este îmbogățirea ei cu un mare număr de cuvinte împrumutate. După revoluția de la 1848, izvorul împrumuturilor îl reprezintă limba franceză. Influența franceză capătă, pe vremea lui Caragiale, o mare
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
stilul personajelor lui Caragiale alcătuiesc un moment al realismului în literatura română. Se remarcă faptul că procedeul folosirii dialogului și narațiunii prin notarea particularităților de vocabular sau de construcție ale acestora nu este prea vechi. Apariția lui e semnalată de academician odată cu „Ciocoii vechi și noi“ al lui N. Filimon, cu unele schițe ale lui C. Negruzzi, cu comediile lui V. Alecsandri, cu scrierile lui Ion Ghica. Creangă și Caragiale au dus procedeul la perfecțiune. Limba vorbită și stilul oral au
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
N-avem alta a adăuga decît: Tot binele ăsta al lor să fie! Extinderea denumirii de Basarabia la întreg spațiul dintre Prut și Nistru - explicată în clar de Eminescu în paginile sale de publicistică din "Timpul", este consemnată și de academicianul sovietic L.S. Berg, care scrie: "Motivul care a determinat ca denumirea părții meridionale a acestei provincii să fie extinsă asupra întregului teritoriu este de natură politică. În conformitate cu una din clauzele Tratatului de la Tilsit, încheiat între Napoleon și Alexandru I, Rusia
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
între subiect și obiect, nu există un conflict în zborul inspirației între ceea ce-și propune fantezia și putința sau neputința de a împlini - o stabilitate de invidiat, dacă tema n-ar fi poezia. La Vasile Alecsandri, poezia, remarcă actualul academician, este, în modul cel mai exact al termenului, o comunicare: o privire care nu modifică ordinea existentă, pentru că privirea nu pătrunde dincolo de suprafețele ei. Nu pătrunde și nu modifică nimic din ceea ce este constituit. A tulbura ordinea existentă nu intră
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sau hoția și banditismul celebrului impostor academic, cu toate cărțile scrise de "negrii" din ograda proprie, care s-a autointitulat rector, transformând o universitate privată importantă într-o asociație familială de jefuit și extorcat (de unde și porecla sa de alint "academicianul PârNae") au apărut ca firești și la locul lor. Cu securiști, judecători și politicieni pe statul lor de plată, acești tâlhari dovediți se adresează rapid instanței unde, de regulă, își cumpără verdictul pe față. Ce e de făcut cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
generație sau foști directori îl venerează pentru asta), era un obișnuit al concertelor simfonice, a ctitorit muzee și reviste, a fost alături de scriitori (lui datorându-i-se o serie de sporuri și ajutoare instituite prin lege pentru scriitori, artiști și academicieni). Nu există, cu excepția lui Carol al II-lea, prin Fundațiile Regale, șef de stat al României din secolul XX, care să se poată lăuda cu așa ceva (în condițiile în care construcțiile instituționale făcute în comunism vizau evident subordonarea culturii doar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
voci critice autorizate ale vieții intelectuale ieșene și se structurează pe mai multe paliere. Sunt, în primul rând, seniorii, care, din nefericire, au plecat și ei, între timp, spre Parnas, pentru a se întreține eterat cu tânărul evocat aici, precum academicianul Constantin Ciopraga, profesorii universitari Al. Husar, Dumitru Irimia și Ioan Constantinescu, scriitorii Corneliu Ștefanache, Stelian Baboi sau Val Condurache. Sunt apoi prezenți scriitori și critici ieșeni importanți care au simțit nevoia să-l evoce și să-și arate prețuirea pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
istoricului ieșean cu ocazia unei alte aniversări rotunde. Îngăduiți-mi, deci, să decupez câteva imagini personale care pot sugera rudimentele unei abordări cinematografice (motion picture) atât de potrivite, cred, spiritului timpului nostru pentru a-l omagia, pe 12 octombrie, pe academicianul Alexandru Zub. Intram, pe la începutul anului 1979, pentru prima oară în biroul Institutului de istorie "A. D. Xenopol" din Iași, unde domnul Zub trebăluia alert, îngropat "de viu" între cărți, pentru a mă pregăti pentru Olimpiada Națională de Istorie, trimis de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
următorul text aniversar. La 80 de ani, Alexandru Zub întruchipează nonșalant, zilnic, cu naturalețe, titlul unei apreciate lucrări de-ale sale: Efigia cărturarului. Efigie, aici în sensul că așa cum amprenta rămâne, neschimbată, pe sigiliu, dincolo de apăsarea inexorabilă a timpului, figura academicianului ieșean, urcând voinicește Copoul, la fel ca în urmă cu trei decenii, când revistele studențești din Iași publicau, la împlinirea vârstei de 50 de ani, după cum am mai evocat, subtile analize sau calde portrete ale istoricului și ale misiunii sale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]