12,537 matches
-
Kasser. Folosiseră scoate-ochi. Încă de la plecare se puseseră de acord că arma aceea era probabil cea mai potrivită pentru Vechea Terra. Ea consta în niște proiectile autonome, de forma unor ace din oțel care, o dată lansate, se opreau în ochii adversarilor. Erau interzise în Imperiu, dar Mos și Mas ținuseră foarte mult să le ia cu ei fiindcă erau siguri că ultimul lucru la care s-ar fi așteptat oamenii Câmpiei erau asemenea proiectile. Mos lansase asupra unui grup de călăreți
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Rim nu se îndoia însă că primii călugări constituiseră un corp militar de temut. Încercarea la care era supus acum avea să fie un test foarte dificil. Kasser Boszt nu era numai un membru al familiei imperiale, ci și un adversar de temut. Știa exact care sunt capacitățile unui quint și era foarte probabil să știe și ce trebuie să facă pentru a se apăra. Simți cum la marginea subconștientului său înflorește un gând difuz. Da, Kasser era un adversar redutabil
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
un adversar de temut. Știa exact care sunt capacitățile unui quint și era foarte probabil să știe și ce trebuie să facă pentru a se apăra. Simți cum la marginea subconștientului său înflorește un gând difuz. Da, Kasser era un adversar redutabil. Înfruntarea cu el nu avea cum să aibă un câștigător dinainte stabilit... Abandonă însă acest gând, conștient că avea treburi mult mai importante de făcut. Pentru a putea pleca din Abație, avea nevoie de un pretext. * * * Bella al Vll-lea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
spre umbrele fantomatice ale orașului. Știa ce i se întîmplase. Bătrânul Kasser, pentru care trebuia să-și recunoască slăbiciunea, îi dăduse un semnal foarte clar că știa exact cu cine trebuie să se lupte. Anticipase că Rim își va ucide adversarii, făcând, astfel o importantă greșeală tactică. Pe vremea când fusese împărat, Kasser nu trimisese niciodată quinții singuri în misiuni pentru că spunea mereu că nu sunt adaptați luptei solitare. La prima vedere, o asemenea idee părea de neînțeles, dar Kasser avusese
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
începea să se contureze din ce în ce mai clar ideea că un om care este atât de subtil încît dă altuia muște de Alderbaraan numai pentru a transmite un mesaj din care să se înțeleagă că va lupta fără scrupule, nu e un adversar care să fie provocat fără motive. Răsuci în mâini augustina și pătrunse în Abație. Parola din seara aceea era incertitudine. 31. Nicicând nu se simțise Stin mai singur. Începea să realizeze cât de mult îi lipsea Xentya. Nu pusese niciodată
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se face că ești prezent mereu în cele mai delicate momente ale Satului? Spuneai de mine că ți-am omorât un prieten? Zilele trecute și tu ai procedat la fel... ― A fost un accident, șopti Stin. ― Foarte rău. Uciderea unui adversar e un lucru mult prea important pentru a putea fi lăsat la întîmplare. Trebuia să pui mai multă pasiune. Ai fi ucis mai elegant. Stin gândi că, dacă nu avea să ajungă să vorbească Abatelui, măcar ideile lui căpătaseră o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
singură limbă și, de ce nu, un singur Dumnezeu! Lui Isidor îi căzuse capul în piept. Mormăia ceva în barbă. ― Te rogi? ― Da. ― Foarte bine faci, fiindcă în fața ordinului tău s-a stârnit cea mai mare furtună din Univers. Primul meu adversar este Abația. Dumnezeul vostru o să mă privească în ochi și o să vadă acolo un loc unde nici măcar el nu poate ajunge. ― Ba or să te distrugă într-o clipită. Crey zâmbi viclean. ― Recunoști deci că Armaghedonul de care ați tot
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
reuși, deși stângaci, să se ferească. Quinții nu aveau nevoie să cunoască scheme elaborate de scrimă sau luptă corp la corp. Viteza cu care se mișcau era întotdeauna de-ajuns. Cu toate că, pentru prima dată în viața lui, quintul avea un adversar cu însușiri care le egalau pe ale lui, experiența sa de luptă se impunea destul de repede. Călugărul era neînarmat și, după trei secunde de mișcări mai iuți decât ar fi putut percepe ochii Abatelui de pildă, Aloim începu să încetinească
