4,800 matches
-
știam și asta, Încă mai bine, traducerea diletantă, neinspirată poate ucide textul și răni definitiv autorul. Povestindu-și experiențele de conlucrare cu traducătorii, Magris a menționat „echivalentul dialectic”, adesea ridicol, al translării imposibile a unor termeni, pericolul uzurpării textului de ambiguitate, eliminarea grăbită a piedicilor sau Încăpățânarea de a le rezolva cu orice preț. N-am putut să nu mă aud, parcă, pe mine Însumi pledând pentru „Îndrăzneala metaforică” și „scurtcircuitele” revelatoare de care dispun limbile latine, atât de greu de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sale. În primul caz, avem un obsedat al trecutului pe care Încearcă să-l reînvie Într-un alt spațiu. În al doilea, avem obsedații viitorului, gata să-l Întruchipeze În orice spațiu le-ar găzdui utopia. Magris a răspuns evocând ambiguitățile și fluiditatea noțiunii de identitate, de apartenență, chiar de patrie. Patria se schimbă și ea În timp. Oamenii trec prin revoluții, contrarevoluții, adaptare. A spune „sunt italian și nu pot deveni chinez” este adevărat până la un anumit punct. Ar fi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
rapoarte și analize. În acest context, semnificativ este faptul că atitudinea la nivelul tuturor eșaloanelor de comandă a fost aceea de nemulțumire față de felul în care a funcționat munca obligatorie. O a treia ipoteză ar fi legată de cultura instituțional-birocratică. Ambiguitatea regulamentelor, a deciziilor sau neaplicarea lor în totalitate, fapt ce produce disfuncții în atingerea obiectivelor, pot fi rezultatul unei autorități diluate sau al comportamentului corupt al unor funcționari. Așa cum aflăm și din acest volum, dar și din stenogramele ședințelor Consiliului
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
pricepeam și gata. Eu sunt un tip cinstit și îmi place să recunosc când înțeleg sau când nu înțeleg ceva. Nu suport lucrurile lăsate în coadă de pește. Cele mai multe necazuri provin din situațiile ambigue. Mulți se dau în vânt după ambiguități, dar habar n-au câte probleme se pot ivi din așa ceva. Cel puțin asta e părerea mea. Hai să lăsăm baltă discuția asta! zise bătrânul râzând. Ne prindem urechile în ea degeaba. Nu ajungem la nici un rezultat și te mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a rezultat că securitatea este responsabilă pentru moartea sa”. Revin la viscerele cărții, (opus igne , autor patibulo dignus). Nu voi pune nimic sub acuzare fără depoziția afirmatorilor din galeria livrescă manipulați magicomic de un epigon egocentrist. Voi arăta în evidență ambiguitatea și inadvertența din alegații, disonanța dintre personaje și întâmplări 20 20 interogatoare capabile să-l aducă în față pe domnul CaSSian Maria Spiridon, pentru a da explicații asupra “sulimanurilor artizanale”de maculat obrazul istoriei și, în același timp, potrivit pentru
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
ÎN ZIUA DE 14 DECEMBRIE , ORA 16 ÎN PIAȚA UNIRII IAȘI , întrucât a fost arestat încă de la ora 11,00 aceeași zi . N.n. Se înțelege prin urmare , că în toate “ipostazele 14 decembrie”, aportul dsale frizează șolticăria și impostura . 3 - Ambiguitatea depozițiilor , inadvertența punctelor de impact din textele dsale conduc la ideea că NU A FĂCUT NICI UNA , NICI ALTA ! NU A FOST ÎN PIAȚA UNIRII ÎN ZIUA DE 14 DECEMBRIE 1989, ORA 16 . NU A FOST ARESTAT , NU A FOST TORTURAT
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
unor alegorii, care „joacă” pe tensiunea concret-abstract, real-vizionar, livresc-ingenuu (nu întâmplător, emblematica figură a oglinzii și a oglindirii). Poetul are o extraordinară forță plastică a imaginii, o intuiție a materialității originar simbolice a cuvintelor, prin încărcătura lor simbolică latentă și ambiguitatea oximoronică, metaforele amintind uneori de García Lorca. F. reușește să creeze un bestiar personal, un fabulos spațiu poetic și stilistic (în care se regăsesc ermetica Istorie ieroglifică a lui D. Cantemir, alegoriile dantești, vraja descântecelor și a ritualurilor populare, stranietatea
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
se confirmă întru totul. Volumul, poate cel mai valoros al autorului, este o extraordinară aventură a limbajului poetic, o savuroasă commedia a cuvintelor. Temele predilecte - religioasă, erotică, a poeziei/poetului și cea socială - se împletesc într-un adevărat festin de ambiguități simbolice și lingvistice. Se „sare” de la registrul popular, argotic, colocvial la registrul religios, poetic, de la limbajul aparent cotidian la cel metaforic și simbolic, configurându-se astfel un univers poetic unic, amestec de tragic și comic, de realitate și viziune. Bunicul
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
și iresponsabil - totuși nu mai puțin profet. Demitizarea temei religioase (mai degrabă în sensul unei coborâri în mundan, în cotidian) este paralelă cu mitizarea propriului limbaj. G. încearcă să atingă, în această înlănțuire de scurte proze poetice, simplitatea plină de ambiguitate și claritatea plurisemantică a limbajului din Biblie, acea concretețe subțiată până la simbol pe care doar spusele profeților (poeților) o pot avea. Meșterii de clopote (1999), roman inițiatic, poetic și alegoric, merge pe aceeași conjuncție dintre tema religioasă (cristică) și tema
