KorAP: Find »[drukola/base=aduna & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...157 158 159 ...1434 >

35,844 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

infinit. Asta se studiază la Fizică; eu sînt la Matematică. A! Și nu scrii teatru? De ce?! Așa. Să pui pe drumuri oameni nevinovați. "Ecaterino, ești damă bine"... Se mai cîntă în studenție așa ceva? Ce-ai studiat? Geneza cîntecului "Ne-am adunat din tîrguri și din sate"... O poate confirma și maestrul de colo arată Lazăr cu privirea în direcția profesorului, dar vorbele celui cu șeptelul și cu producția de carne livrată pieței acoperă orice zgomot. Reîntoarsă din pauză cu forțe noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
șefule, ușa, că vine frig! strigă tatăl gemenilor, întorcînd puțin privirea. Asta-i bună! Lasă cîinele și dă-i drumul spune cu vocea-i tărăgănată țăranul. Dumneata să taci! i-o retează șoferul. Ești obraznic! spune scurt profesorul. "Ne-am adunat din tîrguri și din sate/Să făurim Republicii un drum de fier" cîntă încet Lazăr, spre hazul fetei de alături. Ce-ai zis? întreabă țăranul calm, aruncîndu-și sumanul printr-o zvîcnire a umerilor, săltîndu-se domol de pe scaun. "Nimeni pe lume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din capătul raftului cu băuturi alcoolice; sticla se răstoarnă, lovește o alta și amîndouă se fac țăndări pe cimentul de jos, împroșcînd cu coniac în jur. Mihai își simte obrajii invadați de sînge iar în gît, ca un nod, se adună toți sfinții din Evanghelie, pe care-i stăpînește cu greu să nu-și ia zborul printre dinții încleștați. Ca din senin, lîngă el au apărut trei femei în halat alb, gata să-l rețină dacă ar fi încercat vreo mișcare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se dilată, deschizîndu-și larg porțile pentru a întîmpina cuvintele frumoase. "Un puști obraznic își scuză întotdeauna plăcerea de-a-l asculta. Nici măcar nu m-a invitat vreodată să ne întîlnim, sau n-a făcut vreo aluzie..." Paula se întoarce în cameră, adună de pe jos sticla de coniac, își toarnă într-un pahar ce mai era pe fundul sticlei, soarbe fără nici o plăcere paharul, înfuriată la gîndul că bea din sticla pe care Radu voia, inițial, s-o ducă neveste-si, primește cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe peron, poate... Salut! Cine-i? întreabă Vlad cînd Radu iese din restaurant. Un chirurg. Nevastă-sa-i tot doctoriță, vin împreună la teatru; i-am cunoscut la niște întîlniri ce se fac uneori sîmbăta seara în foaierul teatrului, se-adună acolo cam toți cei ce iubesc arta în urbea noastră. Are o soție... interesantă rîde Mihai. Cînd o vezi, pare, așa, insignifiantă, n-are nimic din ținuta femeilor de rasă, dar cînd o cunoști de aproape, mai ales după ce schimbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
semn profesorului, trăgînd cablul de sub tejghea, să poată profesorul merge mai spre capătul barului, să vorbească în liniște. Alo, o sută zece, te rog! strigă profesorul în receptor. Cum cine sînt?! Rămîi pe fir și-ai să afli! Pentru că cei adunați în jurul chelnerului vorbesc tare, toți odată, profesorul se retrage cît poate spre bucățica de perete dintre bar și sobă, astupîndu-și cu palma urechea liberă, insistînd să fie găsit măcar unul din cei căutați. Atît a costat convorbirea spune el, întinzînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
arată profesorul o sticlă, iar chelnerul o și desface bucuros. Dacă le-ați ține conferința prin telefon, vorbele dumneavoastră i-ar pătrunde și, pătrunși, vor porni mai repede la drum. Mă iertați strînge Lazăr din umeri, înțelegînd din privirile celor adunați în jur că gluma lui e deplasată, așa că se îndreaptă spre capătul celălalt al barului, unde e chelnerul. Mă duc să rad o vodcă. A, am uitat că n-au vodcă, da' nu face nimic, tot am zis eu că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înzăpezit, trenul pufăie rar, ca un animal ostenit, iar lumina din compartimente a început să scadă. Vîntul, în schimb, s-a întețit, amplificînd senzația de pustiu, și cum nimeni nu se mai mișcă, de teamă să nu risipească puțina căldură adunată în jur, întregul vagon pare gol, ca într-un film de groază. Aura se strînge mai bine în haină, înțelegînd că în curînd va începe să tremure, dacă nu de frig, sigur de teamă. Ce bine c-ai