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în seringa aceea, e evident că i-a provocat starea asta supraomenească. ― Mi s-a părut mie sau se mișca la fel de repede ca și tine? Quintul clătină din cap, analizîndu-și opțiunile. Pentru prima dată în istoria lor, quinții întîlniseră un adversar pe măsură. Fusese un accident și ieșise învingător, dar faptul că o ființă umană reușise să se miște la fel de repede ca ei trebuia să ajungă imediat la cunoștința celorlalți. Iar o logică elementară spunea că Abatele era ultimul om din
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lupta ruuk era un meșteșug care ținea destul de puțin de forța mentală și mai mult de exercițiu și disciplină interioară. Era simplu să menții în aer prin forța gândului șapte pumnale. Găsirea căilor prin care le puteai trimite spre carnea adversarului necesita însă mult mai multe alte calități, care excludeau forță brută. Pe măsură ce se apropia de locul luptei, simțea cum conștiința shu devine din ce în ce mai agitată. Se concentră puternic pentru a reda veșmântului său cele trei cute cuvenite pe umăr, semn al
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
un rand destul de mare, dădu a lehamite din mână Preotul. Dar mai bine, spune-mi, Jorlee, de unde îți vin ideile astea? Le visezi noaptea, sau poate că ți le șoptește cineva... Umerii tânărului tresăriră puternic. Își scrută propriul ann, dar adversarul se retrăsese de acolo, pregătind probabil un atac decisiv. Preotul nu avea de unde să știe de vocea pe care o auzea de ani buni, de vocea care îl învățase să-și descopere căi ale minții pe care nu și le
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Jorlee lăsă să cadă pumnalul de sus, sperând că absența controlului său mental asupra armei ova face să treacă neobservată. Preotul se aștepta însă la acest lucru și, aruncând la rândul său fulgerător una din lame către Jorlee, preluă arma adversarului, facînd-o să se așeze cuminte în dreptul propriei frunți. Fusese o tatonare scurtă, în care Preotul îi arătase doar că nici unul din trucurile sale nu erau noi pentru el. Jorlee se deplasă ușor spre stânga și ochii îi căzură pe fața
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
licărea nebunia, tânărul își proiectă la rândul lui gândurile în ann-xA Preotului. Bucuros să poată întoarce violența la care fusese supusă ea însăși, colonia de ciuperci din mantia lui străpunse toate apărările Preotului, permițîndu-i să urle în mintea speriată a adversarului său. O să te chinui așa cum ai chinuit-o și tu pe Zerri! Jorlee se aștepta ca Preotul să fie uimit și să dea pentru o clipă înapoi. Deși surpriza se putea citi în fiecare cută a feței sale, adversarul său
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a adversarului său. O să te chinui așa cum ai chinuit-o și tu pe Zerri! Jorlee se aștepta ca Preotul să fie uimit și să dea pentru o clipă înapoi. Deși surpriza se putea citi în fiecare cută a feței sale, adversarul său nu se sperie, ci își proiectă toate pumnalele spre tânăr. Cea de-a cincisprezecea lamă, care stătuse nemișcată până atunci, se ridică și ea și porni spre ochiul stâng al băiatului. Și atunci se petrecu un lucru care sperie
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
toți ai lui cu privirea. Simțea teama, simțea nedumerirea, dar exista acolo în mințile lor, fără îndoială, și speranța. - Zerri m-a învățat că pentru a izbândi în luptă nu trebuie să rămâi imobil, ci să ajungi să-ți privești adversarul în ochi. Amintirea ei m-a transformat în fiară turbată, la fel cum ar fi facut-o și imaginea ei dacă ar mai fi trăit astăzi și ar fi fost amenințată în vreun fel. Zerri mi-ar fi făcut copii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mai bune decât ale noastre. - Asta așa este, acceptă bătrânul Maestru. Dar mașinile sunt doar mașini și nu înseamnă nimic fără oamenii care să le mânuiască. Problema majoră a oricărei mașinării de război a fost dintotdeauna calea de ripostă atunci când adversarul pune mâna pe ea. Ca să nu mai vorbim că mașinile au și calitatea recunoscută de a se perima foarte repede și de a se defecta exact când ai mai multă nevoie de ele. Bella îl bătu pe umăr: - Nu e
