7,836 matches
-
la binecunoscuta labilitate a romanticilor (vezi și scurta analiză psihologică pe care am întreprins-o în I, 2B cu privire la ei), atunci accentul este pus greșit: la romantici găsim evidente semne ale nesiguranței de sine camuflate, ce-i drept, sub forma afirmării unor adevăruri irefutabile -, în timp ce la Dithey întîlnim doar conștiința faptului că până și marile certitudini, dincolo de momentul lor de autenticitate pe scena istoriei, sunt relative. Așa cum anticipam, aici este unul dintre punctele în care Dilthey se apropie de pozitiviști. F
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în clipa imediat următoare" Søren Kierkegaard, Entweder-Oder în Gesammelte Werke, vol. II, Jena, 1913, p. 139). Din cele de mai sus se poate observa că Spranger pune să funcționeze un model mental religios în lumea științei. Noua orientare protestantă "cere afirmarea tranșantă a unilateralității și în domeniul științei" (s.n.) și "face trimitere la momentul unic, incomparabil, al deciziei actuale, singurul care merită pe deplin numele de <<realitate>>", ceea ce face ca despre prezent să se spună "cu emfază" că e "focarul valorizărilor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în practica socială (Emil Hammacher, Hauptfragen der modernen Kultur, Berlin/Leipzig, Teubner, 1914, p. 14). Deși nici Hammacher, nici Spranger nu recurg la acești termeni, credem că este aproape inutil să mai accentuăm faptul că "opțiunile" protestante prefigurează romantismul prin "afirmarea tranșantă" a "libertății subiective" și a "unilateralității", a voinței personale și "a deciziei actuale" luate în mod responsabil, în acord cu valorile individuale pe care le promovează cu fermitate și vehemență autorul opțiunii -, precum și prin natura conflictuală a unor asemenea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
manieră panteistă" (Der Begriff der Religion im System der Philosophie, Giessen, Verlag von Alfred Töpelmann, 1915, p. 24). Arătând că la Parmenide "abstractul pur al materiei lipsite de însușiri" devine unica realitate, G. Simmel semnalează faptul că prin această primă afirmare a "suveranității spiritului" grecii "dau o întorsătură absolut decisivă istoriei culturii universale" (Vom Sein und vom Werden în Hauptprobleme der Philosophie, Berlin, Walter de Gruyter & Co. Verlag, 1964, p. 47). 109 Cunoscutele etape ale acestui proces sunt descrise astfel de către
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cu o recunoaștere a existenței absolutului. Ceea ce neagă Comte spune autorul citat este doar posibilitatea noastră de a cunoaște absolutul, însă aceasta nu înseamnă că nu-i recunoaște, în mod implicit, metafizicii "un obiect real". Admițând incognoscibilul, "pozitivismul formulează o afirmare metafizică pe care nu o justifică. Această afirmare nu reiese din nici o știință particulară, nici nu poate să fie stabilită ca un fapt particular, nu este iarăși nici vreun fapt general, vreo lege care să rezulte din vreun grup de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Comte spune autorul citat este doar posibilitatea noastră de a cunoaște absolutul, însă aceasta nu înseamnă că nu-i recunoaște, în mod implicit, metafizicii "un obiect real". Admițând incognoscibilul, "pozitivismul formulează o afirmare metafizică pe care nu o justifică. Această afirmare nu reiese din nici o știință particulară, nici nu poate să fie stabilită ca un fapt particular, nu este iarăși nici vreun fapt general, vreo lege care să rezulte din vreun grup de fapte". Autorul trage de aici concluzia că admițând
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
din științele spiritului" (vezi și I, nota 27). Iar aceasta cu atât mai mult cu cât filozofia pozitivistă e mai apropiată de spiritul iluminist decât de cel istorist. Avem aici în vedere faptul că pozitivismul are în comun cu iluminismul afirmarea unei atitudini raționale prin susținerea necesității de a se trece la o epocă nouă, cea a cunoașterii pozitive. Ca atare, nu credem că putem vorbi așa de tranșant ca autorul citat despre descendența din istorism a "pozitivismului din științele spiritului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
faci filozofie". Acest citat este comentat de Mircea Flonta în sensul creativității de care trebuie să dea dovadă până la urmă metafizica: ea "ilustrează la fel de bine ca și arta ceea ce opune creația conformității, ca redare sau oglindire, invenția descoperirii, subiectivitatea, ca afirmare a individualității, obiectivității, ca impersonalitate" (Metafizică a cunoașterii..., p. 519). Credem că aprecierile lui Noica pot fi puse în legătură și cu faptul că orice construcție filozofică trebuie s-o ia de la capăt, "să se autoîntemeieze", cum spunea Blaga (vezi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
profesie, la toate materiile și nivelurile, precum și asigurarea unei mai mari atractivități profesiei de cadru didactic sau formator. - Dezvoltarea de competență pentru societatea cunoașterii Competențele de bază reprezintă pachetul de aptitudini și competențe de care fiecare individ are nevoie pentru afirmarea în societate și care trebuie dezvoltate până la sfârșitul perioadei de școlarizare obligatorie și îmbunătățite atunci cand e cazul, pe parcursul vieții. Elementele-cheie sunt : - identificarea pachetului de competență de bază, cum pot aceste competențe să fie menținute și cum poate fi evitată
