5,099 matches
-
izbeau umed în obraz. Gheața nu se mai vedea când se-ntorceau la casele lor, asudați de efort, ca să se vâre noaptea sub imensele pilote de puf din camera de culcare. Puțini plecau mai departe spre moară, unde ajungeai în amurg și de unde te întorceai acasă mult după miezul nopții, lucru nu tocmai înfricoșător, căci zăpada întinsă până la orizont lumina aproape ca ziua. Dar acasă încasai atunci o bătaie bună și erai trimis la culcare în staul, cu vitele, unde te
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
conductă a unui vechi castel de apă, și de-acolo se-mpărțea în țevile nervilor cranieni, ai celor intercostali, ai celor ce coborau către obositele sale organe, către pielea sa veștejită. Bătrânul deveni o statuie dăltuită în piatra străvezie a amurgului. Acum gheața se topise cu totul, până la marginea lumii, și valurile imprevizibile și imposibil de descris agitau ușor gelatina groasă a mării. Generații de topologi s-ar fi stins înainte să poată prinde-n formulele lor fie și un metru
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tăcute, cu salcâmi prăfoși și vrafuri de șine ruginite. Printr-una dintre curțile acestor ateliere trecea un om fără picioare, cu trunchiul așezat pe o platformă pe rulmenți. Mâinile lui împingeau ca niște vâsle, ritmic și puternic, în asfalt. În amurg, rulmenții erau roșii ca sângele. Câinii s-au smuls deodată din mâna lui Maarten și, fără alt zgomot decât cel al unei alergări demente, obsedate, încordate spre un singur țel, s-au aruncat spre infirmul ce tocmai dispăruse în spatele unei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu șerpii Gorgonei sâsâind surescitați pe platoșa de pe piept. Înainte de-a se-nvîrti totul cu el și de-a aluneca într-o întunecime acidă, din care n-avea să se trezească decât a doua zi, Maarten apucă să vadă, în amurgul roșu ca sângele și orbitor ca lumina epilepsiei de dincolo de fereastra cârciumii, cum un câine negru se apropie, levitînd parcă deasupra asfaltului, de silueta spectrală a zeiței și-i atinge afectuos cutele mantiei. "Hai, Frits!", citi într-o ultimă clipă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înger cu aripa frântă Blestemul la mal se descântă Și vântul adie-n fuioare Șoptește în van: “DE CE OARE”?! ANATEMĂ Te blestem în gândul meu Și-n lacrimile răstignite Pe urma pașilor mereu Să calci în gânduri adormite. Și în amurgul rece să-Ți apar Cuvintele să-Ți strige a uitare Și-n nopțile fără hotar În vise eu să-Ți fiu, rătăcitoare. Să-Ți fie orice gând nimicitor Lacrimi privirile să-Ți ardă, Să știi că ești biet muritor În
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
și natura statică, iar ca tehnică, pe cea a acuarelei, despre care artistul mărturisea Într-un interviu: Lucrări reprezentative din toate perioadele de creație, evidențiază pasiunea pentru grafică. În acest sens menționăm peisajele: Biserica străbună, Casa de pe deal, Acoperișuri roșii, Amurg, Peisaj din Șcheia, Monumente ieșene, Iarna pe uliță, Cadril de căsuțe, Peisaj din Praga, Malbork, Cheiul Lung Gdansk, Peisaj din Polonia. Chiar dacă interesul manifestat de artist a fost orientat către tehnica acuarelei, Ștefan Hotnog a realizat și lucrări În ulei
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]
-
de arheologie, Piatra Neamț Expoziție de artă plastică 19641965 In luna mai, deschide a treia personală, la Muzeul Regional din Bacău. Expoziția a cuprins 73 de lucrări, de grafică, majoritatea reprezentând peisaje din zona Neamț și Cehoslovacia: Ceahlăul, Detunata, Înserare, Toamna, Amurg, Pe malul Bistriței, Primăvara, Pom Înflorit, Peisaj de vară,Kun statC.S.S.R. Castel, Karlov Most Praga. A patra expoziție personală organizată la Muzeul Arheologic din Piatra Neamț. martie, Iași, Sala Victoria Expoziția interregională Iași, Suceava, Bacău pictură, sculptură, grafică. Piatra Neamț Expoziție
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]
-
Iași. Expune 80 de lucrări, În tehnică de acuarelă, În majoritate peisaje urbane, montane și marine: Turnul lui Ștefan, Ctitoria lui Ștefan, T eatrul de Stat, Spre Toplița, Ulița veche, Borsec, La Durău, Culorile toamnei, Luminiș, Mangaliape dig, Moschee În amurg, Mangalia pe faleză, Printre catarge. mai, Iași, Sala Victoria Expoziție de artă plastică, pictură, sculptură, grafică august, Iași , Sala Victoria Expoziție de artă plastică decembrie Iași, Sala Victoria Expoziție interjudețeană, pictură, sculptură și grafică septembrie, București - Sala Dalles Bienala 1967
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]
-
