6,732 matches
-
un marsupiu de cangur. Ce dracu’ s-a întâmplat? șuieră Steve, de parcă și-ar fi ars gâtlejul și se forța să scoată cuvintele din cauza durerii extreme. Ce mama dracu’ s-a întâmplat? Căcat! Pentru un moment, am fost copleșită de admirație când l-am auzit. Mașinistul părea și el pierdut, dar, îmi închipui că nu din același motiv. Am trecut pe lângă ei și am mai făcut câțiva pași, până când am ajuns într-un loc în care puteam vedea mai bine ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
stătea cât de departe putea de margine, în ciuda înălțimii parapetului. Simplul fapt că știa cât de sus se află era, fără îndoială, suficient pentru a-i da amețeli. Probabil că nu-i venea prea ușor să coboare scara. Aveam toată admirația mea pentru că făcuse acest efort; nimeni nu i-ar fi luat-o în nume de rău dacă nu s-ar fi amestecat. Toată lumea îl privea pe unul dintre mașiniști, care era, stingher, sus de tot, pe schelă, asemenea unui păianjen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
străzile de pe lumea asta, care muncesc în toate birourile, se așază în toate barurile și circulă în toate autobuzele. Nu încerca niciodată să spună ceva scăpărător; nu atrăgea niciodată atenția asupra felului său de viață deosebit, nu căuta măgulire, nici admirație, nici măcar prietenie din partea nimănui. În afară de selvă și de libertatea lui, nu îi păsa de nimic, nici cât negru sub unghie. Când venea să-l viziteze, obișnuia să petreacă o săptămână sau două ca oaspete, dar nici până acum n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
șosea. Doar o mașină mai funcționa, dar au luat-o. Totul este liniștit. Se așezară pe un copac căzut la pământ; trecu un bătrân și se înclină respectuos; câteva femei aduseră niște rachiu și apă proaspătă; băieții îi priveau cu admirație. — Ești un erou pentru yubani. Erou și prieten. — Meritul a fost al lui Kano. El a dat foc mașinilor. Eu n-am făcut nimic. — Ba ai făcut. Eu știu că ai făcut, zâmbi el. Două fete, cele mai frumoase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de emoție copleșitoare. Pământul este din ce în ce mai mic. La început o sferă mare și de un albastru pur, pe alocuri presărată cu maro și verde, apoi sfera devine tot mai mică, predominând culoarea albastră. Mut de uimire și plin de o admirație covârșitoare înțeleg de ce planeta Pământ se numește Planeta Albastră. Secundele devin ore, iar miile de kilometri devin milimetri. Sunt complet debusolat. Pământul așa cum îl știu eu, mare și plin de forme de relief, miliardele de oameni, părinții mei, frații mei
Vis galactic. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]
-
care putea descrie ce simțea el, personal. Aruncând o privire piezișă în lungul camerei, Hugo a ghicit că sentimente similare îi animau și pe ceilalți bărbați. Expresiile lor variau de la mizerabil spre ucigaș. În schimb, femeile oftau zgomotos de atâta admirație. Și dintre toate, cel mai tare ofta Lotti. —Spune-ne cu ce te ocupi, Jake, l-a invitat ea. — Conduc o revistă. —Dar asta e minunat! a exclamat Lotti întinzând un braț în direcția Amandei. Amanda tocmai ne-a povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
imanență, spre deosebire de cea materială. În alți termeni, definiția persoanei nu depinde intrinsec de o alegere morală anterioară, ci de constatarea ontologică a statutului său și a caracteristicilor sale. Din examinarea realității și a gradului de perfecțiune ontologică a persoanei izvorăște admirația și respectul pe care i le atribuim. Pe baza acestei constatări, Possenti face următoarea afirmație: „Într-un anumit mod trebuie să transferăm în persoană centrul filosofiei, deoarece acolo se află centrul vieții, și acolo stă o cifră esențială a ființei
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
timp, pentru că e posibil să nu-l înțelegem și să ne îndepărtăm de El (asemenea ucenicilor care l-au părăsit). Analizată din acest unghi, viața spirituală este un mod liber, plăcut, captivant și riscant de a cultiva și maturiza iubirea, admirația, mulțumirea și recunoștința fața de Dumnezeu, pe care îl simțim aproape, ne dă siguranță, ne indică un drum particular, dar nu separat de ceilalți, de societate, de problemele noastre cele mai serioase, de cele care privesc calitățile, virtuțile, talentele, identitatea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
