6,798 matches
-
nu are trebuință România. Halal politicieni! De cap să ne fie! În ziua următoare, pe 13 februarie, sunt prezent la Casa Armatei așa cum am promis. Suntem prezenți 6-7 veterani, plus Oltea și operatorul. Pentru prima dată sunt obligat să-mi agăț la piept cele trei decorații. Pentru mine, cea mai înaltă decorație e faptul că mă aflu încă în viață. La cei 91 de ani ai mei, eu par a fi mai tânăr. Cu mijloace modeste, învechite, Oltea se chinuie să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
celor patru membri ai echipajului de pe "Rândunica" care-l conduceau către puntea principală de comandă. Cei cinci cârnăciori ai mâinii drepte, care-i serveau drept degete, pipăiră cu o oarecare înfrigurare insigna micuță de metal prețios, simbol al autorității sale, agățată de piept, în timp ce ochiii înecați în grăsime se opriră fugar pe chipurile celor doi subordonați care-l urmau peste tot. Își lăsă un scurt răgaz să se bucure de prezența lor aici, deși știa că deocamdată nu există nici un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
tata cu o expresie de îngrijorare, dar și de încântare. - După cum țipă stă bine cu plămânii, spune și Bunicul râzând fermecat de imaginea ce i-o lăsase nepoțica lui. O să fie o luptătoare. Ați văzut cum își ținea pumnișorii?... - Se agață cu disperare de lumea asta. S-a născut dimineața - început de zi. ”Bună dimineața, Marina mea scumpă!”, spuse și bunica. ”Te iubesc din toată inima. Bine ai venit în casa noastră!” - Maia, te simți mai bine? o întreabă tata, aplecânduse
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
acestea, tânărul dispare dincolo de ușa pe care nu uită s-o închidă cu grijă. Punând mâna pe ulcică, bătrânul o adulmecă cu aduceri aminte. Apoi gustă și, zâmbind, îmi face semn să-l urmez...Am gustat din licoare...Cu privirea agățată de ușiță, călugărul dă din cap și zâmbește, ca și cum ar fi spus „Brava, mânzule! Așa îmi placi!”... În toată gura s-a răspândit un val ațâțător care a coborât apoi pe gâtlej și în câteva clipe prin tot trupul alergau
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
parte, gest însoțit de mustrări către calfa care a greșit. Nu-mi pot lua ochii de la meșter. În mintea mea îl asemuiesc cu un adevărat făurar...Cum să faci tu ca bolțile și turla bisericii să stea așa...mai mult agățate în aer!? Din visarea mea m-a trezit bătrânul: N-o să-ți vină să crezi, dar dugheana de din vale, peste uliță, a fost a cui nici nu gândești. Apoi drept că m-ai făcut curios, sfințite. A cui să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mare mila și a plecat cu jalea în suflet, sorbind vârtos dintr o sticlă de vodcă pe drumul de întoarcere spre maica Rusia. Sfântul Petru, a împins apoi în birou o arătare mai mult piele și oase, cu o tăgârță agățată într-un vârf de băț. Se tot uita speriat peste umăr, dacă nu cumva este pe cale să-l prindă din urmă creditorii de la bănci și în special cei de FMI. Văzându-l atât de speriat Dumnezeu îl întreabă blând: „Cine
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Frunzele albastre se ngrămădesc neliniștite sub mătura aspră a groparului de suflete... În inimă vibrează neobosit diapazonul.Îmi ung sufletul cu flori de lavandă. Îndemn căpriorul să mă adulmece ca să-i pot privi în oglinda ochiului scene furate din clepsidra agățată în copacul timpului de dincolo... Copacii, aici, au umbra violetă... Duna albă de nisip Când ploile ne umplu sufletele cu picături cristaline de lacrimi, bisericilor li se face frig, sfinții simt umezeală în oasele albite de rugăciune și coboară pe
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
se ițește prin încăpere barca salvatoare... Are o anume duritate în privire și intuiesc ce predă: matematica... Da. E profesor de matematică. Simt o oarecare apropiere față de persoana lui, cred că instinctul de conservare funcționa la capacitate maximă și îmi agăț de el privirile disperate ... ...Comunicăm subliminal. Înțelege că vreau să ies din încăpere...Mă ia de mână și-mi spune: -Știam de ieri că ai să vii...ți-am găsit gazdă... Hai să mergi să vezi. Cei doi privesc uimiți
