25,860 matches
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > ACEASTĂ SEARĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Iubito, seara noastră De catifea adâncă Pe cât e de albastră Și mai albastră încă, O face doru-n care Așijderea mă zbat Legat cu disperare, De tine, separat. Mă-mbată și adie Cu păsări dinspre nord În orice colivie, Sucombă un acord Ce altă moștenire Să mai dorim în doi Ca
ACEASTĂ SEARĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361484_a_362813]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > ACEASTĂ SEARĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Iubito, seara noastră De catifea adâncă Pe cât e de albastră Și mai albastră încă, O face doru-n care Așijderea mă zbat Legat cu disperare, De tine, separat. Mă-mbată și adie Cu păsări dinspre nord În orice colivie, Sucombă un acord Ce altă moștenire Să mai dorim în doi Ca fără părtinire Să
ACEASTĂ SEARĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361484_a_362813]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > FUGĂ Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Pe sub mâna mea stîngă se prelinge un fir de gând albastru uitat într-o bătaie de inimă incompletă, oprită din drum. drumul vieții schimonosite de un nor, sau o bătaie de vânt rece prevestind furtună mă întorc din drum, spre o răscruce a viselor și îmi iau capul în palme îl
FUGĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361501_a_362830]
-
Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Mi-arunc zăpezile , iubite , peste ierni, Frisoanele de frig le-ascund în vers, Când peste mine primăveri așterni Și mă aduni buchet de flori din mers. Cochet mi-așez petalele albastre Să nu rănesc dantela parfumată. Pudrez cu praf de zâmbet și de astre, Un rid uitat și-o nevăzută pată. Mă prinzi de mână și-ntr-un fin balans M-apropii de chemarea ta , ispită! Ne sărutăm aromele în dans
ARUNC ZĂPEZILE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361511_a_362840]
-
arunc în mare, Să mă scufunde valul în adânc! Să vii degrabă c-o salvare Și-n brațe să mă ții ca pe un prunc. Mă cheamă cerul printre aștri Să caut veșnicia pentru noi. De-or plânge ochii tăi albaștri, Un curcubeu m-aș face după ploi. Să mă prefac, aș vrea, în floare, În lacrimă de dor să înfloresc; Să știu, în suflet, cât te doare Când, lângă tine nu-s, mă ofiles c... http://www.youtube.com/watch
IUBITO AZI MĂ ARDE-O SETE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361523_a_362852]
-
căzut un nor cu ploi cu tot deasupra mea și mi-a strivit gândul și strigătul...cine ești tu să mă sufoci cu fruntea ta încruntată mereu? Chemi norii pe bolta cea mai senină și lacrima în ochii cei mai albaștri! Distrugi bucurii mărunte doar cu un ochi de sticlă, care se sparge de șuvițele de nepăsare care îți curg peste frunte. Stană de piatră necioplită! Colții tăi mi-au pătruns sub piele , căci pe acolo ai intrat în mine și
DESPRINDERE DE-UN VIS de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361505_a_362834]
-
SE IZBESC FLUTURII DE NOAPTE E vremea cireșelor coapte. Auzi cum se izbesc fluturii de noapte! Îți culeg un coș de gânduri, ca pe niște fructe. Cerul s-a sprijinit de fruntea unui munte. E timpul să culegem mușețel și albastrele. Să adunăm din iarbă un coșuleț cu stele, Din care să îți fac un colier, Cat mai am timp, cat mai pot să sper... Și mai vreau să-ți aduc o turmă de nori pufoși, Ca să ai din ce să
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
ieri. Doamne, ascultă, tulnicul sună, O șansă mai am să mai sper în iertare, E noapte târzie, sub clarul de lună Răspunsul aș vrea să-i dau la chemare. Azi toate îmi vin proaspete-n minte, Crângul, izvorul, privirea-i albastră, Obrazul cel fraged, gura fierbinte Păcatul trădării pe suflet m-apasă. Am rătăcit, dar la ea azi mă-ntorc, Spre fericire găsit-am cărare, Lumi am umblat visând la noroc Când norocul-mi ieșise în cale. Ascultă cum sună tulnicul
ASCULTĂ IUBITO... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361541_a_362870]
-
decât oamenii! Vezi, David? Știi , că eu le simt bătăile inimii? Îmi ating sufletul și îmi dau din puterea și viața lor... Ilona nu se mai sătura privind în stânga și în dreapta și uneori spre cer, dar mai rar...imensitatea aceea albastră , tronând peste verdele munților o supăra...simțea ușor , temerea munților: să nu se dărâme cerul peste ei. Visase într-o noapte că valuri de cer, se prăbușeau peste păduri , amestecând verdele crud al frunzelor ce se văitau a moarte, cu
ARIPA ÎNGERILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361512_a_362841]