Necesitatea dezvoltării resursei umane în educaţie by Cozma Paraschiva () [Corola-publishinghouse/Science/1845_a_92275]
-
funcțiile răspunderii contractuale, va trebui să răspundem la întrebarea dacă daunele-interese urmăresc să asigure repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea culpabilă a obligațiilor sau, dimpotrivă, urmăresc să asigure creditorului un echivalent al prestației promise. Adoptarea primei variante de răspuns echivalează cu afirmarea și recunoașterea răspunderii civile contractuale, alături de răspunderea delictuală constituind una din formele pe care le poate lua răspunderea civilă. Dimpotrivă, a considera că rolul daunelor-interese este acela de a asigura creditorului obținerea unui echivalent al prestației promise echivalează cu însăși
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
discursului occidental despre sexualitate. Mă întreb dacă nu cumva acest discurs al căutării sexualității supreme și al sexualității aparte ar fi încurajat proliferarea homosexualității, a formelor colaterale de practică sexuală? Dacă nu cumva discursul incriminării sexualității nefirești stă la baza afirmării, cu mai multă vehemență, a unei monosexualități? În cadrul societăților noastre avem, astfel, raporturi de putere, dar și raporturi de clivaj social, de fărâmițare a oricăror forme de solidaritate civică. Aici sunt și relațiile între liderii intelectuali și politici, preocupați de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ar trebui să îi ofere sprijin afectiv și mediu securizant, au determinat apariția anumitor tulburări la nivel comportamental. Grupul de prieteni mai mari ca vârstă reprezintă încercarea lui de a-și găsi un suport afectiv și o acută nevoie de afirmare a personalității. Problemele de natură afectivă au condus la o scădere a motivației pentru învățare, culminând cu o scădere în plan cognitiv. Consider ca a fost decisivă adoptarea unei atitudini flexibile din partea consilierului școlar și a învățătoarei, dar la fel de importante
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
Internaționalei a II-a, care, înainte de Primul Război mondial se mulțumea doar cu un discurs marxist riguros și cu o practică reformistă, favorizînd integrarea secțiunilor sale naționale în societățile în care acestea încercau să se facă cunoscute. Această contradicție între afirmarea unui socialism internaționalist revoluționar și o practică strict națională și reformistă a diferitelor sale partide afiliate reprezintă, fără îndoială, cheia eșecului final al ISM, eșec care amintește de cel al predecesoarei sale. Regăsim aici aceeași distanțare, aceeași discordanță între teorie
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
a fost posibilă datorită fricii de comunism a claselor mijlocii, dar și a faptului că socialiștii nu au știut să facă față acestei situații. Orice luptă împotriva fascismului, susceptibilă de a fi victorioasă înseamnă obligatoriu recîștigarea claselor de mijloc și afirmarea deschisă a socialiștilor privind voința lor de apărare a democrației; presupune o mare distanțare față de comunism, această formă de dictatură. Analiza va fi reluată și aprofundată un an mai tîrziu, ca urmare a zilelor de la Viena, din februarie 1934, care
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în fața solidarității față de republicanii spanioli: ea îi privează de sprijinul armat care le-ar fi fost indispensabil în momentul în care Germania și Italia contribuie în mod decisiv, pe acest plan, la victoria franchismului. Există de altfel o contradicție în afirmarea indisolubilă a politicii de neintervenție și a "non-neutralității mișcării muncitorești internaționale față de republicanii spanioli". Politica de neintervenție a fost mai întîi dorită de Marea Britanie care, cu sprijinul radicalilor francezi, a impus-o guvernului lui Léon Blum. Este semnificativ faptul că
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
acest proces de reconstrucție a Internaționalei Socialiste, dinamica Războiului Rece, nu oferă existenței acesteia o explicație. La Anvers s-a decis de asemenea înființarea unui Comitet Internațional al Conferințelor Socialiste*, reprezentînd un pas în plus în structurarea mișcării socialiste și afirmarea unei voințe de întărire a legăturilor existente. Totuși, ideea reconstituirii unei Internaționale prea coercitive este încă respinsă, chiar dacă această nouă inițiativă este urmată în iulie 1949 de recrutarea unui secretar administrativ permanent în persoana unui vechi militant al mișcării socialiste
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
confuzia și neputința prevalează, în timp ce bilanțul IS pare să fie foarte scăzut: astfel, anul 1968 în Europa va trece aproape neobservat. Această slăbiciune nu se explică numai prin incertitudinile politice: ea provine din și carențele organizaționale, precum și din lipsa de afirmare a conducătorilor Internaționalei pe toată această perioadă. Conducerea și funcționarea Internaționalei Construirea Europei și lupta nemiloasă împotriva comunismului: iată cele două axe principale de intervenție ale socialismului european în deceniile care urmează reconstituirii sale într-o mișcare structurală. O examinare