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Caletcă, un fel de comis voiajor sau păpușar al acelor ținuturi. Olog, cu un trup împuținat de vremuri și suferință, colinda satele împărțind niște păpuși la fel de triste ca și el și o mulțime de păsărele din ghips cu pene multicolore, agățate pe câte o o bucată de elastic. În schimbul lor nu cerea mare lucru, ci doar cârpe. Glasul lui puternic se răsfrângea din caleașca mică la care avea înhămată o iapă scheletică cu un ochi scos sau poate scurs de bătrânețe
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
înfundat în colț de basma veche. Mă dezbrac și mă arunc în lupta cu valurile patimașe, amestecându-mi gândul cu norul cenușiu și izul de apă îndoliată. Abia când revin pe mal, observ o bătrână suptă de nevoi, cu lacrimile agățate în colțurile ochilor. Fără să o întreb, mi se destăinuie: apa e tulbure, feciorul meu s-a înecat ieri aici, și aștept...poate apare... Își vărsa amarul pe cel care a făcut băutura... A lăsat trei copii singuri...Ce poate
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
-mi dezvăluie o taină, pe care trebuia să o descopăr demult, nu doar în dimineața aceea apăsătoare. Ochiul drept, doar el aduce vestea bună, mai adaugă umbra ei, ștergându-și cu un colț al basmalei vechi, lacrima îmbătrânită,ce se agățase de genele roase. Apoi dispare ca o arătare palidă, în zarea însângerată și proaspătă și se topește în lumea adormită a copilăriei mele. Îmi apăs ochiul stâng până simt durerea cum pătrunde ca o nepoftită. Îl îndemn pe celălalt să
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
finalul, în care mica marionetă „visează mereu acel vis în care oamenii au sfori legate de trupuri.” Moș Caletcă e și el un păpușar, fără a fi neapărat un personaj negativ, deși plesnește cu biciul pe copiii care i se agață de caleașcă. Într-un mod straniu, păpușile dăruite de acest telal îi par copilei „dușmance care vor veni într-o seară pe furiș să îmi ia ochii și copilăria.” Impresionant e finalul, în care moș Caletcă o recunoaște pe copila
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
spui? Nu ți-am dovedit ce simt pentru tine? De data aceasta am rămas fără replică. ― Ba da. Iartă-mă. Sperasem, oare, să spună nu? Să nu mă mai simt vinovată? Degeaba, fizic, Îi eram alături. Mintea mea Însă se agăța disperată de băiatul cu ochii verzi. Nu era ca și când laș fi Înșelat? M-am cutremurat, scârbită de acest gând. Nu eram eu fata care Înșeală. Nu puteam fi! ― Alisia, nu ești În apele tale, fu singurul lui comentariu. Era o
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
la fusta mini roz bombon pe care o ținea În mână. E absolut oribilă. ― Au și cizme asortate, am remarcat eu râzând. Am putea să ne luăm la fel și să ne spunem gemenele Barbie. Maria strâmbă din nas și agăță fusta la loc pe umeraș. ― Ți-am spus că e o idee proastă să mergem la cumpărături după școală, i-am zis eu. Nu numai că au haine oribile, dar trebuie să fiu undeva la cinci. Cu cine te vezi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
s-o luăm spre casă... Pornim apostolește de-a dreptul prin pădure. Deodată... lunec de parcă cineva mi-ar fi tras pământul de sub tălpi și... o iau la vale de-a berbeleacul pe povârnișul abrupt... Toate încercările mele de a mă agăța de vreo rădăcină sau lăstar sunt zadarnice. Lunec mereu... La un timp mă opresc la rădăcina unui copac... O mulțime de puncte luminoase îmi joacă în față... „M-oi fi lovit la cap” - îmi trece prin minte...Încerc să deschid
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
sfinției tale pentru că mereu te afli lângă mine atunci când am nevoie de ajutor! Te-ai aprins, dragule, și peștele din undița ta îi gata să se înece. Nu de alta, dar nu-i frumos să-l lași să se zbată agățat în cârlig. Mă reculeg repde și trag chiticul afară din apă... Bătrânul nu mă slăbește: Dacă tot ai terminat treaba cu peștele, spune-mi, te rog, ce știi despre începuturile mănăstirii Sfântul Spiridon? Nu am încotro, părinte, și trebuie să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
