5,281 matches
-
și ei, călătoria, dar constat totodată că și ei au fost oarecum modificați de grupul meu familial, adică de privirea mea absentă, prin latura insolită a prezenței mele în această călătorie. Interioritatea primă a memoriilor colective și istoria Halbwachs face aluzie, cel puțin în două rînduri, la călătorie, ca mit folosit pentru înțelegerea raporturilor dintre memoriile colective, deoarece această referire îi va fi utilă și în privința istoriei, și a reprezentării de către aceasta, a timpului colectiv. Memoria colectivă abordează istoria sub trei
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
istoricul o face abordării sociologice a ideii de memorie colectivă și care nu este redată de scurtul text citat de Halbwachs în Memoria colectivă. Se poate vorbi aici de o "literatură încifrată", deoarece, citînd articolul lui Marc Bloch, Halbwachs face aluzie, fără să citeze, la ansamblul textului, care constituie o critică radicală prin care istoricul se distanțează de sociolog. Critica lui Marc Bloch spune că școala sociologică franceză în general și Halbwachs în particular nu se pot reclama de la Școala Analelor
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
împrejurările în care sunt spuse. În Cuvântul de spirit și raporturile sale cu inconștientul (1905), Freud relatează o anecdotă, acum celebră. Un ironist privește portretele a doi frați și pentru a sugera necinstea lor, remarcă: "Nu-l văd pe Mesia.", aluzie la cei doi tâlhari crucificați împreună cu Iisus. În teza sa despre conceptul de ironie, Sören Kirkegaard considera că la baza atitudinii ironice se află ideea de libertate, capacitatea vorbitorului de a se distanța de convențiile sociale și de normele obișnuite
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu privire neclară, mergând, lîncezind, cu hainele ei de muncitoare săracă, pe sub copacii goi și prin răcoarea înserării limpezi de lună martie. (Edouard Dujardin, Les lauriers sont coupés, cap. V) Este evident că aici "acea" are rolul de a face aluzie la un referent cunoscut de enunțător, însă el îi furnizează în același timp cititorului informațiile care îi vor permite să-și construiască o reprezentare precisă. Cu acest tip de folosire ieșim totuși din localizarea în sens strict, având în vedere
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ethosul este implicat în scriitură în mod constant: textele nu pot fi separate de o anume "voce", de un anume "ton". De când există comentarii despre literatură au existat eforturi de caracterizare a acestei dimensiuni, fie doar și sub forma unor aluzii. Să ne amintim și că avem de-a face cu tot atâtea proprietăți atribuibile figurii enunțătorului, nu autorului. Același autor poate adopta, în interiorul textului, ethosuri foarte diferite. Ethosul mondenului ironic asociat enunțării din primele Scrisori provinciale de Pascal este astfel
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Mérimée (distanță enunțiativă în modalizare și distanță ideologică față de religie) îi corespunde, la Léon Bloy, puternica asumare enunțiativă a unei voci care își teatralizează distanța față de o societate blamată și care se situează la limita dintre umanitate și transcendență (cf. aluziei la "Marea Iarnă" și la "Sfârșitul lumii": omul josnic este cel care nu trăiește în obsesia acestei teribile limite). Mulțimea de paragrafe apropie textul de un decupaj în versete, în unități de rostire. Prin urmare, cât privește decupajele textuale, Mérimée
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mai vitregit. Suntem obișnuiți cu predici șablon, cu lucruri cuminți, banale, plate; suntem foarte prudenți în această privință. Or, părintelui Nicoale, prudența nu îi era caracteristică. Avea îndrăzneala de a spune, chiar și în fața simplilor credincioși, niște lucruri în care aluziile politice erau transparente, dar această îndrăzneală își avea originea într-o lectură teologico-profetice a istoriei. A.S.: Ați asistat la vreo predică? R.D.M.: Nu... din păcate, e un alt mare regret al meu. L-am auzit doar înregistrat. A.S.: Cum vi
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Jacques l'Apôtre ce simboliza, în rîndul maselor de creștini, speranța în edificarea unui destin politic comun, eliberat de teroarea musulmană. Iată de ce Spania expresie în limba vulgară și nu în latină evocată neîncetat de către literații timpului apare ca o aluzie la vechea rană de care sufereau toți spaniolii. Către 880 cronica lui Abelda o declară "ocupată de către sarazini"94 în timp ce majoritatea non-musulmanilor supuși maurilor se identifică din ce în ce mai mult cu condiția de hispanici. Acest proces culminează în secolul al X-lea
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cadrele conformismului politic (participă în redacția ziarului de limbă maghiară Előre la întocmirea textelor ideologice), în plan subiectiv tânărul Ianoși simpatizează cu mișcarea revoluționară din Ungaria. Altminteri având tendința detaliului și a atotcuprinderii, în anumite situații particulare memorialistul recurge la aluzii și (semi)anonimizări. De pildă atunci când evocă o întâmplare din august- septembrie 1956: "Am ieșit în patru, cu o pereche de prieteni, să luăm cina la un restaurant dintr-o grădină situată în spatele Casei Scânteii. S-a încins atunci o