executam condamnarea politică de cinci ani de Închisoare și de doi ani și jumătate de domiciliu obligatoriu În satul bărăgănean Rubla (numit și Valea Călmățui), devenii simpatizant legionar pentru că, dintre toate categoriile de deținuți politici, numai legionarii mi-au stârnit admirație, atât din punctul de vedere doctrinar, cât și, Îndeosebi, din punctul de vedere caracterial. Atât de mult m a impresionat măreția lor caracterială, Încât toți ceilalți (liberali, țărăniști, socialiști, comuniști și apolitici) Îmi păreau niște pigmei. Dar Goma, ca membru
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
autoarea Însăși) era acasă, În Șugag-Bârsana (sat din județul Alba), În timpul sesiunii de examene studențești din vara anului 1948, când ea trebuia să termine facultatea. Drumul de la Sebeș-Alba până la Bârsana măsoară 23 de kilometri. Citim cu uimire și, totodată, cu admirație infinită că Pazi a parcurs singură, pe jos, această distanță. Cu vreo două-trei zile În urmă ea străbătuse același drum, tot singură și tot per pedes, dar În sens contrar, de la Bârsana la stația C.F.R. Sebeș-Alba. Iată, așadar, cât de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
spioni, inițiat de guvernul Regatului Unit); călătoria spre Constanța, prin București; plecarea din România În Anglia; Întâlnirea cu Mama; sosirea În Canada. Nu putem Încheia această scriere Înainte de a spune că autorul, având, În temniță, o comportare caracterială de toată admirația, nepretându-se la niciun compromis, și revenind În libertate cu fruntea sus, ar fi putut să zică și dânsul ca marele poet Radu Gyr (unul dintre hrănitorii spirituali ai deținuților politici): „Iar, dacă azi, zâmbind, iert toate E că, din
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
văzând că n-am ajuns cu nici unul dintre autobuzele de la Piatra-Neamț, Îl Înlocui Olga ca el să mănânce. Va să zică tu erai, Grigoriță? Am văzut eu, dar nu eram sigur...” (paginile 165-166). Și În privința credinței creștine autorul merită laude și toată admirația noastră. Următorul pasaj va fi, credem, deictic: „...Sfântul Petru s-a rugat cu atâta putere și dăruire, cu atât de mare regret lui Dumnezeu ca să-l ierte pentru marea greșeală de a se lepăda de El, Încât umbra i-a
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
și iată că autorul lui se afirma ca lichea sadea. Pentru că nu știu adresa domiciliară a Domniei Voastre, de aceea Îl rugai pe camaradul Vasile Afilie să vă Înmâneze această scrisoare de felicitare. Cu stima cea mai Înaltă și cu admirație din ce În ce mai mare, Mihai Stere Derdena, fost deținut politic Între anii 1956 și 1964. Poiana-Câmpina, miercuri, 30 martie 2011 Declarație providențială Dintr-un articol excelent, apărut În revista bucureșteană „Permanențe” din martie 2005 și avându-l ca autor pe domnul profesor
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Una dintre bucuriile puține, pe care le-am avut În viața-mi telurică și păcătoasă de până acum, o constituie colaborarea la prestigiosul mensual „Permanențe”, la a cărui a 15-a aniversare Îi exprim felicitări sincere, cu dragoste și cu admirație nepieritoare și din ce În ce mai mari. La apariția primului număr al acestei reviste, În ianuarie 1998, prea puțini dintre colaboratori puteau nădăjdui că publicația aceasta va dăinui mai mult decât cele efemere. Scepticismul lor se Întemeia pe sărăcia materială, pe extrem de precara
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
un glonte în cap, ori altfel - ce importanță are ? Nu am de gând să fug la adăpost ca un șobolan înnebunit de frică, spuse el săgetându-mă cu privirea. Am înghițit în sec. Pentru prima oară l-am privit cu admirație pe Teo Haiduc. — Și întotdeauna ai fost așa... detașat ? am întrebat eu încercând să-mi temperez entuziasmul colecționarului care a descoperit un exemplar cu totul și cu totul special. — Din nefericire, n-am prea avut de ales. Când aveam șapte
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
că pietrele rostogolite s-au format în pur frecuș de albia râului și nu pentru că au fost făcute de la început a se rostogoli pentru ca să reziste mai bine curentului. Ce poate fi mai mult? Este un fapt foarte admirabil, izvor de admirație pentru tot adevărul înțelept care a servit acestor falsificatori prin unul din cele mai trucate sofisme ale sale. Lucrul extraordinar de minunat este dispunerea căsuțelor din fagurele albinelor în prisme hexagonale, construcții ce se aseamănă mai mult cu cilindri ce
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
