7,862 matches
-
la răcoarea sa deținuții cei mai fioroși, iar acum devenise cel mai tentant dormitor pentru amorezi! În a treia dimineață, odată cu ivirea primilor zori, Pătru pătrunde în grajd, încalecă pe murgul său preferat și se pierde pe o alee în adâncul pădurii. Primele raze ale soarelui îl ajung din urmă pe cărarea șerpuitoare de lângă râul gălăgios. De după un pinten stâncos, în fața ochilor i se desfășoară spectaculoasa cascadă. Noi energii i se preling prin vene și o sete nebună de a-și
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
ca să-l arunce cât mai departe de peretele muntelui. Câteva clipe plutește prin aer, apoi se izbește de vulcanul de apă sub el și se afundă în necunoscut. Mișcările îi sunt dezordonate și se zbate disperat. Este când afundat în adânc și răsucit în toate părțile, când scos la suprafață că abia trage câte o gură de aer. Operațiunea părea că se repetă la nesfârșit în acest vârtej și forțele încep să-i cedeze. Deodată simte sub piciorul stâng ceva tare
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > FURIE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1710 din 06 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Vânt dezlânat, dezgustat de-ncremenire, Pălmuie frunze și-aleargă-n neștire, Biciuie colbul, scăpărând tot pământul, Cu foșnet culpabil asmuțind tot adâncul. Vânt deocheat, bolnav de contraziceri, Stinge aleanul de calde preziceri, Zbârnâie cerul cu migrene subtile, Duduie gândul de vorbe abile. Și când obosește, se strânge în cercuri, Crengile rupte-i servesc drept cuvèrturi, Rănile-i sângeră-n calmul amiezii, Furia
FURIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372127_a_373456]
-
la început legănat, apoi pieziș și în cele din urmă în picaj - unei paseri uriașe și nemaivăzute pe aceste tărâmuri plescăi cu zgomot și se năpusti cu ciocul prelung pentru a se cufunda cu aripile strânse și puternice în hula adâncului învolburat și negru al apei amestecate cu nămol, un fel de ritual care nu-și găsea corespondențe în nici un cotlon al minții lor de dinaintea acestor fantasme și pe care magnifica „pasăre de pe altă lume” îl urma pentru a abate puhoaiele
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
măsura suflarea și răsuflarea zi de zi, clipă de clipă chiar. Deci te obliga să iei o atitudine. Căci nu puteai să cedezi: era proba de credință sau de necredință. Nu te jucai. Dar nu m-am folosit așa, până în adâncul deliberativ al lucrurilor, ca la căpătâiul morților. Țipete... sentimente omenești... muribunzii vedeau draci, așa cum știm că vin. Vedeau păcatele așa cum le-au făcut, nu cum le-au spovedit. Și vroiau sa le spovedească, dar nu mai puteau... Înapoi nu se
TREBUIE SĂ ŞTII SĂ MORI ŞI SĂ ÎNVIEZI ÎN FIECARE ZI. PENTRU CĂ VIAŢĂ ÎNSEAMNĂ MOARTE CONTINUĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372136_a_373465]
-
fiu cuprins de două maluri naiadă tu, vei regăsi în valuri răcoarea mea și mai apoi speranța te-or mângâia atingerile blânde ram salciei plecat să te răsfețe sărutul lui e-a apelor binețe de trupu-ți gol sunt undele flămânde adâncul meu cu-adâncu-ți se unește cuprinderea se schimbă în vâltoare împreunați sub razele de soare comoară vie-n noi se zămislește ești doar a mea și curg spre împlinire purtând pe cale linul meu descântec din joacă împlinit la tine-n pântec
UN PRUNC CU NUMELE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372226_a_373555]
-
