39,601 matches
-
reconstituie mintal imaginea unui lucru, dar și imaginea unui sentiment. Bazându-se pe ceea ce a păstrat memoria, el își ajustează gesturile, și le reconsideră până când ele corespund sentimentului reactualizat. În prima etapă a imaginării artistice (imaginare însemnând, de astă dată, amintire), Botta își gândește mijloacele poetice urmărind (iată un alt paradox) ca prin defulare să ajungă la o gesticulație interioară, la o trăire în sine. Luciditatea, deliberarea, calculul se lasă ghicite în perorațiile poetului: Și jucătorul e un acrobat... (Meridian) Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cheie a teatralității lui Emil Botta este un eseu al său din 1931, Elogiul ipocriziei. Discontinuitatea, "intermitențele sufletului" (pentru a folosi o expresie proustiană) duc la virtualizarea eului, la pulverizarea identității și acceptarea ficțiunii ca pe o stare de infinitate: Amintire tăcută, concentrată, fără comentarii. Sensibilul dus la esență ultimă, la vidul intact, la nimic. Aceste cuvinte definesc întreaga lirică a poetului, cu dubla sa mișcare: din afară în interior (subiectul vidându-se de sine) și dinăuntru în afară (unde subiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lui Gulliver, ci a unui "eu" inadaptat la dimensiunile lumii înconjurătoare, stupefiante și abnorme. Această stupoare, pe care o bănuim terifiantă, acest disconfort, fie și al organelor de simț, sunt în căutarea unui sens care se află în trecut, în amintire. Amintirea devine oglinda în care poetul, narcisiac, se autocontemplă: Lașitățile mele vor fi transpuse prin oglinzi, motivate amabil și îmi vor fi atribuite intenții pe care niciodată nu le-am știut. Avem aici mărturisită fără echivoc capacitatea de a deforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Gulliver, ci a unui "eu" inadaptat la dimensiunile lumii înconjurătoare, stupefiante și abnorme. Această stupoare, pe care o bănuim terifiantă, acest disconfort, fie și al organelor de simț, sunt în căutarea unui sens care se află în trecut, în amintire. Amintirea devine oglinda în care poetul, narcisiac, se autocontemplă: Lașitățile mele vor fi transpuse prin oglinzi, motivate amabil și îmi vor fi atribuite intenții pe care niciodată nu le-am știut. Avem aici mărturisită fără echivoc capacitatea de a deforma a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
trecut și nu iartă, ci practică o intransigență verticală: Contemplu pe cineva ruinat, în oglindă, cu un vag lustru de duioșie, fiindu-mi cunoscut, un cunoscut pentru care altădată aș fi sărit și în foc: am îmbătrânit, nu glumă. (Aplauze) Amintirea este o prezență absolută. Se știe, doar, poezia este "fiica memoriei"39 și mama vitregă a viitorului. Cum să ne împăcăm cu puterea deformatoare a oglinzii, a amintirii? Iată ce povestește Ileana Mălăncioiu, dintr-o vizită făcută poetului: Pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
altădată aș fi sărit și în foc: am îmbătrânit, nu glumă. (Aplauze) Amintirea este o prezență absolută. Se știe, doar, poezia este "fiica memoriei"39 și mama vitregă a viitorului. Cum să ne împăcăm cu puterea deformatoare a oglinzii, a amintirii? Iată ce povestește Ileana Mălăncioiu, dintr-o vizită făcută poetului: Pe un perete exista o oglindă ciobită, deasupra căreia era atârnat un petic dintr-o maramă veche. Aveam sentimentul că oglin-da aceea nu este ca toate oglinzile și ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
-i fi sărăcit acestui obiect esența"52. "Prostituării" lucrului exprimat, poetului îi preferă tăcerea. Dar nu tăcerea absolută (care ține de condiția damnatului), ci tăcerea gesturilor din fața oglinzii (care este a cabotinului). Tăcerea din fața memoriei: Și am uneori senzația că amintirile se zbat și se zbuciumă, că ele sunt acelea care trăiesc, și se agită, și vociferează. Eu nu sunt decât o impresie ștearsă și abreviată a lor, iluzia unui joc de oglinzi. (Un timp mai prielnic) Alegerea poetului este, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Fiecare gest al meu e sec. În virtutea unei telepatii, viața continuă să curgă mecanic prin artere, inima se întreține din iluzii fericite. Dar totul e simulacru, veleitate, intenție, așa cum trupul decapitaților realizează câteva mișcări epileptice, dezarticulate, păstrând toate sensul inițial, amintirea vieții. (Meridian) Oglinda este o aventură a spiritului, o încercare (eșuată) de luare în posesie a sinelui, hărțuindu-l cu imagini deformate, inexacte. Ea înseamnă timp, dar și spațiu câștigat (prin multiplicare). Este vorba de un spațiu al privirii, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de canoane rigide, nici de „învățături” tehnice, care l-ar fi fixat în dimensiuni forțate, din această lume - spațiul lui de care dispune doar el - Boancă ne dezvăluie cu o libertate caracteristică doar unui artist, fragmente din visurile, iluziile, din amintirile și din închipuirile lui. El își permite, ca marii artiști, să corecteze lumea, să o facă altfel, să facă animalele vorbitoare, norii - ființe, florile - sentimente. Este un mare har această personalitate cu care a fost înzestrat Boancă. Nu știu câți din jurul lui
