6,939 matches
-
consolidarea instituțiilor democratice și angajarea în soluționarea pașnică a disputelor; 2. să ajute la eliminarea posibilității ca o țară să-și impună hegemonia prin intimidare, constrângere, amenințare sau utilizarea forței; 3. să asigure apărarea și descurajarea împotriva oricărei amenințări cu agresiunea împotriva teritoriului oricărui stat membru N.A.T.O.; 4. să păstreze echilibrul strategic în Europa. Noul concept strategic este format din două părți principale, una referitoare la aria de abordare a conceptului de securitate și cealaltă privind politica de apărare a
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
politică. El a trăit experiența războiului burilor, a primului război mondial, a ascensiunii Uniunii Sovietice și a Germaniei lui Hitler, a războiului civil din Spania și a celui de-al doilea război mondial. Pe durata vieții sale, războiul, epurările sovietice, agresiunea nazistă și Holocaustul au curmat mai mult de 45 de milioane de vieți și cea mai mare parte din acest tribut a fost plătită de popoarele din Europa Centrală și de Est. În țările post-comuniste, oamenii nu trebuie să citească
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
sunt capabile de a fi atașate diverselor relații, și prin urmare sunt canalizate“. c) Trebuințele. Fără să facă o distincție clară între instincte și trebuințe, psihologi ca H.A. Murray (1938) fac un inventar al trebuințelor de forma: împlinire, afiliație, achiziție, agresiune, autonomie, diferență, dominație, educație, sex. Cu toate că această teorie oferă o gamă variată de motive, ceea ce rămâne caracteristic e faptul că indiferent în ce etapă s-ar afla individul sau în ce condiții motivarea rămâne aceeași. d) Motive stabile. Klinemberg (1954
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
înnăscut și imprescriptibil, nici prin regula căci toți sunt născuți egali, mici prin participarea tuturor la afacerile guvernării. Evul mediu avea o formă pentru păstrarea fiecării ramuri de producțiune, ș-aceasta era autonomia breslelor și îngrădirea lor față cu orice agresiune de din afară. La noi evul mediu au ținut până mai ieri-alaltăieri, și mulți bătrâni vor fi ținând minte epoca în care un străin nu putea fi breslaș. Nu mai pomenim că pricinele dintre breslași se hotărau la staroste și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Într-adevăr, în anul: 1511, Bogdan, voievodul Moldovei, încheie capitulațiunea întîia cu turcii. În această capitulațiune Poarta recunoaște: (Arl. 1) că Moldova e țară liberă și nu cucerită; (art. 3 ) că Poarta e obligată de-a apăra Moldova contra oricării agresiuni eventuale și de-a o mănținea în starea în care se găsea de mai-nainte, fără ca să i se facă cea mai mică știrbire a teritoriului ei: (art. 6) că stăpânirea voievozilor se va întinde asupra întregului teritoriu al Moldovei
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cît., p. 248, n. 4). lumină, nu mult timp după "aplanarea" crizei crimeene, si de celebra călătorie a Ecaterinei a II-a în Crimeea care "fu una vera e propria sfidă alla Porta"32. A urmat o serie de alte agresiuni care au contribuit la alterarea tot mai accentuată a raporturilor ruso-turce sfârșind, cum se știe, prin declanșarea unui nou conflict militar, în anul 1787, eveniment care a marcat debutul unei alte faze a problemei orientale din secolul XVIII 33. Așadar
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în anul 1787, eveniment care a marcat debutul unei alte faze a problemei orientale din secolul XVIII 33. Așadar, provocând, de fapt, în mod deliberat, războiul pe care Poartă Otomană i l-a declarat, în luna august 1787, prin amintitele agresiuni teritoriale și politice la adresa integrității Imperiului Otoman și a stabilității sistemului politic pe care il instaurase la Nordul Dunării, Rusia dezvăluia, încă o dată, Europei pericolul panslavismului. Evenimente pe care nu le luase în calcul, dar care erau de prevăzut, între
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
crizei politice din Franța, cele două vechi rivale au concluzionat că era necesar să creeze un cadru juridic care să estompeze, cel putin, diferendele dintre ele și, în același timp, să le asigure posibilitatea de a respinge o foarte posibilă agresiune franceză. Or, acel cadru juridic internațional l-a constituit Tratatul de alianță defensivă, încheiat de împăratul Francisc al II-lea, cu regele Prusiei, Friedrich Wilhelm al II-lea, la Berlin, la 7 februarie 1792. Intențiile amintite sunt confirmate de câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
