12,966 matches
-
tresare. / Fulgerul scânteie, tunetul bubuie, / Calul său cade. / Demonii râseră...” În amestec cu elemente ale stilului rococo și ale cântecului lăutăresc, B. revine, în Macedone și în Florile Bosforului, la izvoarele liricii noastre de până la 1840: poezia anacreontică și idila antică. Mirajul Orientului putea avea ca punct de plecare lecturi romantice (Orientalele lui V. Hugo) și parnasiene, dar se explică și prin trăirea directă. Cu Florile Bosforului, intră în literatura noastră peisajul marin și exotic. Scurte povestiri de dragoste și de
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
motivul, cu adânci rezonanțe interioare, al exilului, unele din cele mai bune pagini lirice ale sale. Proscris politic, Conrad rătăcește, ca și Childe Harold, eroul lui Byron, prin lume, oprindu-se în locuri marcate de o istorie revolută, în fața ruinelor antice, pentru a cugeta la soarta omului și a civilizațiilor, la roata timpului, la libertate și la glorie, îmbătându-se, totodată, de armoniile naturii: „Iar neaua sa eternă ce luce sub lumină, / Râu d-ambru, se îngână cu purpura divină / Și se
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
artă, memorialistică, proză, teatru, ca și literatură poematico-dramatică, și a făcut numeroase traduceri. Personalitate proteică, fecundă și contemplativă, cu o vibrație lirică bine temperată de o cultură vastă și perfect asimilată, B. întruchipează cum nu se poate mai exemplar dictonul antic ut pictura poesis. Poet, pictor, actor, muzician, remarcabil printr-un talent aproape egal în toate aceste domenii, el tinde mereu parcă să refacă pierduta sinteză a artelor, să fie un artist total, căci fiecare creație se resimte de infiltrațiile celorlalte
BOUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
niște epistolografi frenetici. Cărturarii scriu prietenilor, își scriu unii altora, adresează epistole împăraților. Între cei mai celebri autori de scrisori trebuie așezat Theodor Metochitul, autor de scrieri filosofice, istorice și literare, profesor al lui Nicephoros Grigoras, cunoscător profund al gândirii anticilor și admirator al lui Platon, scriitor și filosof de primă mărime din secolul al XIV-lea și probabil unul dintre cei mai însemnați din întreaga literatură bizantină. Se cuvine a mai fi amintiți, ca epistolografi, Nicephoros Hummos (elev al lui
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
racordat fericit la orientările mai noi ale filologiei clasice europene. Considerând insuficientă erudiția pozitivistă, el va fi preocupat îndeosebi de „formele de creație și de expresie” la scriitorii greci și latini, căile de acces fiind deopotrivă traducerea și comentarea literaturii antice. Transpune, în 1922, romanul Daphnis și Chloe de Longos, cea dintâi traducere integrală în limba română (reeditată repetat până astăzi), unde „infidelitatea” produce un text meritoriu stilistic. Comentariul din Tehnica povestirii la Plutarchos în „Bioi paralleloi” (1925) își găsește modelul
BALMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285585_a_286914]
-
acceptă să ia conducerea ziarului „Moldova liberă” -, ca și alte câteva atitudini conjuncturale, excesive și nedrepte față de confrați, i-au pecetluit ultimul deceniu de viață. Vremea a vrut să selecteze și să păstreze însă chipul cărturarului îndrăgostit de frumusețea lumii antice. SCRIERI: Tehnica povestirii la Plutarchos în „Bioi paralleloi”, Chișinău, 1925; De Quintiliani fontibus graecis, Iași, 1927; Étude sur le style de Saint Augustin dans „Les Confessions” et „La Cité de Dieu”, Paris, 1930; Fost-au grecii senini?, București, 1938; Tucidide
BALMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285585_a_286914]
-
concentrate. În acest scop, autoarea a efectuat o selecție în multitudinea de variante ale unor legende și mituri, prezentându-le pe cele mai cunoscute, într-o concepție unitară, cu trimiteri eficiente de la un articol la altul. Bună cunoscătoare a lumii antice, scrie și câteva volume de povestiri mitologice și evocări istorice. Pygmalion (1969), Povestiri de pe Mediterana (1976), Urechile lui Midas (1979) și Clelia (1983) reunesc într-o viziune epică personală secvențe esențiale ale mitologiei sau momente istorice nimbate de legendă, cu
BALACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
în fața propriei sale povești de dragoste. Roma secolului întâi este mai reală pentru el decât existența alături de Simina. Naratorul este obsedat de istorie și filosofie, în vreme ce Simina reprezintă întruchiparea spontaneității și a purității neatinse de livresc. Inserția citatelor din gânditorul antic nu oferă numai un interesant decupaj narativ, ci revelează sensul final al romanului: singurătatea asumată cu luciditate de scriitorul împărțit între obsesia cărții sale și iubirea pentru Simina este resimțită cu o durere similară sacrificiului stoic. Acțiunea romanului Nefertiti (2001
BALACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
