1,733,188 matches
-
înseamnă neapărat realist. * Dacă vorbim de pedagogie, trebuie să știm cui se adresează ea. Aceasta explică de ce prima chestiune este cea a selecției. La școala de teatru din Malmö ne-am confruntat în permanență cu această dificultate. Cu vreo zece ani în urmă, concursul de admitere consta într-o selecție bazată pe scurte scene sau monoloage "reușite" (de câte ori n-am descoperit cu tristețe că scena aceea "reușită" era de fapt pentru tânărul candidat expresia actorului care vroia el să devină). Acest
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
început, acest adevăr poate să nu fie vizibil pentru cineva dinafară. Și prefer să nu-i cer elevului să-i dea o formă... lucru posibil doar datorită absenței totale a spectatorilor. În școala noastră, la Malmö, la examenele din primul an, nu asistă nici măcar elevii din clasele superioare. Ca să nu existe nici o privire dinafară. Contextul debutului trebuie să asigure, grație celei mai stricte intimități, o libertate absolută. * Într-o zi, pe la începutul cursului, i-am spus unui elev: "renunță la teatru
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
mai bine de un deceniu de la redactarea primelor eseuri ale cărții, Claude Karnoouh consideră, și pe bună dreptate, că "aceste analize nu și-au pierdut din pertinență", ba, mai mult, "ceea ce mi se părea evident acum mai bine de zece ani văd azi desfășurîndu-se în generalitatea sa cea mai vastă: sfîrșit al antropologiei, etnologii nu se mai ocupă azi de "sălbaticii" care au dispărut ș...ț, ci de Disneyland, și văd în vecinii lor de scară chintesența alterității! Sfîrșit al avangardelor
Minunata lume nouă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15214_a_16539]
-
impresionează la Niculescu este modalitatea de alternare a lor. împletirea dintre unison și textură, rarefiere și aglomerare are aici o componentă vizuală, amintind măiestritele efecte de clar-obscur din pictură. De asemenea, relația Unu-Multiplu patronează teoria sintaxei muzicale. Scris în anii '70, studiul "O teorie a sintaxei muzicale" a devenit în scurt timp un text canonic în muzicologia românească. Claritatea expunerii și bogăția ideilor au influențat generații întregi de compozitori și muzicologi. Cele patru categorii sintactice teoretizate de Niculescu (monodia, omofonia
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
Alain Robbe-Grillet se plimba calm, cu mîinile la spate, pe mal. Drept, deloc înalt de statură, nu-și arăta nici de departe - și cu atît mai puțin de-aproape, cum îmi va fi dat imediat să constat - cei 80 de ani. Consultîndu-și ceasul, s-a îndreptat brusc spre intrarea hotelului. Nu foarte prietenos, mi-a întins mîna și după prezentările de rigoare a remarcat "ușorul" meu accent românesc. Încă înainte de a începe dialogul, zărind dosarul de presă, mi-a cerut permisiunea
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
dinainte clasate"... Rodica Binder: Domnule Alain Robbe-Grillet, ultimul dumneavoastră roman La Reprise trece drept un eveniment pe scena literară franceză și, iată, și pe cea germană, unde interesul față de această carte este aproape dublu: "acțiunea" se petrece la Berlin, în anul 1949, o capitală distrusă care poate fi și simbol al "deconstrucției și reconstrucției". Titlul romanului are mai multe sensuri în franceză. Opinia mea, și nu numai a mea, este că Noul Roman nu a murit, că cel mult se poate
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
moment, "romanul". Demonstrația este însoțită de un rîs atoateștiutor) Numai că acum prin Noul Roman (tonul devine dintr-odată serios) se înțelege o perioadă de reînnoire efectuată de scriitorii pe care i-am reunit la Les Editions de Minuit în anii, '50, '60, '70 etc. Dar mulți alți scriitori francezi ar putea aparține acestei mișcări, scriitori care nu au fost incluși în această listă. Mă gîndesc la Raymond Queneau, de pildă. El este din punctul meu de vedere un "nou romancier
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
s-au reînnoit în permanență, așa încît dacă urmăriți spre exemplu propria mea traiectorie, au existat vădite schimbări, unele chiar foarte radicale și în repetate rînduri. Între La Jalousie și Dans le Labyrinthe nu există decît o distanță de doi ani 1957-1959. Și totuși, sunt două cărți foarte diferite ca structură, nu aparțin nicidecum aceluiași tip de povestire! Și pe urmă, între Dans le Labyrinthe și Projet pour une Révolution à New-York există din nou o diferență considerabilă. Între Projet pour