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
repetiție pentru prima dată, deci intenționată ca o repetiție pentru ultima dată), o hauntologie. Dacă aceasta este cheia de lectură pentru extremismul d., nu mai surprinde „adulterul” pe care el îl întreține cu formele literare tradiționale, incluzând aici și modernismul. Ambiguitatea textelor programatice, sincretismul sau sinteza literară la care sunt condamnate „producțiile” artistice nu clasifică d. ca o modă superficială, ci îi recunosc o anumită vocație a deschiderii și dialogului, coabitarea într-un spațiu complementar de influențare reciprocă. Afirmație ușor de
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
Traducerea este însoțită de un bogat comentariu lexical, de confruntarea variantelor din limba română și din alte limbi, de explicarea propriei opțiuni pentru un sens sau altul și de restabilirea conotațiilor unor cuvinte din engleza elizabetană, ceea ce face posibilă redarea ambiguității unei sintagme în limba română. Din această perspectivă, opera de traducător implică și una de critic literar, care comentează geneza sonetelor, restabilește ordinea intenționată de scriitorul englez, precizează corespondențele cu realitatea, considerând sonetele fragmente dintr-o „poveste” pe care o
DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286721_a_288050]
-
anterior presupune revederea politicii generale și a politicilor specifice funcției, cunoașterea misiunii și a cadrului limitativ al activității care nu poate fi depășit, având rolul de a ne asigura că implementăm activități de control gândite, raționale și eficiente care elimină ambiguitățile din cadrul funcției. 2.7.2.2. Identificarea activităților de control intern specifice Controalele interne specifice fiecărei funcții proprii din sistem sunt de o mare diversitate și se caracterizează prin aceea că pot fi grupate pe cele șase Capitolul 2. Controlul
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
și a „istoriei”, de unde o sumă de revelații-evenimente contrafăcute. Voltaire și Ignațiu de Loyola e o nuvelă de salon franțuzesc despre conflictul dintre scepticismul raționalist și militantismul greoi al doctrinei salvării, conflict tratat burlesc și rezolvat în aceeași manieră a ambiguității de semnificație. Într-o povestire pe o faimoasă temă iudaică, Golem, care reia motivul clasic în cheie parodică, dar și cu puseuri de poezie, într-o atmosferă de magie marqueziană, se reinterpretează legenda biblică a Facerii. Celelalte texte se apropie
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
lumea scriitorilor). Alteori „stilul” se apropie, cu umor livresc, de cel al narațiunii picarești, în Întâmplări pe drumul mătăsii, basm despre o călătorie inițiatică pe exoticul drum al mătăsii. Farmecul povestirilor fantastice ale lui G. rezidă, de cele mai multe ori, în ambiguitatea semnificației, în umorul și ironia, savuroase, ale dialogurilor și în prospețimea (re)interpretărilor și (re)combinărilor tematice și stilistice. Un roman postmodernist, totodată situat în descendența Școlii de la Târgoviște, este Spiriduș sau August 1999 sau Sfârșitul lumii (2001), burlesc și
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
Întîmplă pe scenă. În sală se declanșează, firesc, glosele spectatorilor, se decantează opinii, se reconstituie comploturile, dejucate acum, se negociază ierarhii, se caută morala. Nu În ultimul rînd, cartea lui Compagnon are un tîlc, limpede expus de autor. Lipsite de ambiguitatea Moralităților postmoderne lyotardiene, cele ale criticului de francez de origine belgiană au intenția clară de “déniaiser”, de oferi unui public cît mai larg, amator de un fel de literatură (sau de cai morți), bătălia, reconstituită, dintre teorie și sensus communis
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la apariția Particulelor elementare), brodînd mereu În jurul relațiilor dintre sex și iubire. Nu-i mai puțin adevărat că sîntem obligați să facem ipoteza premeditării acestui stil clinic, avînd În vedere importanța cardinalăe acordată de autor mesajului - acesta complet lipsit de ambiguități. Criticii compară “stilul” lui Houellebecq cu cel al lui Camus din Străinul și al lui Conrad din Inima Întunericului. Naratorul din Plateforme, care poartă prenumele autorului - Michel, Încarnează un “om fără Însușiri” al postistoriei occidentale. Tocmai discreția stilizării, absența obstacolelor