venit! se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mesele se mănîncă pe săturate și se bea ceai ori cafea. Foarte puțini își permit să se atingă totuși de cele cîteva sticle cu băuturi străine. Chelnerul Ovidiu, soția lui și din cînd în cînd Pavel se învîrt printre mese adunînd farfuriile goale, aducînd altele cu mîncare, primind comenzi de cafele și ceaiuri, socotind în grabă consumațiile. Mai doriți ceva? întreabă chelnerul spre actor, luîndu-i farfuria goală din față. Da, o cafea. Ba nu, două precizează Iulian Barbu, trăgînd cu colțul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Dezvoltare. M-a văzut aseară cînd ieșeam de la tovarășul Săteanu... Singurul care ne-a văzut... Eu mă duc, nu zic nu, dar dom' maistru, la ședința viitoare de partid, sigur o să se ia de mine, îl știu. Toate astea se adună, și... Ascultă, cred că-i mai bine să te duci acum în Zona Întîi, la trasee; dai o mînă de ajutor, să fii văzut spune Stanciu după o clipă de gîndire. Cînd va fi cazul să pleci în oraș, te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai aproape de actor, să fie observat că-i respectă instrucțiunea. Unde mi-i paharul și cafeaua? întreabă Sultana de cum intră în bucătărie, dar nu mai așteaptă răspuns că și iese, bolborosind o înjurătură, înfrînîndu-se cu greu cînd vede pe cei adunați în jurul telefonului. Își face de lucru la bar, trăgînd cu coada ochiului în urma soțului: îl vede cum duce platoul la masa femeii cu căciulă albă, destul de tînără, frumoasă, care, pînă acum, nu i-a onorat cu nici o comandă. Ce zici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
scoatem gogonelele din cămară. Soțul pleacă spre scara din capătul culoarului, care duce la cele cîteva camere de la etaj, în timp ce Sultana, întoarsă la bar, își face un timp de lucru cu sticlele goale, se miră cît de multe s-au adunat, apoi, ca și cum și-ar fi amintit, merge la masa unde stă Letiția și-i spune: Vrei să vii să mă ajuți? Un timp, fata mai rămîne locului, apoi, cînd chelnerița s-a depărtat cîțiva pași, gîndește că e mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai zică ceva soțul, care continuă să stea lipit de pervaz, surîzător, ea prinde zdravăn în mînă rama, găurind cu degetele hîrtia și începe să-l lovească, întîi în frunte, apoi unde nimerește. Na coroană, pușlamaua dracului! După ce că te-am adunat de pe străzi, te-am făcut om, ai familie, copii, tot ce-ți trebuie, nu te mai satură naiba! Dintre scursori te-am adunat, după scursori te trage Dracul! Na, să te saturi! Mi-am turnat un pahar și-o cafea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
începe să-l lovească, întîi în frunte, apoi unde nimerește. Na coroană, pușlamaua dracului! După ce că te-am adunat de pe străzi, te-am făcut om, ai familie, copii, tot ce-ți trebuie, nu te mai satură naiba! Dintre scursori te-am adunat, după scursori te trage Dracul! Na, să te saturi! Mi-am turnat un pahar și-o cafea, că-s și eu om, și le-ai dus ăleia cu căciulă albă, las' c-o altoiesc eu și pe aia. Ce-s

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
casa asta, măi, ce-s eu?! Din rama icoanei a mai rămas doar latura mai lungă pe care Sultana, istovită, o ține ridicată, gata să lovească iarăși la cel mai mic gest al soțului. Am avut unul bețiv, că-l adunam din șanț, iar acum am parte de-un stricat, că nu-i mai ajung... Ce-ai găsit la putoarea aia mică, ai? O mînă de om, nici n-ai ce bate. Las' că te dresez eu! Ai noroc de copii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pînă spre streașină pe alocuri, își mai șterge mîinile cu șorțul alb, după care, lovind încet cu vîrful pantofului în piciorul scaunului pe care stă fata, murmură: "să nu aștepți să repet", apoi se ridică, încet și pornește spre bucătărie, adunînd din mers farfuriile goale. Nu vreți niște brînză de oi pentru copii? o întreabă pe femeia care ține un copil între genunchi, schimbîndu-i bluza udă pe piept de la ceaiul vărsat. Nu mănîncă brînză; brînză și morcovi pasați au mîncat pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se mai poate spune el înfruntîndu-i privirea stupefiată, amenințînd-o cu arătătorul întins către ea, gata s-o lovească iarăși. Copiii, înmărmuriți, se uită în sus, spre părinți, apoi, încep să plîngă. Ai grijă de ei spune soțul -, că vreau să adun mizeria de pe jos, să n-o ducă la gură. Șterge-i pe mîini. Femeia