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
urmăream era exact negarea ideii că noul roman ar fi "decedat" și că... A.R.-G.: dar nu este o idee, este o prostie, pur și simplu! că Noul Roman a murit, s-a afirmat (începe să rîdă) încă din anul 1953, cînd mi-am publicat prima carte. În 1955, cînd a început să se vorbească de Noul Roman, ziarele au anunțat deîndată că el a murit - publicații ca "Le Figaro Litteraire", "Les Nouvelles Litteraires", "Arts", publicații care de altfel și-
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
se vorbească de Noul Roman, ziarele au anunțat deîndată că el a murit - publicații ca "Le Figaro Litteraire", "Les Nouvelles Litteraires", "Arts", publicații care de altfel și-au dat ele duhul destul de rapid (rîde). Ele anunțau așadar deja de la finele anilor '50 că Noul Roman a murit. Și o mulțime de oameni au aflat de existența Noului Roman, citind prin ziare că el ar fi murit! (rîs copios) iar dacă a murit, trebuia să fi existat! R.B.: Cei care citesc însă
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
dumneavoastră își dau seama că tocmai această reconstrucție pornind de la negația a ceva existent, de la o distrugere, este creatoare. Ați continuat așadar să creați respectînd o anumită ritmicitate - între romanele dumneavoastră există aproape în mod constant o distanță de doi ani... Vreau să vă rog să vă desemnați strămoșii literari! Dacă bunăoară, credeți că există unele filiații suprarealiste în cărțile dumneavoastră... A.R.-G. (preia nerăbdător "ideea"): Există o influență suprarealistă dar suprarealismul nu s-a arătat prea interesat față de roman
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
cititori. Iată, public acest roman și dintr-odată zeci de mii de tineri, tineri cu adevărat (constat acest lucru în librăriile prin care trec, în universități etc. la Berlin) sunt pe deplin familiarizați cu acest tip de literatură. Pe cînd ani de-a rîndul, deși am ajuns celebru destul de repede, cărțile mele nu beneficiau deloc de cititori. La Jalousie a fost vîndută în 400 de exemplare într-un an. Era o enormitate - folosesc termenul ca expresie a micimii. Ultimul roman s-
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
Berlin) sunt pe deplin familiarizați cu acest tip de literatură. Pe cînd ani de-a rîndul, deși am ajuns celebru destul de repede, cărțile mele nu beneficiau deloc de cititori. La Jalousie a fost vîndută în 400 de exemplare într-un an. Era o enormitate - folosesc termenul ca expresie a micimii. Ultimul roman s-a vîndut în 40 de mii de exemplare, într-o lună-două sau trei. Noul Roman a reușit așadar să schimbe cititorii. Marguerite Duras nu avea la început deloc
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
la Éditions de Minuit. Existau unii editori de acest fel, în Franța dar și în Germania cum era de pildă bătrînul Fischer. Un ziarist l-a întrebat pe Fischer ce însemna pentru el meseria de editor. Asta se petrecea în anii '20. Și după ce s-a gîndit a dat următorul răspuns: să publice cărți pe care publicul nu le dorea. Ceea ce este minunat, nu-i așa? Pe cînd acum, există un fel de supunere față de imperativele pieții. Există chiar scriitori la
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
nu a fost romancier și prin eseurile și poemele sale el nu putea spera să atingă numărul de cititori de care a avut parte Nabokov cu romanul Lolita. Dar este posibil că însuși faptul că eroina acestui roman avea treisprezece ani să fi fost scandalos și să fi ajutat la vînzarea și la succesul cărții. Numai că romanul lui Nabokov este orice altceva decît aceasta, mai exact este și aceasta, în același timp, dar există un scandal al formei literare care
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
Ion Zubașcu Toată lumea mulțumită și cu lacrimi pe obraz Am lucrat "pe cultură" de-a lungul multor ani, la publicații de mare tiraj, și sper să fiu exact înțeles. Această specie de ziarist stârnește, în egală măsură, nemulțumirea tuturor: și a patronilor săi și a celor despre care scrie și a celor care îl citesc. Patronii îl mai
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