-
de fericire. Licurișca este ca peisajul ăsta, este ca o pictură de Ingres sau ca o Tanagra de Gerome. Gîndul materializat în frumusețe. Gata cu discuțiile astea lirice, a zis Thomas; treceți la epică, admirați fluturii, dormiți și visați cai albaștri, iubiți-vă în iarbă, știi tabloul lui Signorelli, “L'Éducation de Pan”? Pan stă pe un jilț, gol cum l-a făcut mă-sa; un tînăr efeb, în picioare, tot gol, cu spatele la noi, cu piciorul stîng flexat din genunchi, îi
IOAN LILĂ. UN PARFUM CUNOSCUT VENIT DE DEPARTE SAU VIAŢA CA O GUMĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361540_a_362869]
-
toată instabilitatea amoroasă dintre el și Porumbiță cei doi aveau o fetiță pe care o botezaseră după numele tatălui; Vasilica! Nimeni nu-i spunea pe nume și o strigau Lica Vulpica! Lica Vulpica avea un păr blond auriu și ochii albaștri, furați sigur de la tatăl său. Mama Porumbiței făcea parte dintr-o familie de meșteșugari din oraș, dar după venirea puterii socialiste practica împreună cu fiica sa Porumbița confecționarea de plase, însă erau înrolate într-o cooperativă meșteșugărească, căci altfel nu se
PORUMBIŢA LUI DON BASILIO de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361557_a_362886]
-
anii adolescenței întrucât îi defineau, până-n cea mai adâncă fibră, condiția geniului pe pământ. Scris a fost ca rădăcina lui Eminescu să-și tragă seva din Țara de Sus, din Ipotești, un ținut magic, acoperit de coline, păduri și ape albastre precum Infinitul. Un loc devenit sacru prin „rodirea” acestui geniu. Dincolo de „neliniștile metafizice” care-i bântuiau Spiritul, cu întrebări existențiale, Eminescu rămâne un romantic. Setea de iubire, de iubire absolută, îi stăpânește întreaga ființă punându-și amprenta pe întreaga operă
EMINESCU-FLACĂRĂ ŞI GENIU de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361563_a_362892]
-
iubire absolută, îi stăpânește întreaga ființă punându-și amprenta pe întreaga operă. Pentru Eminescu, El și Ea, cuplul celor două jumătăți, stau la baza întregului Univers, Iubirea fiind Stăpâna Lumii. El sau Ea, în poezii ca „Sara pe deal”, „Floare albastră”, „Dorința” ș.a. așteaptă clipa magică a împlinirii în Anotimpul fierbinte al Erosului-care așterne peste lume culori și parfumuri, sunete duioase, mângâietoare. Cosmosul se face părtaș la iubirile lui Eminescu care contopește cele două ființe într-una singură, redându-le Unitatea
EMINESCU-FLACĂRĂ ŞI GENIU de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361563_a_362892]
-
floarea vieții ai zburat Spre alt tărâm îndepărtat. Amurgul nu-ți sosise încă, Erai un înger, cu aripile-ți frânte Și-atunci, la cer te-ai înălțat, Eu însă te văd viu, nu te-am uitat ... Pe bolta rece și albastră Ai locul tău, de stea măiastră, În fiecare seară îmi trimiți lumină, Te ador și te păstrez în inimă. (Floarea Cărbune) Referință Bibliografică: EMINESCU-FLACĂRĂ ȘI GENIU / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 375, Anul II, 10 ianuarie 2012
EMINESCU-FLACĂRĂ ŞI GENIU de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361563_a_362892]
-
Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului 6 Ianuarie 2014 Mă iau iar amintirile de mână Printre nămeți înspre căsuța noastră Cu fratele Ioan de la fântână, Apa în donițe e-atât de-albastră! Și pe furiș mirați unul la altul Cu teamă și cu bucurie frântă Pândeam cum se pogoară din înaltul Un porumbel citit din Cartea Sfântă... De nu aveți păcatele prea multe O să-l vedeți acum de Bobotează, Așa spunea, acolo
PORUMBELUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361573_a_362902]
-
trebui să mai avem alegeri. Pentru că n-ar mai avea ăștia de unde să strângă bani pentru campaniile electorale, să dea punguțe, ca acum. Că au început deja. Am crezut că mor de „drag” când au început cu pungulițe ... Acum sunt albastre, am văzut. Pungulițe, le dau pungulițe ... Asta mă doare, că se cumpără meschin. Discutam cu un prieten bun de-al meu, din Basarabia, din Chișinău, înainte de alegerile lor și spunea: „Dar, frate Tudore, ce să facem, noi ne-am dus
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]
-
acum cunoșteau și ei cum e să fie părinți. Prințesa crescu repede, se transformă într-o tânără și frumoasă fată, cu chip la fel de frumos ca al îngerilor-barză. Avea părul blond-inelat și lung. Razele soarelui dansau atunci când o vedeau. Ochii ei albaștri și senini priveau cu blândețe pe toată lumea. Maria îi făcuse rochii albe brodate cu lalele. Îi iubea pe Maria și pe Ion foarte mult și îi plăcea Țara Lalelelor. Uneori vedea norul cel alb și îl privea atentă. Nu știa