pregătit mămăliga și scrobul, eu am strâns ierburi pentru cele trei fumare, două în fața colibei și unul în spate. Vara, în locurile de șes și baltă, nu se poate trăi fără aceste focuri care dau mult fum, de cum se lasă amurgul până târziu după miezul nopții, când se potolesc țânțarii. Mâncarăm și ne așezarăm în latura colibei dinspre gârlă, la odihnă. De după înălțimile de peste Prut, se ridica o lună mare și roșie din baltă și de peste tot un cor imens de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Am explorat pas cu pas împrejurimile casei, și asta nu o zi sau două, ci două luni și patru zile. Ca un asasin care se întoarce la locul crimei, ca un somnambul mă învârteam în jurul casei, în fiecare zi, în preajma amurgului. Ajunsesem să cunosc toate pietrele și pietricelele din jur. Cu toate acestea, nu era nici urmă de chiparos, pârâu sau de persoanele pe care le văzusem. Degeaba am îngenuncheat, noaptea, sub clar de lună, degeaba am implorat, umilindu-mă, copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
din barcă am pășit pe curbura vaselor ca pe o plajă, mă mișcam pe suprafețele lor pictate care se întorceau înapoi în ele ca o bandă care înconjoară ceva. Zeii, animalele și plantele, titanii și oamenii erau contururi pe un amurg roșiatic, o lumină pâlpâind parcă din lămpi cu gaz afumate, ce lăsa impresia că vine din cel mai adânc cotlon al vaselor acelora, ca și când ar fi fost umplute cu lumină și dogoare. Trupurile eroilor, acoperite cu platoșe formate din zale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
devenise acum un lux pe care familia și-l permitea când se mai calmau lucrurile în branșa construcțiilor; treceam prin ea în pantaloni de piele și ghete îmblănite, simțind încă pe față o arsură ușoară de soare și vânt. În amurgul timpuriu, lumina din galantarele magazinelor de sport, ale cofetăriilor, ale buticurilor cu bijuterii sau suvenire cădea pe carosabil, unde tălpile săniilor cu cai trasau dâre paralele. Și ferestrele de la Grand Hotel se umpleau de o lumină albastră, care îți permitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
expună vestigiile, mai ales că el avea o întreagă pivniță la dispoziție, de aceea se interesă la Muzeul de Științe Naturale de vitrine vechi și dulapuri cu geam. Ne-au dat voie să scotocim și am găsit acolo, la ora amurgului, un talmeș-balmeș de animale împăiate, măști din Africa și Asia de Sud-Est, lănci și scuturi. Se afla acolo și un sarcofag în roșu și negru, acoperit de un praf scămoșat. Obrazul sprijinit de brațele încrucișate era tânăr, armonios și exprima o liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sănătoși și pupați-i pe cei dragi din partea noastră - a vorbit bătrânul, pornind cu pași mărunți să-și conducă copiii, cum îi plăcea să le spună... Nici o toamnă parcă nu pornise cu o lumină așa de aurie și blândă. În amurgul purpuriu, satul părea pudrat cu pulbere de jar... Moș Dumitre - i s-a adresa Costăchel moșneagului - matale ai mai prins așa o frumusețe de toamnă? Uite colo, în zariștea Ponoarelor, parcă ar fi gura unui vulcan. Moș Dumitru Carpen, care
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe calea de acces a Înfrățirilor adânci, adaugă: „Incertul ne obligă să conferim complexitate eticii. El ne plasează În acele situații de double bind... În care ești nevoit să tranșezi Între două imperative contrarii. Femeia beduinului asasinat vede sosind În amurg un fugar, asasinul soțului ei, care cere să fie adăpostit. Această femeie are două imperative: cel de răzbunare a soțului și cel al ospitalității. Ea oferă găzduire pe timpul nopții și a doua zi pleacă Împreună cu frații săi să Împlinească răzbunarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
poate ca Lazăr voi Învia” (Rochia Martei cea de toate zilele). Dorință grea de amar, răsucită traumatic În ea Însăși și În tardiva terapie amoroasă, urgentată de gongul timpului ireversibil: „dragostea mea târzie - sodă caustică pură”, Îngână, În transă, poeta. Amurgul pustiit de așteptări pare să găzduiască totuși paradoxala armonizare de-o clipă. Inițiere În adevăr (și În poezia-adevăr) reluată, iarăși și iarăși, niciodată aceeași. Finalul suspendat se leagă de Începutul „expediției” din poemul Ca o șenilă, cu care am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nemaiîncercat. Profesor!... Într-o lume străină și limbă străină, În fața unei audiențe străine. Idilica enclavă academică nu putea risipi incertitudinile; le umilea doar, zilnic, prin pacea majestuoasă a pădurii și a cerului perfect. Lunile ospitaliere ale verii apropiau, cu fiecare amurg, Debutul, Întâlnirea cu publicul de la toamnă. Îndoielile nu erau puține. Rătăcitul se Întreba cum ar putea evita să joace, din nou, rolul care Îl consacrase. „Rătăcitul”?... Neobișnuit, Încă, cu viața? Cu farsele ei confuze? Rătăcit, oricum, oriunde, oricând? În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