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe platoul continental există niște creaturi care se numesc lentile, deși ele sunt mai degrabă ca niște mase informe de carne care se târăsc pe câteva pseudopode. Vietățile astea au capacitatea de a crea formațiuni lenticulare de aer, mult deasupra adversarilor lor, în care aerul are altă temperatură. Ca urmare, ele se comportă ca o lupă așezată în plin soare. Sunt foarte periculoase... - Tot nu înțeleg, mormăi Johansson. - Noi nu putem face așa ceva. Iar colegii mei au râs mai degrabă fiindcă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să termine ceea ce avea de zis. În vocea ly se auzi strigătul de luptă al căpeteniei din rand. Erau atacați. Porniră cu toții într-un suflet și Xtyn aproape pluti până în vârful structurii semisferice, de unde putea să-și vadă mai bine adversarii. Tânărul adulmecă aerul, dar nu simți mirosul de ozon care însoțea o turmă de policorni, urechile sale nu detectară nici cel mai mic semn că de ei s-ar fi putut apropia florile cântătoare. Privi repede cerul, dar nu văzu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
războinicul din fața lui căzuse în capcană și apelase primul la violență, din mintea lui se revărsă spre celălalt un imens hohot de râs. Pătrunse cu sălbăticie până în cele mai intime cotloane ale gândurilor celuilalt, departe în ann, imaginîndu-și că mintea adversarului e o livadă de arbori negri în care el intră înarmat cu un ciocan imens cu care sparge fructe negre. Sub loviturile lui năprasnice, coaja întunecată și lucioasă plesnea, lăsând să țâșnească lichidul acela gălbui pe carc-l denumeau supă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
văzu pe sine însuși, cu chipul răvășit și pletele în vânt, cu ochii strânși și pumnii încleștați. Speriat de propria sa imagine, se retrase din mintea celuilalt, care se prăbuși la pământ, pradă unui tremur spasmodic. Încercă să vadă dacă adversarul său mai trăiește, pătrunse din nou în mintea lui, de data asta cu mai multă grijă. Își imagină acum că explorează un castel, o clădire imensă cu săli luminate, așa cum îl învățase Alaana. Camerele erau goale și prin sticla colorată
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
paznicilor o furtună de descărcări laser. Femeia se antrenase luni întregi pentru lupta aceea și nu-și îngăduise nici cea mai mică ratare. Johansson manevră febril comenzile telescopului său și văzu bine cum focul metodic al Oksanei scotea din luptă adversar după adversar. Profitând de acest ajutor nesperat, cei care declanșaseră atacul se strânseră în jurul navetei și formară un grup compact, cu Oksana în centru. Numai trei dintre ei rămaseră să păzească vehiculul spațial și să-i țină la respect pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
furtună de descărcări laser. Femeia se antrenase luni întregi pentru lupta aceea și nu-și îngăduise nici cea mai mică ratare. Johansson manevră febril comenzile telescopului său și văzu bine cum focul metodic al Oksanei scotea din luptă adversar după adversar. Profitând de acest ajutor nesperat, cei care declanșaseră atacul se strânseră în jurul navetei și formară un grup compact, cu Oksana în centru. Numai trei dintre ei rămaseră să păzească vehiculul spațial și să-i țină la respect pe pelerini, care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Oamenii ăștia au uitat de atâta vreme să-și dorească puterea, încît au îngropat până și politica. Noi însă le-am arătat ce înseamnă să conduci. Probabil că am fi reușit până la urmă, dacă am fi avut destul timp și adversari ceva mai slabi. De ce vorbesc la trecut despre evenimente care nu s-au petrecut încă? Asta o să aflați în curînd." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 21. - TREBUIA SĂ TE AȘTEPȚI la așa ceva, nesăbuitule! îi strigă în față
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
piciorul extins perfect într-o lovitură ce se dorea nimicitoare. Viziunea Omcnori, Preotul uriaș care exista doar în spațiul mental delimitat de combatanți, nu mai era însă acolo, ci levita undeva în lateral-stînga, de unde avea o viziune perfectă asupra cefei adversarului. - Nu te-am atacat, zise Xtyn pe un ton gros, numai fiindcă vreau să le arăt și celorlalți că nu le propun crima de dragul distrugerii. Alta c viziunea mea. Umilit, preotul Ulanni dădu să lovească din nou și din nou
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sângele lor, îi șopti Alaana. Aruncîndu-și mantia, Xtyn se repezi spre locul măcelului, prinse din zbor două pumnale și se dezlănțui asupra puținelor lentile care mai rămăseseră în viață. Mișcîndu-se mai repede decât o făcuse vreodată, reuși să nimicească toți adversarii, ncfiind în stare să-și scoată din minte senzația de vinovăție pe care o resimțea față de plăcerea animalică cu care își împlîntase armele în corpurile dușmanilor săi și ai tuturor oamenilor de pe Kyrall. Când ultima lentilă eliberă cu zgomot un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]