Dar cum nu poți să scrii despre toate aparițiile, expozițiile, spectacolele, cărțile, filmele, cei despre care nu scrii te vor urî până la moarte: nici măcar două rânduri n-ai putut să scrii! Dacă scrii totuși, cele două rânduri: am lucrat atâția ani la cartea asta, puteai să scrii și tu ceva mai consistent! Să-și facă ziarul lor, dacă vor publicitate gratuită! Îmi amintesc cu neplăcere de mica bătălie pe care am dus-o în ședințele de sumar, cu câțiva ani în
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
atâția ani la cartea asta, puteai să scrii și tu ceva mai consistent! Să-și facă ziarul lor, dacă vor publicitate gratuită! Îmi amintesc cu neplăcere de mica bătălie pe care am dus-o în ședințele de sumar, cu câțiva ani în urmă, pentru a promova în pagină 15 rânduri despre cartea unui prestigios critic literar. Imaginați-vă 20 de șefi de secții, plus redactorii-șefi adjuncți (nededulciți la cultură, cei mai mulți cu studii politehnice, sau neterminate), strânși de două ori pe zi
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
acum în Canada) în excelentul ei roman Eu, Luca și chinezul, unde personajul Jack este, evident, Ion Cristoiu. Dacă critica de întâmpinare ar fi funcționat normal în gazetele noastre literare, acest roman ar fi trebuit să fie un best-seller al anilor de tranziție, inclusiv pentru faptul că mica bijuterie a Feliciei Mihali dezvăluie, în premieră românească, incredibila, chinuita condiție a unui jurnalist cultural de la un cotidian de mare tiraj. Cel mai amărât dintre toți ziariștii Din aceste motive și din multe
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
cazați la cunoscuta Vilă a Scriitorilor, în timp ce scriitorii-ziariști-în-plus au fost vânturați la mama dracului, la mulți kilometri depărtare de cei privilegiați, undeva pe la marginea stațiunii, când de fapt ar fi trebuit (poate) să fie exact invers! Mi-am închipuit mulți ani că dacă îmi circulă numele în gazete de mare tiraj, cărțile mele de versuri mi se vor trece din librării ca apa. Aiurea! Cititorii de literatură, în special cei de poezie, nu sunt abonați la cotidianele de tiraj și, oricum
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
scriitorul-jurnalist de cultură din presa cotidiană? Absolut nici una, deocamdată! Scriu în această zonă doar cei care tot trebuie să-și câștige pâinea, într-un fel sau altul, și n-au o altă alternativă mai norocoasă. Iată de ce prefer, de câțiva ani buni, să scriu cu predilecție despre altă zonă a vieții spirituale decât cultura, unde n-am avut vreo satisfacție deosebită, sau vreun semn de respect memorabil (înafara faptului că nu se pot ține relații omenești, normale, cu nici un om de
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
respect memorabil (înafara faptului că nu se pot ține relații omenești, normale, cu nici un om de cultură, din pricină că toți nu văd în tine un scriitor, sau măcar un posibil prieten, ci - invariabil - doar un cărucior de cărat bagaje!), timp de ani și ani de zile, din 1985 încoace, de când am lucrat numai la publicații de mare tiraj. Iar dacă tot e să-mi fac dușmani cu carul, măcar să nu mi-i fac de pomană!
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
înafara faptului că nu se pot ține relații omenești, normale, cu nici un om de cultură, din pricină că toți nu văd în tine un scriitor, sau măcar un posibil prieten, ci - invariabil - doar un cărucior de cărat bagaje!), timp de ani și ani de zile, din 1985 încoace, de când am lucrat numai la publicații de mare tiraj. Iar dacă tot e să-mi fac dușmani cu carul, măcar să nu mi-i fac de pomană!
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
Raluca Arsenie La inițiativa Centrului Cultural Francez din Iași, în luna aprilie a anului trecut, a avut loc la București și la Iași primul colocviu despre actualitatea lui Michel Foucault. Colocviul din acest an (16-18 mai, organizat de Centrul Cultural Francez din Iași, Asociația pentru Centrul Michel Foucault, Societatea de studii internaționale despre Michel
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
Raluca Arsenie La inițiativa Centrului Cultural Francez din Iași, în luna aprilie a anului trecut, a avut loc la București și la Iași primul colocviu despre actualitatea lui Michel Foucault. Colocviul din acest an (16-18 mai, organizat de Centrul Cultural Francez din Iași, Asociația pentru Centrul Michel Foucault, Societatea de studii internaționale despre Michel Foucault, Forum IRTS de Lorraine, Asociația ARCHES, Facultatea de filosofie a Universității "Al.I. Cuza" din Iași) și-a propus
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]