identitate și entitate. Apretinde o absolută etanșeitate, o esență absolută, neatinsă de viață, ar fi absurd, monstruos. Eu sunt și oamenii pe care i-am cunoscut, sunt și fiul meu, limba mea, felul În care percep, În felul meu italian, amurgul zilei. Iluziile și deziluziile pe care le Întrețin. Cred că entitatea noastră este Încercarea de a elibera identitatea de supremație și adorație excesivă. Dacă m-aș vedea doar prin cariera mea sau prin paternitatea mea, să zicem. Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
tăcerea pietrei care fusese om. Criptică și Înșelătoare și absolută era liniștea În cimitirul Ghivat Shaul. Liniștea ultimă, certitudinea ultimă. Ascultau Împreună tăcerea pietrei care fusese, cândva, om. Orbiți, deopotrivă, de Înscenările armoniei, În ora de pace și sânge a amurgului complice. (La Târgul de carte de la Ierusalim, iunie 2003 - Tamuz 5763) (Apostrof, nr. 2/2004) Cuprinstc " Cuprins" Partea Întâi Fierul de călcat dragostea 9 Lucian Raicu 21 Inima Poetului 25 Dureroasa zăpadă 36 Fragmente despre Sorin 40 Nichita 46 Sinuciderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
spre nota cea mai înaltă și chinuie cu stil replica finală: Victoria va fi în mâinile tale Dacă-ți păstrezi nezdruncinată credința Chiar și atunci când situația pare Deznădăjduită, iar imposibilă-ți pare biruința. În cele din urmă, când se lăsă amurgul, ei abandonară căutarea. Imediat am pornit-o ca să trec munții. Călătoream noaptea. Nu aveam încălțări și picioarele îmi erau rănite foarte rău. Pe drum, am întâlnit un țăran care s-a împrietenit cu mine, mi-a oferit adăpost și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mai multă consistență decât norii. Loren Eiseley, The Immense Journey, „The Slit“ Cocorii aterizează întruna la căderea nopții. Se desfășoară ca niște panglici, curgând leneș pe cer. Vin plutind din toate punctele cardinale, în cercuri de câte doisprezece, coborând odată cu amurgul. Cârdurile de Grus canadensis se așază pe râul dezghețat. Se adună pe insulele de uscat, hrănindu-se cu iarbă, bătând din aripi, chemându-se unii pe alții - primul val al unei evacuări în masă. Din minut în minut aterizează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca un tren de aterizare avariat. O altă pasăre plonjează și vine grămadă, luptându-se pentru un loc liber la popasul ticsit, de-a lungul celor câțiva kilometri de apă rămasă încă limpede și suficient de lată ca să pară sigură. Amurgul se lasă devreme, așa cum se va întâmpla câteva săptămâni de-acum încolo. Cerul, de un albastru înghețat printre sălciile și plopii invadatori, se aprinde, o străfulgerare trandafirie înainte de a se prăbuși în albastru-indigo. Sfârșit de februarie pe Platte, iar ceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Încerca să se limiteze la o țigară pe oră. Se forța s-o ia mai încet, să savureze fumul, să închidă ochii și doar să asculte. Pe măsură ce urechile ei deveneau tot mai sensibile, începu să audă, în zori și în amurg, sunetul de goarnă al cocorilor printre casetele video cu exerciții fizice combative ale vecinului și trailerele care se hurducau în sus și-n jos pe autostradă. Ajungea la filtru în șapte minute și după alte cincisprezece minute se uita din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mă vede pe mine! — Domnul să aibă-n pază luna, îl asigură Karin, refrenul acela vechi. Și...? Dar fratele ei rămase nemișcat, lipit de scaun, holbându-se la o creatură necunoscută științei a cărei siluetă apăruse brusc la orizont, în amurg. Într-o după-amiază, Karin stătea lângă Mark, reamintindu-i regulile jocului de dame, când o umbră se mișcă pe tablă. Când se întoarse, văzu o siluetă familiară, într-o haină bleumarin, aplecată deasupra umărului ei. Mâna lui Daniel se întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
uită la el, de parcă ar fi spus că n-ar fi simțit niciodată plăcerea. Aruncă un ochi la ceas. — Hai să mergem, spune ea. Le prindem la fix. Se ascund într-un șanț de pândă părăsit, chiar când se lasă amurgul. Se așază pe o prelată veche, jerpelită, pe care o avea ea în portbagaj - ea, îmbrăcată tot cu rochia de mătase verde a lui Bonnie, el, cu haină și cravată. L-a dus într-un adăpost pe care-l știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]