6,618 matches
-
internat într-un purgatoriu de patimi suprareale, ea nu ezită să i se substituie până și în actul artistic. În schimb, fondul ei bovaric, bine disimulat, reizbucnește cu ocazia întoarcerii la Sunne a lui Edwin, iubirea de-o vară din adolescență. Conform relatării lui Stellan, Edwin intră în scena romanului penibil de beat și de mototolit, intervenind asupra unei afirmații făcute public de pastorul Cederblom: ceea ce acesta luase drept Oceanus Procellarum, era de fapt Mare Tranquillitatis/Marea Liniștii. Lucru de care
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de Edwin Aldrin, al doilea om care a pășit pe Lună la 20 iulie 1969 și ai cărui bunici erau originari din Suedia (chiar din provincia Wärmland). Fapt e că autorul inventează/rememorează pentru Edwin câteva episoade de copilărie și adolescență petrecute la Sunne, îndrituind interesul hărțuitor și totodată salvator al lui Stellan pentru un ex-camarad, dar și pentru drama reală a personajului (ex-cosmonaut) depresurizat din punct de vedere moral de conștientizarea inenarabilei micimi a vieții pe Pământ și a galaxiei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și măsuri pe cât de năstrușnice pe-atât de grețos patriotarde. Deschizând ample paranteze în acel climat infernal, Alexandru riscă să-și reprezinte, oh, les beaux jours, trăite odinioară sub efectul unei proustiene dulceți de cireșe amare, marca Eliza, geniul locului adolescenței sale din Colonie, vremelnic guvernată de tatăl său. Îndrăgostit ce oscilează între matura Eliza și feciorelnica Aurela, clandestin și pe fugă, Alexandru deapănă imagini inefabile dintr-o memorie de detectiv voyeurist și grefier părtinitor, prilej pentru Florin Șlapac de a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sine poate fi înțeleasă drept o reacție extremă față de o asemenea purtare. Cum a fost posibilă o transformare atât de radicală? Există motive serioase pentru a presupune că perioada de gestație a noii sale înfățișări a început încă din anii adolescenței. Întrebarea va fi, așadar: care au fost germenii acestei prefaceri, o prefacere care a putut apărea uimitoare celor ce l-au cunoscut atunci? Ludwig Wittgenstein a crescut în mediul culturii vieneze a epocii. Iar în ambianța familiei iradierea la care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
atenție. Se știe, de altfel, că în timpul șederii sale în Norvegia, în 1913, Wittgenstein a cerut să i se trimită numere noi ale revistei. Cât despre receptarea cărții lui Weininger, aceasta pare să fi fost inevitabilă. Ludwig trăise în plină adolescență într-un mediu impregnat de un cult al lui Weininger, acel cult care a fost declanșat prin sinuciderea lui la 23 de ani, în toamna anului 1903. Amănunt nu lipsit de semnificație, Weininger și-a luat viața în casa lui
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
puternic și mai durabil.“13 Abia pe fundalul impresiei pe care i-a produs-o gânditorul și omul Weininger, cu deosebire contopirea lor într-o identitate unică, vom putea înțelege mai bine de ce Wittgenstein a fost atât de chinuit în adolescență și în prima sa tinerețe de gândul că este o ființă mediocră și s-a îndoit că merită să trăiască în acest regim al mediocrității. I-a mărturisit mai târziu prietenului său David Pinsent că aproape zece ani, între 1903
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
spațiului domestic în care își duce veacul, afișând o superbă, suverană ignoranță față de prezentul agrest. Regimul lui firesc este fantazarea estetă sau anamneza rafinată, pe care le practică cu scopul de a reitera acel spațiu-timp paradiziac al copilăriei și al adolescenței. Tot ce îl înconjoară, de la elementele de recuzită la vestimentație, practic toți indicii identitari care îl definesc poartă însemnele unei vetusteți purtate cu emfază drept herb existențial. Detectivul poartă "cel mai moale și fraged costum/ c-un înger brodat sub
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de deplasa centrul de greutate al discursului înspre acele personaje și topoï de care autorul se simte mult mai legat decât de orice fantasmă pur livrescă: Dumnezeu și îngerii, mama și tatăl, pasărea și umbra, lumina și copilăria, zborul și adolescența, visul și creația. Ce-i drept, unele dintre ele invocă (nici nu s-ar putea altfel!) traduceri poetice și hermeneutici bine cunoscute, precum arhetipologia, psihocritica lui Mauron sau psihologia analitică a lui Jung. Dar Paul Gorban se ambiționează să propună