hotărârea părților contractante de a menține și apăra status-quo-ul existent atunci în Germania 7. Conștienți, desigur, că nu ar fi putut să-și apere pozițiile în spațiul german și, pe cale de consecință, cele din sistemul politic european, în cazul unei agresiuni externe care nu putea să se producă, în împrejurările de atunci, decât din partea Franței, cei doi monarhi au hotărât să-și alăture acele puteri europene, interesate direct sau, numai doar indirect, în anihilarea pericolului reprezentat de revoluția franceză la adresa sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Empereur des Musulmans", datat 23 mai 1796. Obiectivele politice ale Franței, dar și reticentele Porții de a le subscrie pot fi sesizate în conținutul celui de al doilea articol. Potrivit acestuia, părțile contractante urmăreau prin încheierea alianței doar prevenirea unei agresiuni, indiferent de forma de manifestare, căreia una dintre ele sau ambele, în același timp, ar fi putut deveni victima sau victime. Partea a doua a clauzei sugerează, însă, locul pe care trebuia să-l ocupe, din perspectiva franceză, Imperiul Otoman
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
esprit tout plein de l'Orient"" (s. Ven.C.)26. Ca urmare, la 1 iulie 1798, o importanță armata expediționara franceză a debarcat la Alexandria, odată cu care a început campania din Egipt 27. Explicațiile date de francezi pentru a justifica agresiunea 28 nu i-au convins pe otomani care puneau pe seama acestora cele mai 24 Ibidem; "ce fut encore un trăite d'ancien régime notă istoricul francez Edouard Driault par la déplorable tradition des partages des peuples et de compensations territoriales
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Cf. J. Holland Roșe, op. cît., p. 48-49. 98 Nicolae Iorga, op. cît., p. 360. și lung ale campaniei declanșate de Franța în Egipt. În acest scop, acelasi Tamara a atenționat autoritățile otomane, inclusiv pe sultan, în legătură cu faptul că amintită agresiune franceză marca, de fapt, începutul unor acțiuni "pe scară mare", îndreptate contra Imperiului Otoman și contra Rusiei 99. Guvernul rus oferise, deja, asistență militară sultanului, la scurt timp după ocuparea de către francezi a insulei Malta 100. Deoarece, pentru cercurile conducătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
pentru alianța cu Prusia, la fel de interesată în blocarea acelei intervenții, ca și Anglia. Această decizie nu semnifică, însă, o modificare de sistem în politica continentală a Mării Britanii, de vreme ce ea se limită doar la asigurarea securității Olandei față de o potențială agresiune a Franței 128. Modificarea s-a produs, totuși, dar după declanșarea tulburărilor politice din Franța, cauzate de izbucnirea revoluției. Odată eliberată de amenințarea principalei sale rivale pe Continent, Marea Britanie "began to take part în European politics, and to perceive that
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
care justificau colaborarea anglo-rusă, între care pe primul loc se situa amenințarea reprezentată de revoluția franceză la adresa securității și liniștii tuturor "statelor independente" ale Europei, precum și a ordinei sociale existența pe Continent, se adaugă și una, de ordin special. Anume, agresiunea pe care o comisese Franța și la adresa Rusiei, prin impunerea embargoului asupra vaselor comerciale ale acesteia care se aflau în porturile franceze 137. În consecință, cele două părți contractante se angajau să colaboreze "pour s'assister et se prêter secours
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
se angajau să împiedice orice stat european că, sub pretextul neutralității, să acorde, direct sau indirect, "une protection quelconque... au commerce ou à la propriété des François, en mer ou dans leș ports de la France"139, ceea ce constituia o flagrantă agresiune la principiile dreptului internațional public, existent în epoca. Colaborarea militară împotriva Franței nu a putut fi, totuși, pusă în practică, deoarece, după cum se știe, Rusia nu a aderat la prima Coaliție antifranceză, desi zvonuri în legătură cu decizia Ecaterinei a II-a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
états et provinces de l'Europe tels que leș dites Majestés leș possèdent présentement" (s. Ven.C.)18. Articolele următoare conțineau detalii tehnice privind modalitățile de reacție a celor doi contractanți în cazul în care ar fi devenit ținta unei agresiuni externe 19. Cum între cele două state persistau, încă, unele litigii de frontieră în Finlanda, acestea urmau a fi rezolvate, potrivit articolului XVII, prin negocieri separate, la St. Petersburg 20. 14 Cf., Hans Zernak, Das Zeitalter der nordischen Kriege von
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Ibidem. planurile politice ale lui Napoleon I, era iminentă nu în Nordul Europei, ci în sudul ei. Pentru a o preveni, trebuiau luate măsuri, pornind din Orientul European, între care se numără și ocuparea militară a Moldovei, în cazul unei agresiuni franceze împotriva Imperiului Otoman 34. Toate aceste măsuri, care aveau menirea de a-l convinge pe împăratul francezilor "de notre energie", puteau, în același timp, după părerea înaltului demnitar rus, deschide și calea reconcilierii Rusiei cu Franța. Adam Jerzy Czartoryski