Și astăzi ne răsfrângem în împlinire, ne regăsim solemni - timpi victorioși - spre viitor, viața, călătorește-n devenire și pulsează-n noi, sânge de strămoși. Ne risipim în lume într-o clară iubire, tot intuim patriei un glorios avânt; descoperim atenți, adâncuri, rostuire, în Țara mea de glorii cu destinul sfânt. Și ritmul înfloririi răzvrătit de cuget freamătă de dor, vibrând adânc în oră; din noi fiecare fibră scoate-un tunet, fiecare vorbă are o zămislire sonoră. Plămădiți suav, din esențe tari
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
ferestre.Și astăzi ne răsfrângem în împlinire,ne regăsim solemni - timpi victorioși -spre viitor, viața, călătorește-n devenireși pulsează-n noi, sânge de strămoși. Ne risipim în lume într-o clară iubire,tot intuim patriei un glorios avânt;descoperim atenți, adâncuri, rostuire,în Țara mea de glorii cu destinul sfânt.Și ritmul înfloririi răzvrătit de cugetfreamătă de dor, vibrând adânc în oră;din noi fiecare fibră scoate-un tunet,fiecare vorbă are o zămislire sonoră.Plămădiți suav, din esențe tari, nebănuite
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
rostesc, mereu, cu tot ... X. MEDITAȚIE, de George Pena , publicat în Ediția nr. 2155 din 24 noiembrie 2016. Oamenii se înțeleg din dăruiri ne-amânate, cuvintele sunt începuturi de progres; vibrând vertical peste zi și peste noapte, descopăr paradise de-adâncuri și-nțeles. Nu planuri înclinate le sunt stânjenire, nu aripa sufletului le bate obosită; urcușului, pe margine, câte-o oprire, surprind spectrul la culoarea potrivită. Pe unde trec ei, pământul devine rai, zboruri descind și-i nimbează nemurirea; câmpiile și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
-n os; din stăruintă și nesupuneri tot mai line oamenii îsi rotunjesc un vis frumos. Citește mai mult Oamenii se înțeleg din dăruiri ne-amânate,cuvintele sunt începuturi de progres;vibrând vertical peste zi și peste noapte,descopăr paradise de-adâncuri și-nțeles.Nu planuri înclinate le sunt stânjenire,nu aripa sufletului le bate obosită;urcușului, pe margine, câte-o oprire,surprind spectrul la culoarea potrivită.Pe unde trec ei, pământul devine rai,zboruri descind și-i nimbează nemurirea;câmpiile și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
vezi cum și versul A țâșnit din tine ca și-o floare, Că viața și-a reluat din plin mersul, Noi savurând timpul sub soare. Cu pomii înfloriți în sublimul vestirii Azi, inima răvășită ne vibrează; Toate ne cântă din adâncul dăruirii, ne răsfață duios, și ne păstrează. Citește mai mult Este frumos cu primăvara înflorităși înflorit mă simt acum și eu;Să tot privești natura abia trezităCu câmpiile ce-au scăpat din greu.Este minunat să vezi cum și versulA
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
minunat să vezi cum și versulA țâșnit din tine ca și-o floare,Că viața și-a reluat din plin mersul,Noi savurând timpul sub soare.Cu pomii înfloriți în sublimul vestiriiAzi, inima răvășită ne vibrează;Toate ne cântă din adâncul dăruirii,ne răsfață duios, și ne păstrează.... XIX. R U G Ă, de George Pena , publicat în Ediția nr. 1906 din 20 martie 2016. Doamne, primăvara asta a luat-o înapoi Ca o Doamnă speriată de lup, Doamne, timpul parcă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
-i întâmplare pură... În noi sunt universuri, lumini și umbre reci, Iubiri, resentimente, indiferență, ură, Sunt amăgiri perene în temporale teci. Religii, științe , dogme pășesc pe-aceeași Cale... Ființă sau neființă? Paliativ fictiv!... Când totu-i transformare în noi, dinspre adâncuri, Vom retrăi ce nu e... Placidul Relativ... Îl simt pe CEL CE VINE ( a fost dintotdeauna ) Mă mângâie, mă-ndrumă cu aripi largi spre zbor.. E Demiurgul-Faur al vieții și nevieții, LUMINA din lumină... Eu? Veșnic CĂLĂTOR. 9 ianuarie 2016
CĂLĂTORUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376185_a_377514]
-
ce se face azi în România /.../ adevărata și deplina înțelegere a instituțiilor noastre de azi ne trebuie o generațiune ce-avem de-a o crește de-acu-nainte. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale - misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele țării e creșterea morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni /.../”. Eminescu ținea atât de mult la această ideie încât spunea “/.../sufletul meu ține ca la el însuși”. Eminescu definea : “Vorba nu e decât o unealtă
BABA NOVAC – CĂPITAN AL MARELUI VOIEVOD MIHAI VITEAZUL, 5 FEBRUARIE 1601- 5 FEBRUARIE 2017 DE PROF.UNIV.ASOC.POMPILIU COMSA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376227_a_377556]
-
era de invidiat. Totuși, treptat-treptat își dădu seama că ceva nu-i în regulă cu el, deoarece nu prea suporta razele soarelui. În schimb, noaptea se afla în largul său, nu avea somn și colinda fără teamă ulițele satului și adâncurile pădurilor, indiferent că era lună sau întuneric. Doar ziua îl cuprindea somnolența și se simțea sleit de vlagă. Dar iată că într-o bună zi stăpâna conacului, de durerea soțului pierdut, se stinse și ea, iar la moșie se întoarse
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
fizice. Sunt un suflet obosit pentru că te caut de la începuturi Dar căutarea îmi aduce liniște...acum știu că exiști Și într-un moment când timpul se va opri în loc Vom fi din nou un singur suflet. Vocea ta Undeva în adâncul sufletului meu ... Citește mai mult Suflete flămândeSuntem două suflete flămânde de iubire , de univers, Ne întâlnim doar în vis.Simt cum mă tragi înspre tine.... Te respingMi-e frică să nu îmi pierd sufletul,Dispari.... apoi, plec eu în căutarea ta
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
înțelege motivul întâlnirii fizice.Sunt un suflet obosit pentru că te caut de la începuturiDar căutarea îmi aduce liniște...acum știu că exiștiși într-un moment când timpul se va opri în locVom fi din nou un singur suflet.Vocea taUndeva în adâncul sufletului meu ... XXVIII. DURERE, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1205 din 19 aprilie 2014. Azi noapte te-am visat pe cruce, Coroana greu îți atârna Cât aș fi vrut să fiu acolo, Durerea s-o pot alina
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
și ce mănânc. Vă plătesc chirie, o fac la timp și ar trebui să fie suficient. Îndrăzneala ei nu o surprinse numai pe bătrână. Mădălina fusese surprinsă și ea de reacția pe care o avusese și care o scosese din adâncul apelor liniștite în care se scălda de obicei. Râsese bine câteva zile amintindu-și cum femeia înghițise aerul de câteva ori în sec, după care îi întorsese spatele și dispăruse în bucătărie. Nu-i mai venise să râdă însă într-
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
cameră frumoasă, dar eu nu am cine știe ce resurse... El întinse mâna liberă și îi mângâie creștetul, frământând o clipă șuvițele de păr auriu între degete, după care își apropie fruntea, lipind-o de a ei, căutându-i parcă sufletul în adâncul ochilor. Mădălina dădu să se ridice în picioare. Nu putea să îi permită astfel de gesturi. Cel puțin nu înainte de a-l cunoaște mai bine și de a stabili exact pozițiile pe care se aflau fiecare. Așa era normal. Așa
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