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din cucririle psihanalizei, impunînd o concepție despre literatură ca inevitabilă ficțiune. Cu Freud, autobiograful a realizat că, imediat ce există poveste, adică punere În text, apare ficțiunea.” Nu e de mirare că autoficțiunea a fost inclusă În postmodernitatea literară, tocmai datorită ambiguității sale formale și pragmatice: “Dacă la moderni, literatura Înseamnă căutare de adevăr și valoare, la postmoderni ea și-a pierdut total această dimensiune.”. Acest diagnostic pus “literaturii postmoderne” este Însă departe de a da seamă de diversitatea formelor ei și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lipsit de articol, deci din capul locului ambiguu, un el? o ea?: mister - reverberează ca simbol cultural. Pătruns În Grecia antică din anul 2000 Î.Hr., sfinxul simbolizează taina sub aspectul unei leoaice cu cap de femeie și aripi: altă ambiguitate. Dar romanul apare la cîțiva ani după ce Michel Foucault Începuse la Collège de France cursurile despre Hermeneutica subiectului, al căror concept central este „grija de sine” a subiectului și al căror obiect sînt practicile „grijii de sine” așa cum reies ele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și moarte, nici serioasă dar nici neserioasă, care este o poveste despre literatură. Codul cultural (tematizarea formală a problemei genului) impregnează „autenticitatea” (tema iubirii și morții), convenția intră prin efracție În firesc și Împiedică interpretarea de la luarea unei decizii. Această ambiguitate face ca romanul Sphinx să nu poată fi așezat nici În absoluta vecinătate a scriitorilor „clasici”, nici În cea a „inovatorilor” formali și nici măcar În cea a „revoltaților”, și unii și alții fiind convinși că ceea ce fac ei este pur
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
drept. La un moment dat, Renée și Nelly decid să se Împăieze la un taxidermist pentru a-și conforta iluzia eternității. Nunțile lor se amînă sine die, dar pregătirile făcute seamănă izbitor cu cele de Înmormîntare (se știe de altfel ambiguitatea simbolică a albului, culoarea doliului odinioară). Nelly, suferind de osteoporoză, are un accident care o țintuiește la pat și-i distruge toate amăgirile bovarice care-i motivau existența. Iar În finalul romanului, Sandor Îi cere lui Renée să-l omoare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În fața cititorului contrariat; nemulțumit că i se livrează total de-a gata, spre final, că rolul său se reduce la acela de martor, că opera deschisă despre care citise el și-a Închis obloanele, s-a săturat să plutească În ambiguitate și s-a decis să ceară ritos: judecată dreaptă - adeziune sau condamnare și să ofere: autenticitate, adevăr - care, se știe, pot fi mai puțin credibile decît verosimilul. Lorette Nobécourt cade cîteodată În capcana neîncăpătoare a literaturii: uită că, scriind ficțiuni
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la pagina 79 - este, recunosc, pasionantă. N-o voi relua. Mă limitez la scurte comentarii. Romanul O iubeam are un titlu comercial În sens subcultural - cu toate că, În franceză, Je l’aimais prezintă două avantaje: conține deicticul narcisic Je și păstrează ambiguitatea asupra genului complementului direct. Nu e vorba despre un roman subcultural, departe de mine asemenea prezumție. Avem de-a face cu un text literar „după rețetă”: subiectul excită curiozitatea și sensibilitatea cititorului: femeie divorțată, socru suspect de prevenitor, adulter. Romanul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sens minimal, dar suficient, la Marie Redonnet obiectele aproape nu există, tocmai pentru a Înlătura orice efect de perspectivă, orice anamorfoză, orice sugestie a manifestării unei voințe de putere a literaturii. Psihologia, blamată acolo, revine aici, dar ritmul accelerat și ambiguitatea diegetică Înlătură „efectele de real” denunțate În exercițiul literaturii „burgheze”. Dacă vorbim de influența tehnicilor de reprezentare ale artelor mecanice, literatura Mariei Redonnet aduce cu gagul anglo-saxon, nu cu neorealismul italian și nu cu acele plaje de spațiu infrareal hiperbolizat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de agenții lipsiți e scrupule ai unui partid politic ticălos, apare domnișoara Chambon, Învățătoarea de care zidarul nostru se Îndrăgostește dar relația lor este imposibil de Împlinit și, În decursul sacru al unui an școlar, domnișoara pleacă pe alte meleaguri. Ambiguitățile unei relații imposibile Între un el narator-autor În penultimul roman, Corespondenta (2000), sau prieten decedat al naratorului În Unguroaica (2002) și o ea misterioasă, aterizată În provincie prin te miri ce silnicie a soartei, constituie miezul romanelor de dragoste ale
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
norii, fulgerul, aripa, cuvântul. Ele au întotdeauna o dublă funcție, antrenând acorduri metapoetice, în căutarea unei expresivități ce vizează, dincolo de retorica fastuoasă, tematica abisală (singurătatea, tăcerea, melancolia), convertită în atitudini existențiale. Familiarizat cu tehnicile și temele liricii moderne, C. cultivă ambiguitatea, contrastul dintre reflexivitate și confesiune, dintre sensul literal al poemului și semnificația dedusă din relaționarea imaginilor și comentariilor care-l compun. În aceste condiții, poemul poate fi o acumulare de imagini, în „sarabandă”, „enciclopedism ceremonios de imagini” (Petru Poantă), dar
CRISTOFOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]