Ochii și glasul Îi rămăseseră, mutalăului, neschimbate. În rest, În Întregul său, evoluase, Într-un mod cu totul normal. Zdravăn. Voinic. Pocnind de sănătate și de forță. Doamna educatoare Iuli continua să-l privească, surprinsă, dar, mai degrabă, cu aceeași admirație, cu care-l primise, În urmă cu mai bine de treizeci de ani, În ușa grădiniței, adus, de mânuță, de către mamă-sa. Acum, el se Încovoie, Îi luă cu delicatețe mâna și i-o sărută, apoi, o mângâie, pe părul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
maria>: credem mai usor <maria>: sau ne îndoim mai puțin <victor37>: sau ne mințim mai mult <victor37>:tot nu știm care este adevărul adevărat <maria>: așa e. Dar de ce m-ai minți? <victor37>: nu știu. Poate, pentru a-ți cuceri „admirația” <maria>: ți-ar folosi asta la ceva? <victor 35>: sincer? Nu. Să zicem că sunt deja admirat de unii <victor 35>: și disprețuit de altii <victor37>: că toată lumea <maria>: te-aș întreba atunci: ce cauți aici? <victor37>: nu mă întreba
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
să spună. Dar la urma urmei, cine n-ar fi curios? Mai ales atunci cînd ești tînăr și preocupat să descifrezi fel și fel de taine. Parcă mă văd pe mine În anii de liceu, cînd fusesem deosebit de impresionat de admirația ce se citea pe fața și În vocea profesorului de română (care din lipsa unui cadru de specialitate, preda și psihologia) atunci cînd ne spunea: «m-aș bucura ca măcar unul dintre voi să ajungă printre cei puțini care au
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
sfîrșească; el să alunece, Împreună cu iubita lui, Încă neaflată, dar Închipuită, peste mozaicul unei săli de bal ce nu avea capăt. Doar ei; să nu atingă pe nimeni, să nu fie atinși, să nu audă nimic altceva, nici măcar șoaptele de admirație ori de invidie, venite dinspre alte perechi ori din partea privitorilor de pe margine. Doar orchestra, reală, nu muzică Înregistrată, așa cum era pe CD-ul pe care Îl tot asculta; instrumentiști cum nu mai existaseră prea mulți: virtuozi și virtuoși, În același
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mai băteau cîmpii, unii chiar ajungeau săriți bine, internați prin ospicii, dar cu bunica nu era cazul, spera dînsul, la ea fiind vorba doar de o tot mai profundă credință, ceea ce, pe de altă parte, pe Thomas Îl umplea de admirație. Îi dădea și o anume siguranță; dacă nu ateu, oricum neglijent față de cele sfinte, avea astfel pe cineva care se ruga pentru el. Chiar așa : ar fi lăsat-o inima pe bunicuță să pîrjolească, fie și cu mîna Domnului, prunci
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
elastice, ancore și pitoni stâncă, până la mănuși speciale, ochelari, Iustin se simțea stăpân pe situație, așa încât se mișca relaxat, cu plăcere, putându-si permite să-și desfăteze privirile cu frumusețea peisajului acelor ținuturi. Urca fără grabă, privind mai mult cu admirație decât cu atenție în jos, de-a lungul versantului, până la poale. Dinspre stratul de verdeață, un glob strălucitor ce părea că se destramă și se transformă încet, încet, până devine siluetă de femeie, venea spre el, plutind. Lumina continua să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nici pe mama sa. Era atentă și pregătită să intervină în discuție oriunde ar fi simțit că este nevoie, dar nu se putea abține să nu își îndrepte privirea către acel bărbat pentru care simțea că nutrește, inexplicabil, simpatie și admirație. Îi privise și îi examinase îndelung profilul, mimica, gesturile, încercând să îi descopere unele trăsături temperamentale, deși se concentra destul de greu, atenția principală fiind orientată asupra dialogului. Îi plăcea calmul manifestat de el și aprecia respectul acordat interlocutorului. Iustin a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
stat de vorbă cu atâția oameni mari... profesori, conferențiari, academicieni, scriitori... și nu am roșit în fața nimănui și doar mă privesc atâția studenți, bărbați în putere și destul de îndrăzneți adeseori și nu mă pierd cu firea... Citesc în ochii lor admirație pentru ceea ce spun și pentru argumentație, iar în ochii unora chiar și dorință..., simt că mă privesc ca pe o femeie și nu ca profesoară, dar nu mă pierd. Cum pot roși în fața unui..., unui...om pe care îl cunosc
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
craioveancă și eu... Am cunoscut bine istoria parcului, dar nu aș fi în stare să relatez cu lux de amănunte niciun sfert din tot ce ai povestit tu... Te admir, sincer, dragul meu! exclamă Iuliana, privindu-l din mers cu admirație. - În acest caz, la fel de sincer, mă bucur, Iuliana! Nu știu de ce, dar mă bucur mult... În fine, ca să închei acest capitol, acum, așa cum se observă cu ușurință, acel spațiu s-a micșorat vizibil... Nu știu în ce bază au fost
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]