devine supusă, adună copiii lîngă genunchi, scoate un prosop din geantă și începe să le șteargă mîinile. Cînd unul din băieți ridică mîna să-i atingă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lovească iarăși. Copiii, înmărmuriți, se uită în sus, spre părinți, apoi, încep să plîngă. Ai grijă de ei spune soțul -, că vreau să adun mizeria de pe jos, să n-o ducă la gură. Șterge-i pe mîini. Femeia devine supusă, adună copiii lîngă genunchi, scoate un prosop din geantă și începe să le șteargă mîinile. Cînd unul din băieți ridică mîna să-i atingă obrazul spunînd un "mă-măi", ar vrea să-l plesnească peste mînă, dar se abține, mulțumindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lor, convertindu-le imediat plînsul în zîmbete cu întreg șirul de dinți mici dezgoliți. Afară, Lazăr și țăranul taie pe rînd trunchiul unui stejar mai subțire. Țăranca și tatăl copiilor caută pe sub zăpada ferită cu piciorul, reușind cu greu să adune cîteva ghinde. Merg apoi în bucătărie, cer un cuțit și le curăță de coajă. Le prăjesc eu; dumneavoastră mergeți la copii spune femeia, făcînd un semn cu capul spre sală, unde băieții, de cum l-au zărit pe tatăl lor, țipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și surîd cu drag, prietenește. Lazăr aduce un braț din crengile stejarului doborît și aprinde focul cu cei cîțiva cărbuni aflați sub cenușă. La scurt timp, țăranul aduce un braț cu bucăți din trunchi, îndesîndu-le în sobă. Dogoarea focului încins adună pasagerii, ce-și întind tăcuți palmele vinete de frig, ca într-un ritual. Letiția a venit și ea de s-a încălzit, apoi, cînd se întoarce să termine de spălat pe jos, știind-o pe Sultana urcată în dormitor, face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
legene și murmură un "a-a-a", semn că vrea și el legănat. Sus în dormitor, Sultana și Mihaela dorm, învelite bine, să uite de foame. Pavel, ca unul care nu mai are ce face, se învîrte prin sala restaurantului, adunînd ceștile de ceai. Cînd ajunge prima dată în ușa bucătăriei, văzînd-o pe Letiția cum spală, ca o fetiță pusă la muncă de părinți vitregi, i se face milă; dar la a doua trecere, rotunjimea formelor și amintirea serii precedente, cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
toată în partea dreaptă a creierului. Profesorul murmură ceva neînțeles un fel de scuză, căreia bătrîna nu-i răspunde și se ridică. Durerea din ceafă se împrăștie dintr-o dată în tot capul, ochii prind ceață iar gîndurile lui, obsesive, se adună ca niște săgeți în același loc: mîna fetei ieșită de după paravane, din care se smulge cu putere, eliberîndu-se. Apoi rîsul batjocoritor al femeii de la fabrica de confecții în patul lui, manevrîndu-l ca pe o păpușă, trimițîndu-1 din umilință în extaz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spitale, luat cu chirie de la administrația uzinei, iar Maria Săteanu, pornită deja, se strecoară pe lîngă el. Ajuns la chiuvetă, cît aranjează prosopul, privirea lui urcă o clipă spre oglindă și se îngrozește de cît roșu i s-a putut aduna în obraji. Deci, o aude pe femeie vorbind așa locuiești... Interesant! Doina a fost vreodată pe aici? Da murmură Mihai. Și ce-a zis? Privirea lui Mihai s-a aruncat din nou spre oglindă, unde se văd doi ochi în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vorba și scapă un șuierat de admirație. Măcar hai și te întinde pe saltea spune el, luîndu-l pe Radu de braț. Profesorul îi ajută lui Lazăr să-l ducă pe doctor unde au stat ei mai înainte. Sultana și Mihaela adună farfuriile iar șoferul, cu canistra în mînă, mai toarnă un al treilea pahar tuturor. Nina ciocnește ușor paharul său de al lui Iulian, zîmbindu-i: Pentru viitoru-ți rol! Pentru tine! răspunde actorul, înfiorat de atingerea mîinii slobode a femeii, lăsată iarăși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rucsac trusa medicală. Un gard de sîrmă dă din cap Mircea Emil. Mă simțise un cîine și... Bea, e cald îi spune Andrei, aducîndu-i un ibric cu vin fiert . Cu mîna liberă, Mircea Emil ia vinul și-l soarbe. Sultana adună găinile, ia și rața, le duce în bucătărie, apoi se întoarce să aducă o farfurie cu friptură. Știți, o oprește tatăl copiilor aș plăti rața, s-o fierb, pentru băieți... Sultana încuviințează și-și continuă drumul pînă lîngă Mircea Emil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]