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
chiar, Rusia trebuia, în virtutea aceluiași tratat, "faire déclarer la Suède pour la căușe commune et l'y contraindre en cas de refus"41. Deoarece, "la Suède doit, comme la Russie, défendre l'indépendance de la Baltique" (s. Ven.C.)42, față de agresiunea Mării Britanii, a cărei conduită în Marea Baltica era considerată de Franța că un casus belli "et le plus spécieux prétexte"43. Totodată, Rusia era asigurată că, în caz de rezistență, Suedia urma să fie forțată "à prendre părți pour le
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
secole. Și de această dată, "ajutorul" nesperat i-a venit tot de la Napoleon care, în luna ianuarie 1812, a invadat, fără declarație de război, Pomerania Suedeză 124, ca represalii pentru retragerea Suediei din blocada continentală. Deși, ca urmare a acestei agresiuni, au fost demarate tratativele Suediei cu Rusia și cu Marea Britanie, în vederea încheierii unei alianțe împotriva Franței 125, diplomația rusă a menținut contactele cu cea franceză, pentru a salva, din perspectiva raporturilor Rusiei cu Franșa, cel putin o parte din obiectivele
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Românească, de vreme ce "alles wünscht nun noch sehnlicher den Frieden mit der Pforte hergestellt zu sehen und dies Land, șo vieler tausend Russen Grab, bald verlassen zu können" (s. Ven.C.) (cf., ibidem). 124 Cf., Șved Johnson, op. cît., p. 287; agresiunea franceză a exacerbat resentimentele lui Bernadotte, devenit Karl Johan, față de Napoleon, pe care l-a admonestat într-o scrisoare din 12 februarie 1812: "Votre Majesté commande à la majeur pârtie de l'Europe, mais să domination ne s'étende pas
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
problemă, fără a intra în conflict deschis cu cele ale altor puteri europene, dar care puteau fi, în schimb, subminate. În acest scop, el avea în vedere realizarea unui sistem de alianțe europene, capabil să protejeze Suedia față de o posibilă agresiune din partea Rusiei, înainte de toate, care consideră că politica să orientala era subminată de această 35. 34 Cf., loc. cît., doc. nr. 6. 35 Cf., loc. cît., doc. nr. 7, din 10 ianuarie 1793. Modificarea situației politice din Europa, la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
care să fi corespuns noilor necesități ale Porții, în domeniul politicii sale europene. Astfel că problema subsidiilor a rămas în suspensie 53. Problema era cu atat mai stringenta pentru Suedia, cu cât, în luna martie 1795 se profila pericolul unei agresiuni militare sau, cel putin, diplomatice a Rusiei împotriva ei. Or, pentru evitarea pericolului, Pehr Olof von Asp sugera diverse soluții, între care încheierea războiului dintre Franța și Coaliția antifranceză, precum și crearea unui alt sistem politic în Europa 54. În acel
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Cf., raportul lui von Knobelsdorff către rege, din 13 martie 1796, în Europe and the Porte, Vol. ÎI, p. 228-232. 80 Cf., raportul său din 22 martie 1796, în Europe and the Porte, Vol. I, p. 185. Cum pericolul unei agresiuni rusești continuă să persiste și în primăvara anului 1796, iar ofensiva diplomației ruse vizând discreditarea Suediei în opinia cercurilor conducătoare otomane, cu scopul de a zadarnici orice posibilitate de realizare a unei alianțe defensive suedo-otomane, devenea tot mai virulenta 81
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
împotriva acelui tratament și demontând, punct cu punct, toate acuzațiile francezilor, acuzații de care, în realitate, afirmau suedezii, se făceau vinovați francezii înșiși. Deoarece, așa cum observa și Mouradgea d'Ohsson, Franța nu urmărea, de fapt, asigurarea securității Suediei față de o agresiune externă, în acel caz, față de cea rusă, ci doar provocarea unui război împotriva Rusiei, în care să fi fost implicate Suedia și Poartă Otomană. Pentru că "la France ne consulte que son intérêt ou son délire, veut enflammer l'Europe, veut
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
doua putere în care își punea atunci speranțele Poartă Otomană era Marea Britanie. Apropierea de această mare putere europeană fusese determinată de evoluția situației politice, concretizata în tulburările interne din Franța, epuizarea acesteia, ceea ce ridică semne de întrebare în legătură cu destinul său, agresiunea Rusiei și a Prusiei împotriva Poloniei, încheiată cu cea de a doua împărțire a ei, precum și "le peu de sûreté que donnent leș vues ambitieuses" ale Ecaterinei a II-a22. Instalarea ambasadei otomane permanente la Londra nu viza, însă, doar scopul
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]