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să fie adorabilă/ portjartierul de mireasă/ cameea și fardul deopotrivă/ cuțitul de conserve/ (pentru vremuri mai rele)/ cei doi fluturi siamezi,/lipiți de cerul gurii/ numai sărutând-o pe buze/ afli secretul neînțeleselor șoapte/ de care nu a scăpat din adolescență...". În texte precum Heruvim la masa de scris, Nu sunt Pygmalion, Cosmos, Rusalii, Umbra de ibovnic umbra biograficului este deja aproape efasată. În loc, începe să se proiecteze un univers liric de sorginte folclorică. În toată cartea, de altfel, recuzita specifică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în șoaptă/ mă simt acasă/ la fel de trist/ la sfârșit de mileniu/ ca la facerea lumii". La sfârșitul spovedaniei, după atâtea Amânări, contorsiuni, amânări, în locul unui mult dorit proces cathartic, reapare deznădejdea: "de-acum ce mai pot aștepta/ ca de coșurile adolescenței/ m-am vindecat de speranțe/ și-n apele deznădejdii/ înot cu vigoare, încrezător// acum nu mai îmi pasă/ vin trenuri, pleacă trenuri/ și din oricare trupul meu hăituit/ lipsește// lângă podul vechi, prietenul mă așteaptă/ și nu-l mai văd
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ieșene cu un volum de versuri bine rotunjit, Apaosuri (Editura Ideea Europeană, București, 2012). Poetul intenționează, acum, ca prin intermediul de micro-fabule, Tablouri de familie și Povești pentru copiii mari de la oraș să reconstruiască o lume, aceea a copilăriei comuniste și adolescenței postdecembriste. O lume întreagă, cu zarvele și ciudatele ei liniști, cu (in)somniile și suavitățile ei, dar mai ales cu obscuritățile transfigurate, pe nesimțite, în tresăriri epifanice. Procedeul recurent, deconspirat imediat, constă într-un amestec ingenios de anamneză (provocată totuși
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de acest estetism decadent, pe de altă parte de un tip special de clasicism parnasian, ambele impregnate cu un leopardism rafinat ce ajungea la el mai cu seamă prin intermediul lui Pascoli. Dacă influența lui D'Annunzio se pierde după anii adolescenței, cea pascoliană, mai profundă, va da mai tarziu roade în poeziile primelor volume publicate antum și în traducerile din versurile grecilor antici. Însă în acei ani de prime contacte cu arta versului, D'Annunzio i-a apărut lui Quasimodo că
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
următoarele ediții. În Și pe data e seară, publicat în 1942, ce a beneficiat mai târziu de nenumărate reeditări, si care conține secțiunea Ape și pământuri în varianta cea mai răspândită, nu mai regăsim titluri precum: Pomană, Întâlnire, Cârciuma, Coborâre, Adolescență, Piețe, Furtună, Cruci, Creaturi, Soare și multe altele.221 În opera de debut, dar și în Oboi scufundat din 1932, Quasimodo a dovedit nu numai o capacitate ieșită din comun de a integra influențe literare din epoca, ci și de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de-o altă viață, emoția / unor învieri bruște (Rugăciune către ploaie, trad. MB).326 Odată interiorizat, glasul ancestral al picăturilor ce cad conturează amintirea trecutului. Quasimodo stabilește o corespondență între imaginea auditiva a ploii, străvechi simbol al fecundității și vremea adolescenței, timp incert al drumului spre maturitate, ea însăși un mister în fața căruia tânărul poet, ce nu mai e copil, dar nici adult, rămâne tăcut și uimit: adolescent mut (...) surprins de-o altă viață. Tăcerea uimită se așterne peste adolescență suspendată
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vremea adolescenței, timp incert al drumului spre maturitate, ea însăși un mister în fața căruia tânărul poet, ce nu mai e copil, dar nici adult, rămâne tăcut și uimit: adolescent mut (...) surprins de-o altă viață. Tăcerea uimită se așterne peste adolescență suspendată între prezent și trecut că într-un cadru cinematografic ce prezintă schimbările tainice specifice vârstei de trecere. La ambii poeți metamorfozele sunt semnalate prin absența motivelor acustice. Liniștea sporește fascinația misterelor, marchează uimirea supremă și, în general, preaplinul de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
feminine din amintire: Un oraș suspendat în văzduh / mi-era ultim surghiun, / și mă strigau în preajma / suavele femei de-odinioară (trad. MB).409 Quasimodo rememorează trecutul pentru a regăsi blândețea dolcezza, cuvânt leopardian ce reda sentimentul și atmosfera copilăriei și adolescenței și care numără unsprezece ocurente în volumul Și pe data e seară.410 În Canturi adjectivul din aceeași familie lexicala însoțește determinantul vise așadar dolci sogni în trei contexte: în Către Angelo Mai (v. 106), în La nunta surorii Paolina
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cursivitatea narațiunii, creând o continuitate între starea de somn și cea de trezie, în vreme ce Quasimodo a preferat să fragmenteze viziunile, să suprapună în stil aproape futurist imagini disparate. Nu în ultimul rând, contaminarea visului cu lumea fericită a copilăriei și adolescenței, timp în care ambii ar vrea să evadeze și să se reîntoarcă constituie o corespondență. Ascendentă este dovedită și de recurenta termenilor dolce, dolcezza în structuri similare. La creatorul sicilian valorizarea romantică a trecutului în detrimentul prezentului provine în mare parte