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
fost lucidă, cu mintea întreagă, numai că au lăsat-o puterile, a trebuit să stea la pat. După ce s-a dus și Pocum, Butnaru a mai trăit, 4-5 ani încheindu-și călătoria pe această lume și lăsând în urma lui numai amintiri frumoase. Parcă și acum văd căsuța cea atrăgătoare unde se depănau tot felul de povești la gura sobei, în 54 care trosneau surcele de frasin, stejar sau salcâm ce rezultau de la cioplitul doagelor. Mereu aș vrea să se întoarcă acei
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a chemat vecinul spunându-i că se simte slab. La puțină vreme vecinul i a spus: Bade Costache, eu merg acasă, mănânc ceva, îmi iau femeia și venim amândoi. Când a venit Cocoș, Lucache se muncea să treacă în lumea amintirilor, lumea fără dor și fără supărare. Așa s-a stins la cei 69 ani ai săi. Agripina A fost fiica unei văduve. Zamfira, mama Agripinei, pentru a scăpa de o piatră din casă, că o mai avea și pe Cociocoaia
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
luate la colectiv. Și pământurile au fost luate la colectiv. Așa se face că, o dată cu deposedarea țăranului de toată agoniseala de ani și ani, m-a deposedat și pe mine, ca și pe alții ca mine, de cele mai frumoase amintiri, încorporând în sufletele multora tristețea, ura și disprețul. Parcă mai ieri au fost acele clipe fericite când ne întorceam seara de la câmp în vârful carului ce se legăna alene tras de două văcuțe, una porumbă pe care o chema Dumana
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Nu-mi pot face autobiografia, fiindcă nu mă interesează trecutul meu, pe care îl detest! N am nimic comun cu mine în trecut. Știți când începe viața mea? Acum, când vorbesc cu dumneavoastră... Și așa mereu. Trăiesc ca să scap de amintirile grețoase care punctează existența mea; trăiesc, ca să mă detașez, principiul actualității. Ca să scap de obsesia trecutului dramatic, contorsionat, dezgustător pe anumite laturi, nu-i așa, și neomenesc — mă situez în principiul actualității. V-am spus: nu fac biografie, nici autobiografie
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
era floare mai deosebită care să nu se găsească și În grădina lui. Toate zarzavaturile creșteau aliniate frumos În braze trase la linie sau cu araci și via pe sârme. Totul era făcut ca la carte. Când Îl mai năpădeau amintirile, lua o sticlă de rachiu și câțiva pești afumați din pod și-și Îneca amarul cu asta. Nimeni nu l-a văzut beat niciodată și nici cu altă femeie. Când pleca cu barca la pescuit, Îi plăcea să stea mai
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ironiei să ne trezim singure pe plajă la ora aceea. Eu cred că mai sunt și alți amatori de astfel de frumuseți, spusese mama. Totul ține de sensibilitatea fiecăruia și de dorința de a lua cu el cât mai multe amintiri, de prin locurile pe unde a trecut. Aparatul foto ne va ajuta să imortalizăm evenimentul. Să sperăm că merită osteneala, cred că m am grăbit cu invitația asta matinală, zâmbise Andreea, privindu-și Întrebător mama. Ne afectează În primul rând
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
L. LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:20 PM Page 5 Portretul artistei de N. Popa LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:20 PM Page 6 Întâlnire cu sculptorița Lucreția Filioreanu Dumitrașcu Amintirile fiecărui om, indiferent de profesie, îi răscolesc viață și a celor apropiați lor. Am incercat sa dialoghez cu unii artiști, să pătrund în atelierul și creația lor. Unii dintre ei mi-au fost profesori la facultate, alții prieteni apropiați sau
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