vraja-ți de naiada mă țin acum acasă Visînd ce mare Grecia va fi fost aldată Și scene de mărire din Romă glorioasa. Acolo în arcada ferestrei luminate Mi-apari că o statuie, nemișcata! În mînă ții o lampă de agață, O, Psyché, din locuri depărtate, Pămîntul Sfînt, de jertfă minunată. Robert Frost Un drum ce-n urm\ l-am l\sat Două cărări în fața aveam În codru-ngălbenit de toamnă. Și trist, c-odată nu puteam Să merg pe amîndouă, lung
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
s-a întâmplat deloc așa. în secunda în care „ceva“ se termina, începea „altceva“. Iar eu nu aveam destulă energie ca să mă împotrivesc. Era mai simplu să mă țin după turmă. Ceva mă îngrijora. Era un gând care-mi stătea agățat în creier dar pe care parcă nu puteam să-l apuc, care-mi tot scăpa. 19tc "19" După-amiază, un tip drăguț pe care nu-l mai văzusem până atunci a venit să-mi vorbească. —Saluti! Neil e numele meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu doamna Nagle. Despre ce vorbesc? m-am întrebat. Și cum de pot să vorbească atâta? Adulții erau ciudați. Mai ales când venea vorba de spart lucruri. Niciodată nu voiau să spargă nimic. Sau să ciupească oamenii. Am tândălit-o agățată de fusta mamei, sprijinindu-mă de ea. Credeam că n-o să mai termine niciodată, așa că în încercarea de a grăbi lucrurile și de a mi se da atenție, m-am lamentat: —Mami, trebuie să fac caca. Cu toate că nu era adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a plătit taxiul, apoi ne-am privit, abia mijind ochii din cauza zâmbetelor acelora enorme care nu ne lăsau să vedem aproape nimic. Luke m-a întrebat: —Ești bine? Care era versiunea irlandeză pentru „Mergem?“. Mi-a oferit brațul ca să mă agăț de el și așa am intrat în restaurant. Unde am fost întâmpinați de chelneri cu un entuziasm destul de greu de înțeles. Și asta ne-a făcut să ne privim din nou și să rânjim unul la altul. Am fost conduși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mă leg de idee - că fusesem nevoită să iau așa de multe droguri! — Deci pot să dau vina pe mama pentru că am devenit - vreau să zic, dacă sunt - dependentă de droguri, am spus eu încercând, cu disperare, să mă agăț de ceva pozitiv. A, nu! Nu? Păi, atunci ce naiba tot vorbești acolo? —Rachel, mi-a spus Josephine cu blândețe, treaba celor de la Cloisters nu e să stabilească a cui e vina. Atunci care e treaba lor? — Dacă reușim să depistăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
până atunci m-aș fi distrat prea tare. Trebuia să recunosc și asta. Dar, din câte-mi puteam da seama, viața mea se sfârșea. Puteam să și mor. Mai exista și varianta reducerii cantității de droguri, m-am gândit eu agățându-mă ca înecatul de-un pai. Dar și în trecut încercasem să mai reduc din cantități și nu reușisem. N-am fost capabilă, mi-am dat seama, simțind că la sentimentul de teamă se adăuga și unul de spaimă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de un an de zile. Era să leșin. Și eu care-am crezut că ești prietena mea. Dar de ce? am țipat. —Ai o atitudine nesănătoasă față de bărbați. Fără droguri, în viața ta o să existe un gol enorm. Mulți oameni se agață de relații ca să evite singurătatea. Se poate ca și tu să faci parte din categoria asta. Curvă tupeistă, m-am gândit ofensată. — Le spunem același lucru tuturor celor care pleacă de-aici, mi-a atras ea atenția. Tuturor? m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era să-l sun pe Chris, dar pur și simplu nu eram în stare să-mi fac curaj pentru asta. Totuși, duminică m-am trezit așa de disperată, încât m-am dus la slujbă. Ăsta e paiul de care se agață cel care e pe cale să se înece. Cum am ajuns acasă, am luat telefonul cu mâini tremurătoare și l-am sunat pe Chris. Cruntă mi-a fost dezamăgirea când cineva - am presupus că domnul Hutchinson - mi-a spus că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
facem asta. Și nici în baruri nu putem să mergem, am spus eu dregându-mi glasul bărbătește, ca să-i dau de înțeles că nu-l luasem în serios și că n-aveam de gând să fac pe fetița care se agață de pulpana bărbatului, bosumflată și bătând din picior în mijlocul drumului, zbierând „Dar ai spus c-o să mă fuți la greu. MI-AI PROMIS!“ La Cloisters învățasem că, în trecut, făcusem de prea multe ori greșeala de a avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]