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de funcționare diametral opus, care va începe să evolueze lent, mai întîi în Italia, ca urmare a anului 1956 și a raportului Hrușciov. Asemenea chestiuni nu privesc numai domeniul funcțional și organizațional; ele transpun, de asemenea, niște concepții politice clare: afirmarea caracterului fundamental al democrației de către Internaționala Socialistă contribuie în mod vizibil la privilegierea negocierilor dintre membrii săi. Constituind înainte de toate o structură de concentrare, Internaționala dispune totuși de o putere de constrîngere care acționează asupra partidelor afiliate, chiar dacă ea rămîne
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și cel al Internaționalei a II-a cu un sfert de secol în urmă. Acesta nu se deosebește de primul decît într-un punct care nu are impact asupra realității: în ajunul celui de-al Doilea Război mondial, absența oricărei afirmări a mișcării socialiste contrastează puternic cu evenimentele din 1914: 25 de ani mai tîrziu, această primă experiență îi permite să evalueze mai bine noul eșec politic și organizațional. Contrar celor întîmplate în 1914, responsabilii socialiști nu mai așteaptă nimic de la
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
suprareglementare normativă și redimensionarea instituțiilor juridice tradiționale de drept privat. Dreptul societăților comerciale are tendința de a rescrie în folosul propriu instituțiile juridice împrumutate din dreptul civil pentru sublinierea raporturilor juridice pe care vrea să le guverneze imperativ, tocmai pentru afirmarea caracteristicilor pe care le dorește impuse în scopul atingerii finalități asumate, de ordine juridică comercială. De cele mai multe ori, în ultima perioadă, motorul transformărilor și impulsul determinant în nașterea normelor juiridice nu a fost reprezentat de o necesitate categorică de reglementare
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
a stăpânirilor arabe din Iberia. Emiratul Almohazilor, cu capitala la Marakesh, a fost fondat și condus între anii 1147-1269 de o dinastie arabizată de origine berberă, sub care Marocul și Maghrebul în general, au cunoscut o epocă de strălucire și afirmare culturală. Emiratul a inclus teritoriile Marocului, nordului Algeriei, Tunisiei, nord-vestul Libiei și sudul peninsulei iberice. Califatul Hafsizilor a evoluat pe harta politică între 1228-1574, cu capitala la Tunis, fiind format din teritorii desprinse din stăpânirile Almohazilor, respectiv teritoriul Tunisiei, nordul
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
eram în raporturi încordate; cu mulți, în antipatii fățișe. Mulți îi păcăleau pe politruci; alții lăsau doar impresia; erau și ideologi care se prefăcea că nu observă "șopîrlele"; am cunoscut și cîțiva "selecționeri" cu-adevărat minunați, care au contribuit la afirmarea unor valori! Dar majoritatea era formată din inși amorfi, mediocri, ratați invidioși, complexați care nu ar fi avut altă șansă de afirmare socială dacă despre afirmare se poate vorbi cu adevărat. Ce-i ciudat, mă întîlnesc azi cu mulți din
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
se prefăcea că nu observă "șopîrlele"; am cunoscut și cîțiva "selecționeri" cu-adevărat minunați, care au contribuit la afirmarea unor valori! Dar majoritatea era formată din inși amorfi, mediocri, ratați invidioși, complexați care nu ar fi avut altă șansă de afirmare socială dacă despre afirmare se poate vorbi cu adevărat. Ce-i ciudat, mă întîlnesc azi cu mulți din ei, perfect schimbați; nu pot să-l uit pe tovarășul Alecu Floareș, în preajma căruia m-am aflat în viață doar de două
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
observă "șopîrlele"; am cunoscut și cîțiva "selecționeri" cu-adevărat minunați, care au contribuit la afirmarea unor valori! Dar majoritatea era formată din inși amorfi, mediocri, ratați invidioși, complexați care nu ar fi avut altă șansă de afirmare socială dacă despre afirmare se poate vorbi cu adevărat. Ce-i ciudat, mă întîlnesc azi cu mulți din ei, perfect schimbați; nu pot să-l uit pe tovarășul Alecu Floareș, în preajma căruia m-am aflat în viață doar de două ori (la vizionarea premierelor
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și rezultat al meșteșugului. Versificația este tradițională și în același timp modernă (rimă pereche, dar și ritm neregulat). Metafora "cuvinte potrivite" este mereu "șlefuită" de poetul care înfățișează cartea ca pe o imagine a spiritului unui popor, dar și ca afirmare a individualității prin creație. Elementele acestui crez artistic sunt răzvrătirea, veninul, durerea, care intră în componența unui "act oficial" prin care poetul lasă urmașilor moștenirea literară. În Testament, Arghezi consideră poezia o domniță răsfățată, plină de sensibilitate spirituală. "Întinsă leneșă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]