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
rămas în istoria literelor italiene că o specie aparte, aflată la granița dintre tălmăcire și creație originală. În ciuda contestărilor sau chiar grație publicității făcute de acestea, la mijlocul secolului trecut ele au oferit anticilor o nouă viață. Leopardi, care îmbinase din adolescență studiul asupra scrierilor vechi cu făurirea versurilor, admitea, la rândul său, în prefață la traducerea Eneidei că o calitate sine qua non a traducătorului de rime este cea de poet: Dacă nu ești poet nu poți traduce versurile unui poet
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lor metaforic. Substratul biografic al momentului este, în general, cunoscut. După studiile universitare ratate (a fost student numai pentru un semestru la City College din New York), două căsătorii, la rîndu-le, eșuate și risipirea prin lume a prietenilor din copilărie și adolescență (alături de care ducea o viață boemă), scriitorul simte că America "apăsată" de fondul său profund puritan îl încorsetează cumva. Decide, prin urmare, să plece la Paris, unde va locui un deceniu întreg între 1930 și 1940. În decor francez, finalizează
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de o confesiune pe care o domnișoară baby sitter pentru un nepot de-al lui Eugenides i-ar fi făcut-o autorului însuși. Respectiva a mărturisit că ea și surorile sale ar fi încercat, în anumite momente din copilărie și adolescență, să se sinucidă. Scriitorul preia strania imagine (a unei sinucideri infantile colective, în interiorul aceleiași familii) și o transformă într-un veritabil epic de mistere, ivit în plin postmodernism. Romanul își derulează enigma pe două falii cumva distincte de construcție. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
reproduce numai ceea ce văzuseră ei înșiși sau ceea ce le fusese zis de către cineva. /.../. Acest lucru a limitat mult perspectiva, însă, întrucît cartea este despre obsesie și voyeurism și, în același timp, despre fapte care-ți stăruie în minte de pe vremea adolescenței, această viziune narativă restrictivă mi s-a părut extrem de potrivită /.../." În sfîrșit, ambele "falii" ale narațiunii (obiectul și vocea) reușesc să coaguleze misterul de ansamblu, producînd un spectacol morbid, de comedie neagră. Familia Lisbon practică un izolaționism impropriu vieții de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
acestul periplu biografico-ficțional, configurînd, cel mai convingător, profilul moral al unui Holden Caulfield american, ieșit din literatură și intrat în realitatea imediată. Povestea e plasată la începutul vieții lui Chinaski, surprinzînd copilărila marcată de brutalități (în special, din partea tatălui) și adolescența sa însingurată și tristă. Marginalizat de familie (tatăl se întreabă mereu cum poate avea un fiu așa de "nevolnic", iar mama suferă de o pasivitate cu iz nevrotic în fața soțului), de sistem (copilul se confruntă adesea cu colegii hărțuitori) și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
îi jignească?", conform cărora "întreaga generație se consacră la începuturile ei unei lirici pe care am putea-o numi de identificare afectivă, caracterizată de un declarativism ingenuu și tineresc, de un entuziasm factice artistic (...) și de recurența câtorva teme (candoarea, adolescența, natura descătușată, datoria față de părinți, care simbolizau adevărata tradiție interioară, în raport cu altele, false și impuse din afară)"56. Totuși, aceste teme cu nuanță etnică și etică, totodată, capătă la Ana Blandiana un regim special, realizând, astfel, crezul deconstrucției: desfacerea tradiției
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
autoarei relevă modul în care nu doar întreaga experiență culturală acumulată influențează poetica acesteia, ci și experiențele cotidiene, intime sieși. Astfel, "așa cum scriitoarea argumentează și în epistolele trimise la vârsta de 19 ani poetei Victoria Ana-Tăușan (1937-2011), prietenă încă din adolescență, orice scriitor trebuie, un timp, să se izoleze, să citească enorm, să-și cunoască colegii de generație, să-i citească și, finalmente, pagina scrisă e cea care decide"515. Epistolele acestea, încă necunoscute, se constituie în tulburătoare confesiuni asupra genezei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de produs, adică voluntarii aveau mai puțin tendința să examineze rațional produsul, fiind copleșiți de climatul afectiv. Pentru o firmă care își face publicitate este bine să-și insereze produsul în scene de viață cotidiană care ne trimit către copilărie, adolescență, sau oricare etapă importantă din viața noastră. Asta fac diverse reclame pentru bănci sau firme de asigurări (este trasat parcursul unei vieți, de la naștere până la căsătorie), pentru automobile (un șofer se gândește, fiind la volanul mașinii sale, a anii tinereții
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]