alteori în muzeu. Privind sculptură, comparativ cu fotografiile, am rămas impresionată de asemănare. Regaseam în acest portret calitățile cucernicului arhimandrit, inteligent, înțelept, știind întotdeauna să reziste cu diplomație marilor încercări. Au mai urmat și alte vizite la domiciliul artistei, depanând amintiri din copilăria să, din perioadele de studii, de la evenimentele artistice de-a lungul anilor dar și recente. Alteori comentam lucrările noi, realizate acasă. I.A.: Doamna Lucreția, aș dori să ne povestiți câteva lucruri despre familia dumneavoastră, despre anii copilăriei
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
foarte bun, a format generații de artiști și era iubit de toată lumea. Am cunoscut-o foarte bine pe doamna Cămăruț, o femeie blajina care îl iubea foarte mult. Își primea întotdeauna musafirii în mod deosebit, pregătea tot felul de delicatese. Amintiri frumoase am despre pictorița Viorica Bălan, am fost colege la Scoala populară de artă mulți ani, ea a predat pictură și eu sculptură. Cursurile durau trei ani și programa era asemănătoare cu cea de la facultate. Am organizat împreună numeroase expoziții
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
vara la Balcic, la Agigea, unde își petrecea vacanțele. Pictă cu mare ușurință lumea din jurul ei, marine, păpuși, flori, peisaje.Tot ceea ce făcea era cu multă sinceritate. Mulți dintre colegii de atelier astăzi nu mai sunt, ne-au rămas doar amintirile. Ivona Arama Actorul Iurie Darie LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:20 PM Page 13 11 Cronologie 1926 S-a născut la 10 martie 1929 în satul Volovăț - Rădăuți, județul Suceava, în familia lui Olga și
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
și parfum! Tușa mea de zare încă se clatină după obiceiuri și datină. Azi la mănăstire am pus o lumânare pentru sat, ciudat, am văzut și am visat: caii ce s-au întors la arat. Murim de două ori? În amintirea familiei Marin Ghiță din Bușteni Ce mult a trecut de când am ciocnit un pahar cu prietenul meu, bătrânul sticlar. Erau artă: vasele și țoiul cu acel gât subțire de mire! Sticlele rotunde, ovale, mai mari și mai mici se jucau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
gutuie. Acum stau amândoi acolo sus, cerul verde ca iarba urcă, boaba de mercur neliniștită ca sufletele lor sfioase, tescuite în cercuri uriașe, ostenite-n veșnicie. Când voi muri și eu cine-l mai caută, cine-l mai știe? 2. Amintiri închipuite Antiques shop scria pe o vitrină colorată și încărcată cu lumini. Între pereții ei, plini de scântei, era așezată lumea mea. Alunec printre obiectele grele de suveniruri, mă ispitesc desprinse din iubiri și suferințe ale unor ființe ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cu lemnul; lemnul l-au sculptat cu aur și argint în frânghii, să crească în leagănul cerului, în ape melodioase, amăgitoare cu soare încărcate. Abanosul, nucul, cireșul și stejarul se împletesc gotic sau rococo din alte rostiri, vin în avalanșe amintiri. Șifoniere cu oglinzi, trec dincolo de spațiul lăzilor de zestre pictate cu miri. Am mai găsit și metale, sticle și vitralii cucernice, pahare îmbrăcate în zale sfioase de mătase și cristale. Ce suflare și gesturi amăgitoare în linii curbe, cu prospețime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
găoace de ou. Doar eu privesc în adâncul timpului răsfrânt în oglinzi. Aș vrea să cuprinzi imaginile de mercur vinovat, ce se clatină în lumea aburită de platină. Străină și rece trece prin lumea de sus, peste fire, ca o amintire cine s-o înțeleagă când vine cu frânturi din ce a fost cu rost, în numele învingătorilor cu har, într-o lume de mărgăritar? Vitrinele Lilienei Au dispărut din casele de rând, au rămas expuse în galerii ca niște căpitani lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
casele mici și meschine și-n marile saloane, iată! nu mă mai miră că la plecare versurile cad triste din liră. Și galeria este de vânzare în lumea prezentă de bacara, lipsită de soare, în ceașca de cafea vor seca amintirile. Icoane vechi De ziua ta, desigur, Sfântul Gheorghe și-a arătat sabia și crucea, acesta a fost portretul tău întotdeauna, deși noi îți spuneam Getuța domolind firea ta de luptător aprig ce se înmlădia în glas, la fiecare pas. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de stânci, în leagănul ursitoarelor, în lumina soarelui. Pianul orgolios Era lângă ceas și lângă scaunul care aștepta, încătușat în clapele de os. A trecut un an de când Tamara a murit, prietena mea din copilărie! Odată cu ea a asfințit și amintirea mea, știa cum să mă apere de nostalgie, de durere și de frustrare! Știa să mă ducă în lumea ei veselă și fără griji; cât soare aducea viața ei de vis! Un întreg paradis cobora: stea lângă stea acopereau tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]