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
-ncercau să ne adune, sub lumini de felinare, tu crăiasă, eu un june, aveam dragostea în inimi și vorbeam mereu șoptit, eram bântuiți de patimi, ca orice îndrăgostit. pasărea iubirii noastre spânzurat-a fost de vânt, a căzut în zări albastre și-a rămas doar în cuvânt. te iubeam și te uram, veneai pe cărări divine, când ades’ te căutam, tu făceai parte din mine, alergau verbe nebune după tine prin ninsori și-ți puneam mii de cunune din steluțe și
PASĂREA IUBIRII NOASTRE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363795_a_365124]
-
Cu gândul dus, mereu gândesc la tine Copaci întregi rămas-au făr de ramuri Și pier în cer, izvoare cristaline... De dragul tău, iubit copil al Muzei Tot mai duios, îmi cântă lira-un cânt Despre-un băiet și floarea lui albastră Un geniu trist, al poeziei sfânt... Iar lira mea, cât am să fiu, cânta-va De lacul tău, de codrii și de tei S-or scurge ani și lumea-o să se schimbe Dar tu rămâi, un geniu printre zei
DE DRAGUL TĂU, IUBITE EMINESCU. POEZIE DE SANDU CĂTINEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363792_a_365121]
-
țărmuri acostează vânătorii de comori Uragane ucigașe scăpate din închisori Aleargă înnebunite pe-ntinderi de-așezământ Distrugând totul în cale pe ocean și pe pământ VALURI ȘI GÂNDURI Visurile vieții au încremenit Gânduri efemere au înnebunit Țipă în neștire pasărea albastră Refuzând exilul și viața sihastră. Trezite în noapte, în veac aberant, Amintiri bizare revin din neant Încercând grăbite să-și găsească locul În vâltoarea vremii ce-și cată sorocul Valuri de revoltă născute din gânduri Se adună-n grabă și
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
alunge depărtarea În care se-ascunde dorul. Când sub trestia cea lină, Stau pe foile de mure... Și iși spun povești cu patos, El sărutul vrea să-i fure. Iar cănd noaptea lin coboară Și se sprijină pe luna, Floarea albastră nu mai moare, Eminescu o încunună. Chiar de-n zbor trecut-au anii, Poezia lui e vie Ca o flacără nestinsă, Ce se scrie-n veșnicie. foto: sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Eminescu nemuritor / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN
EMINESCU NEMURITOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363805_a_365134]
-
onoarea absolvenților, festivitate care urma să aibă loc la faimosul Patinoar Studențesc al Academiei. Cât entuziasm, câte emoții, câte amintiri! Urma să mă întâlnesc cu prietena mea, Hernanda, originară din Argentina. Fată frumoasă, cu păr negru ca pana corbului, ochi albaștri, veselă și spirituală. Era o mândrie pentru mine că Hernanda era prietena mea. Părea cea mai frumoasă dintre fetele din promoția noastră. Era colega mea nedespărțită din amfiteatre, zone de agrement și din plimbările prin împrejurimi cu micro-avioane din incinta
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363793_a_365122]
-
pe sub zăpezi Și să-mpărțim iubiri sculptate Pe ramurile înghețate. Eu să-ți fiu fulg la piept de dor, Tu - anotimpul meu izvor, Într-un cuvânt - două ninsori Care se cern din zori în zori. Să vii pe calul tău albastru, Are-n galop un singur astru; (El îi dă forță orbitoare Să mă zărească-n depărtare). Vino să vezi pomii cântând Cu glasul nostru, rând pe rând, Azi nu falsează nicio notă Și țin iubirea sub escortă. Mai mare dragul
PODOABĂ PENTRU IARNA NOASTRĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363821_a_365150]
-
cerul, lumina se opri chiar deasupra parcului în care stătea. Apoi văzu cum acea lumină deveni o navă cosmică, care își încetini alunecarea din ce în ce mai mult, până se așeză lin pe iarba din fața vechii sale rachete. Nava arăta ca o sferă albastră. Se desfăcu în două emisfere, iar din ea coborî un tânăr chipeș și viguros, precum Apollo. Tânărul îl recunoscu de îndată pe Moș Orion, care însă se dezmetici greu în fața unei asemenea surprize. Ochii lui mici și obosiți priveau în
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
a fost dat să o trăiesc în spital, Ziua de odihnă și de Înviere- Duminica în toate e fără egal... MUNȚII, MOȚII... Vă port durerile sub tâmple Cu toate gândurile voastre Și-adeseori întreg se umple Cuvântul meu de zări albastre. Cât de departe sunt de voi, Dar îmi sunteți atât de-aproape! Mereu mă cheamă înapoi Același murmur sfânt de ape Acolo-n Țara transilvană, În care mi-a rămas devreme Copilăria mea orfană În focul sacru din poeme. Ca
POEME DIN SPITAL de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363839_a_365168]