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
pentru că sunt contemporană cu aceste evenimente [din anul 1956], cu imensa lor rezonanță și repercusiunile lor istorice. Mai mult, mă simt implicată, în măsura în care poate fi implicat un singur om - care înțelege câte ceva, dar niciodată destul [subl. n.]"29 - o firavă aluzie poate la propria poziție ostilă lui Imre Nagy din toamna lui 1956. Probabil, îndeosebi în numele unor afinități cultural-ideologice postdecembriste, Ianoși își menajează prietenii nenumindu-i. În multe cazuri, susținătorii și simpatizanții revoluției din Ungaria - fie ei români, fie maghiari - nu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
atent monitorizate de cenzură. De fapt, fiecare dintre actorii principali, PCR și PCUS, adoptă, pentru desfășurarea polemicilor ideologice, tactici menite să evite împingerea lor în primul plan al relațiilor bilaterale. Astfel, în vreme ce Nicolae Ceaușescu preferă să inițieze sugestiile polemice prin aluzii critice exploatate ulterior de istoricii și literații agreați de aparatul propagandistic al PCR, monitorizarea acestora și reacțiile critice sunt lăsate de PCUS în seama autorităților și a intelectualilor de partid din RSS Moldovenească 7. Acest scenariu este regăsibil pe tot
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în publicațiile academice din URSS momentului reocupării Basarabiei de către Armata Roșie și evenimentelor românești de la 23 august 1944. În același context sunt semnalate criticile aduse în presa sovietică tendințelor "revizioniste" de minimalizare a rolului URSS în "eliberarea" statelor est-europene, o aluzie transparentă la opiniile promovate de istoricii din România 10. Cele mai critice atacuri față de poziția istoriografiei regimului Ceaușescu în chestiunea Basarabiei sunt lansate, dinspre URSS, din partea oficialităților și a istoriografiei de partid din RSS Moldovenească. Monitorizarea publicațiilor din România era
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Matei Călinescu scria, referindu-se la Nabokov, despre acest tip de relizibilitate specific autorilor cu o conștiință literară hipersofisticată: "Teza mea este că acest tip de joc literar sofisticat - constând din presărarea în textul unei opere a unor indicii și aluzii abstruse (uneori subtil înșelătoare) la sursele textului, la paralele parodice și, mai inclusiv, la intertextele-cheie - urmărește să-l persuadeze pe cititor să recitească permanent și să reconsidere jucăuș textul dintr-o varietate de perspective noi, sugerate chiar de textul cu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
la noapte învăț și mâine dimineață dau un recital, mă pune să scobesc un munte cum ai scobi într-un lemn de fag, o fac și p-asta. Are Arhire de unde!"4. Mesianismul revoluționar care scoate și morții din morminte, aluzia la celălalt profet pune în scenă concurența pe care comunismul ca religie politică o face religiei propriu-zise, nu admite eșecul și nici rezistența pe care realitatea o oferă proiectelor utopice. Asumarea chiar a unei competențe care necesită vocație, cea de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
doar o parte din operațiunea de maculare a memoriei acestuia. Secretarul acestuia, Pavel, care "nu poate adera la nimic", este homosexual, mediile unui anumit tip de elită bucureșteană pe care le frecventează evocă un întreg univers echivoc de simboluri și aluzii homoerotice. Prin asociere cu secretarul său, există afirmația că Monseniorul Ghica a fost cel care l-a inițiat homoerotic, i-a cultivat înclinațiile cu discreția necesară pentru un înalt prelat catolic, catolicismul însuși fiind asociat cu homosexualitatea. Aici Eugen Barbu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
rămână (...) unicul substitut al gâlcevelor mele cu lumea"38 etc. Așadar, scrisorile întrețin cu opera autorului legături multiple, alcătuind un foarte interesant joc de intertextualități. Sunt abundente, în epistolarul lui Sîrbu, citatele din autori mai mult sau mai puțin celebri, aluziile, parafrazele ironice cu tâlc; în corespondență trec apoi numeroase fragmente din jurnal, din romane și din alte scrieri ale autorului, fie preluate direct, fie modificate, recontextualizate. De-ar fi trăit în alt veac, Ion D. Sîrbu ar fi fost invitat
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
produs Raportul șefului serviciului de pașapoarte, pe care-l reproduc în continuare. În luna noiembrie 1988, avusese loc o înscenare a Securității care trebuia să justifice retragerea pașapoartelor eliberate pe numele meu și al soției mele. La acest episod face aluzie "nota" șefului Securității (reprodusă la sfârșit). Conform reglementărilor atunci în vigoare, pașapoartele nu se aflau în posesia noastră, ci erau păstrate la acest serviciu (subordonat o vreme în mod direct Securității), fiind trimise la Consulatul francez din București prin OJT