amprenta, Pe dantelă unui nor... Curcubeul își presară, Amprenta culorilor. În pădurile bogate, Timpul, înscrie cu inele, Ani ce trec peste copaci, Vremuri bune, vremuri grele. Amprenta mării, înspumata, Înscrisă în nisip, pe țărmuri, Povestește de iubirea, Unei nimfe din adâncuri. Pe ălei, și-așterne noaptea, Amprenta înstelata, Luna, caută amprenta Unei romanțe, de altă dată. Citește mai mult AMPRENTĂAmprenta razelor de Soare,Pe sticlă ferestrelor,E un zâmbet ce apare,În pragul diminețior.Ploaia își înscrie amprenta,Pe dantelă unui
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
amprenta,Pe dantelă unui nor...Curcubeul își presară,Amprenta culorilor.În pădurile bogate,Timpul, înscrie cu inele,Ani ce trec peste copaci,Vremuri bune, vremuri grele.Amprenta mării, înspumata,Înscrisă în nisip, pe țărmuri,Povestește de iubirea,Unei nimfe din adâncuri.Pe ălei, și-așterne noaptea,Amprenta înstelata,Luna, caută amprentaUnei romanțe, de altă dată.... III. NATURĂ, de Ada Segal, publicat în Ediția nr. 1719 din 15 septembrie 2015. FRUNZĂ Tinerețe-nveșmântată În verde strai de primăvară, Parfumul florilor mângâie, Trupul fraged
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
mișcarea Scăpărând, Universul a născut pământul, marea Lumina se aprinsese lucind feeric, instantaneu Creată prin Cuvânt, de însuși Tatăl Dumnezeu! Prin aste daruri sfinte, el cu Hyperion călătorea Cu uimirea Magului cerceta stelele, descoperea Cu încântare nemărginirea căilor, iar în adâncuri Întunecimi scânteietoare, valuri rânduri, rânduri. Știa că chipul frumuseții are multiple forme Splendori fără de număr ne înconjor sub norme Înscrise-n file nevăzute, primite la născare Cum le primiră parinții din părinți, la fiecare. Zadarnic, el cunoaște că-n zgomote
GÂNDIND LA EMINESCU (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379695_a_381024]
-
mișcarea Scăpărând, Universul a născut pământul, marea Lumina se aprinsese lucind feeric, instantaneu Creată prin Cuvânt, de însuși Tatăl Dumnezeu! Prin aste daruri sfinte, el cu Hyperion călătorea Cu uimirea Magului cerceta stelele, descoperea Cu încântare nemărginirea căilor, iar în adâncuri Întunecimi scânteietoare, valuri rânduri, rânduri. Știa că chipul frumuseții are multiple forme Splendori fără de număr ne înconjor sub norme Înscrise-n file nevăzute, primite la născare Cum le primiră parinții din părinți, la fiecare. Zadarnic, el cunoaște că-n zgomote
GÂNDIND LA EMINESCU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379712_a_381041]
-
suferi, o rază de lumină apare în sufletul tău: speranța care-ți aduce năvală de amintiri, care te-au bucurat cândva și îți lipsesc, acum îți înăbușesc sufletul. Și astfel, ajungi la o esențială criză de personalitate. Dacă credința din adâncul tău nu va ieși la iveală, vei cădea în deznădejde; dacă speranța că poți găsi calea de întoarcere nu va licări în ochii tăi, nu vei căuta forțe să începi călătoria, iar ceea ce te va scoate și din deznădejde, și
MOȘ MACHE..EPILOG de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379693_a_381022]
-
cai sălbatici Prin ierburi rourate în scăpătat de lună, Stăpânii nu-i strunesc cum le-ar fi după voie; Sunt legi pentru jivine, nu pentru lumea bună. Bătrânii stau pe bănci în cârjă rezimați Cu ochii albi pierduți într-un adânc de craniu, În rugăciuni găsindu-și mereu o alinare Că vântul le aduce alt timp și... mult mai straniu. Rămân înmărmuriți; nu au nici un răspuns; Mai rabdă și de foame, mai tremură de frig Acum, când vremea, aproape, le apune
PRIMĂVARĂ CIUDATĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379734_a_381063]