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
înlesnirea accesului la mai multe documente și texte publicate. Lui Sorin Antohi îi mulțumesc de asemenea pentru observațiile făcute asupra unei prime versiuni a acestui text. 6 Pierre Bourdieu, Economia bunurilor simbolice, Editura Meridiane, București, 1986. În Raport se face aluzie la o altă publicație: Mihai Dinu Gheorghiu [ed.] (1988), Cercetări contemporane de sociologia culturii, Editura Universit(ții "Al. I. Cuza", Iași, 1988, traducere în limba român( (în colaborare) și prezentare de texte de Pierre Bourdieu, Enrico Castelnuovo, Jean-Claude Chamboredon, Jacques
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
altfel, această opacitate semantică poate să ne impună o înțelegere complet eronată cu privire la istoria culturii. Riscăm, de exemplu, să confundăm apariția unei credințe cu data când ea este clar atestată pentru prima dată4. Când, în epoca metalelor, anumite tradiții fac aluzie la "secretele profesiunii" în legătură cu mineritul, metalurgia și făurirea armelor, ar fi imprudent să credem că e vorba de o invenție fără precedent, deoarece aceste tradiții prelungesc, cel puțin în parte, o moștenire a epocii de piatră. Timp de vreo două milioane
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Munte") și En-ki, "Domnul Pământului", zeul "temeliilor", care a fost greșit considerat drept Zeu al Apelor, deoarece, în concepția sumeriană, pământul era considerat ca fiind așezat pe ocean. Până în prezent nu s-a descoperit nici un text cosmogonic propriu-zis, dar câteva aluzii ne permit să reconstituim momentele decisive ale creației, așa cum o concepeau sumerienii. Zeița Nammu (al cărei nume este scris prin pictograma desemnând "Marea primordială") este prezentată ca "mama care a zămislit Cerul și Pământul" și "strămoașa care a născut pe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
un mare număr de variante, Potopul este rezultatul "păcatelor" (sau greșelilor rituale) ale oamenilor; câteodată el rezultă pur și simplu din dorința unei Ființe divine de a pune capăt umanității. Este greu de precizat cauza Potopului în tradiția mesopotamiană. Anumite aluzii lasă să se înțeleagă că zeii au luat această decizie din cauza "păcătoșilor". După o altă tradiție, mânia lui En-lil a fost provocată de zgomotul insuportabil al oamenilor 16. Totuși, dacă se examinează miturile care, în alte cazuri, anunță Potopul ce
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
21. Aceasta presupune, mai mult sau mai puțin, acceptarea "morții" rituale a regelui, în acest caz, trebuie să bănuim, în spatele narațiunii transmise în textul sumerian, un "mister" instaurat de Inanna, pentru a asigura ciclul fertilității universale. Se poate ghici o aluzie la acest "mister" în replica disprețuitoare a lui Ghilgameș, când Iștar îi cere să devină soțul ei. El îi reamintește că ea a decretat tânguirile anuale pentru Tammuz 22. Aceste tânguiri erau rituale: se plângea coborârea tânărului zeu în Infern
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
H. Frankfort, Kingship and the Gods, p. 320 (= La royaute et Ies dieux, p. 409). 33 Autorii clasici vorbesc de "mormântul lui Bel" (= Marduk) la Babilon. Acesta era, foarte probabil, ziqqurat-ul templului Etemenanki, considerat mormântul temporar al zeului. 34 Anumite aluzii lăsau să se înțeleagă că se mimau lupte între două cete de figuranți. destinelor 35 în fiecare lună a anului. "Hotărându-le", se crea ritualic anul, adică se asigura șansa, fertilitatea, bogăția noii lumi care se năștea. Akitu reprezintă versiunea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în bătălia împotriva lui Tiamat și în hieros gamos cu o hierodulă. Dar identificarea cu zeul nu este întotdeauna indicată: așa cum am văzut, în timpul "umilirii" sale regele se adresează lui Marduk. Totuși sacralitatea suveranului mesopotamian este amplu atestată. Am făcut aluzie la căsătoria sacră a regelui sumerian, reprezentându-1 pe Dumuzi cu zeița Inanna; acest hieros gamos avea loc în timpul festivității de Anul Nou (§ 19). Pentru sumerieni, regalitatea era socotită coborâtoare din cer; ea avea o origine divină, și această concepție s-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Este vorba de un motiv mitic destul de cunoscut: "perfecțiunea începuturilor". 4 Miturile nu erau povestite într-un mod continuu și coerent, pentru a constitui, ca să zicem așa, "versiuni canonice". Prin urmare, suntem obligați să le reconstituim plecând de la episoade și aluzii aflate în cele mai vechi culegeri, în special în Textele Piramidelor (~ 2500-2300), în Textele Sarcofagelor (cea 2300-2000) și în Cartea Morților (după 1500). 5 Cf. Rundle Clark, op. Cit., p. 36. Hermopolis era celebru pentru lacul său din care a răsărit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]