al romanului: singurătatea asumată cu luciditate de scriitorul împărțit între obsesia cărții sale și iubirea pentru Simina este resimțită cu o durere similară sacrificiului stoic. Acțiunea romanului Nefertiti (2001), fără îndoială opera de căpetenie a autoarei, se petrece în Egiptul antic, în secolul al XIV-lea î. Hr., pe timpul celei de a XVIII-a dinastii, când a avut loc reforma religioasă a lui Ahnaton, supranumit și „faraonul eretic”. Lucrarea, vădind o impresionantă documentare în domeniul egiptologiei, dezvăluie identitatea reală a reginei Nefertiti
BALACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
și inconfundabil al unui autor din familia poeta vates, tribun și profet al neamului său, în a cărui lirică dimensiunea națională și cea socială se îngemănează până la deplina contopire. În Copilăria unui Icar (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor), pornind de la simbolul antic al omului care încearcă să înfrângă vămile văzduhului, B. susține, prin analogie, semnificația tragică a destinului lui Aurel Vlaicu, într-un poem în proză destinat îndeosebi cititorilor tineri. Poeziile din volumele Neliniștea fântânii (1978), Arbori pentru veșnicii (1981) și Cutremur
BALAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285571_a_286900]
-
pe ideea artei pure, care dă și perspectiva de apreciere. Respingând tendința premeditată și diferențele dintre genuri, autorul va judeca tragediile sofocleene în funcție de relația binara idei filosofice și religioase - patetism dramatic, criteriu modernist discriminator, pe care il aplică mecanic literaturii antice. Intenționalitatea de orice natură, crede el, împinge Antigona, Ajax, Filoctet și Oedip la Colona în abisurile nonartei. Titlul de capodoperă se cuvine doar tragediilor Oedip rege, Electra și Trachinienele, în care facultățile creatoare sunt utilizate de un artist neîntinat de
BARBU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285626_a_286955]
-
scurtă durată, la care, din pricina inaderentei lui structurale, B. va renunța ușor, ca la o cochetărie de moment. Cărțile scrise după 1944 sunt doveditoare în acest sens. Aspecte din viața română în scrisorile lui Cicero (1959) o confirmă, tabloul Romei antice, răsfrânt de celebrul creator în epistole și cuvântări, reconstituind mediat profilul omului și pe cel al cetățeanului, care se explică unul prin celălalt. Pe linia încercărilor de sinteză se înscrie și volumul Valori umane în literatura greacă (1967). După război
BARBU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285626_a_286955]
-
valorile morale și culturale ale societății. Distingem, În sensul acesta, următoarele modalități de reprezentare imagologică a nebuniei: aă Nebunia tragică din antichitatea clasică elină, așa cum apare ea În cazul lui Ahile din Iliada, sau În cel al personajelor in tragediile antice (Aiax, Hercule, Oreste, etc.Ă. Nebunul este imaginea tragică a damnatului care, Împotrivindu-se voinței zeilor, primește pedeapsa nebuniei. bă Nebunul ca personaj comic, sub Înfățișarea bufonului, apare În Renaștere și, odată cu acesta, apare și nebunia, ca „personaj critic”, care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de vechimea acestui sânge, consemnată în valori numismatice și arheologice, spre a-l trezi apoi iarăși la o utopică existență, în desimea aerului balcanic. De aceea, sub fantasmagoria vehementă a numelor și poreclelor actuale se citește raționamentul obosit al oțiumului antic. Acesta este sensul cel mai adânc al utopiei lui Bănulescu, căreia îi corespunde și o viziune istorică în planul ficțiunii. I. NEGOIȚESCU SCRIERI: Drum în câmpie, pref. Eusebiu Camilar, București, 1960; Colocvii. Artistul și epoca (în colaborare cu Ilie Purcaru
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
pe teme literare, istorice, lingvistice și pedagogice semnate de excelenți specialiști. I. Mașala scrie despre Viața și moartea în opera lui Lucrețiu, M. Mihăileanu despre Horatius și clasele sociale, Horatius și plebea romană, M. Popescu-Spineni despre România în lumina geografilor antici (Herodot), P. P. Ionescu despre Caracterele generale ale filosofiei latine și despre Seneca și timpul său, Lelia Teodosiu despre Andromaca la Homer, Virgiliu și Racine și despre Ovidiu la Tomis, Maria Marinescu-Himu despre Caracterele lui Teofrast și Observațiuni privind onomastica
AUSONIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285500_a_286829]
-
onomastica română, N. Creangă despre Construcția gerundivală și despre Fraza latină. Pe lângă acestea, e de consemnat și o colaborare a lui Nicolae Iorga (cu articolul Clasicismul în școala de odinioară). Un loc esențial îl ocupă traducerile din opera unor autori antici, precum Horațiu, Plutarh, Ovidiu, Prudentius, Properțiu. I. Săvulescu traduce o serie de poeme din Antologia palatină. Revista lansează și un concurs de traduceri pentru elevi, cele mai reușite versiuni fiind publicate. Alți colaboratori: P. Mușat, I. Levandovschi, Gino Lupi, D.
AUSONIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285500_a_286829]
-
au întreprins, concluzia este că normalitatea e o construcție conceptuală cu un puternic determinism cultural. Spre exemplu, nu trebuie pierdut din vedere faptul că homosexualitatea a fost tolerată ca o formă de expresie a sexualității umane în Roma și Grecia Antică și a fost din nou acceptată în societățile de tip occidental, inclusiv în România, după o lungă perioadă de dezavuare și interdicție socială. Prin urmare, este evidentă puterea normelor cultural-antropologice în definirea dimensiunii normalității multora dintre conduitele umane. Și tot
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
țesătura narativă, intenția artistică pare absentă. Inventivitatea epică, redusă, reclamată de însuși senzaționalul subiectelor istorice, este stimulată de imaginarul legendar și de poetica romantică. O Moldovă pastorală, a unui timp legendar, este „bruscată” de intervenția arheologului A., ce caută urme antice și sfârșește în elucubrații etimologice (Prutul provine din Brutus, lacul Brateș din Brutis, movila Găiatei din Gaeta). Moldova arhetipală, a genezei naționale prin exodul din Maramureș în „Dacia Transalpină”, este figurată în nuvela Dragoș. Evul Mediu național, contaminat de trăsături
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
referitoare la rolul determinant al bazei față de suprastructură, C. consideră predominant rolul istoriei față de estetic, iar conceptul de realism, pe care-l mânuiește nuanțat în discutarea succesivelor tendințe literare, reprezintă o măsură a „conștiinței istorice” a scriitorilor. C. analizează realismul antic, istoriografia medievală, gândirea istorică renascentistă, anistorismul clasicismului francez, detronarea universalismului clasic de către iluminism, pentru a marca în sfârșit rolul conștiinței istorice a autorilor în romantism și în realismul critic al secolului al XIX-lea. Condamnarea estetismului englez (Oscar Wilde) și
CALIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286037_a_287366]
-
popularizare a informației, făcută riguros, de către specialiști, nu lăsată în seama diletanților, și are o activitate remarcabilă în acest domeniu de activitate. Manifestă preocupări constante pentru comparatism, cu interes special pentru elementele de origine romanică, Antichitatea latină și cultura iudaică antică. Perspectiva lucrărilor publicate și a cursurilor universitare este de tip etnologic. Sunt folosite relatări ale fenomenelor concrete, cunoscute din teren, sesizându-se, cu acuitate, detaliul semnificativ și, nu de puține ori, atractiv. De asemenea, acordă atenție deosebită anumitor componente ale
CANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
și dreptul, astronomia după Galileo Galilei și, de asemenea, astrologia, filosofia, literatura. În biblioteca de la Mărgineni s-a înconjurat de cele mai scumpe ediții din Odiseea și Iliada, de scrierile lui Titus Livius, Vergiliu, Horațiu, Ovidiu, alături de ale altor scriitori antici și moderni. Din preocupările lui fac parte disputele teologice și filosofice, dar și discuțiile despre geografia și istoria pământurilor locuite de autohtoni. Umanismul lui C., ca și acela al altor învățați români, este civic. Țelul scrierilor sale nu este de
CANTACUZINO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286066_a_287395]
-
crez întemeiat pe ordine, măsură, echilibru. Idealul armoniei, proclamat cu un condei vibrant și euforic, nu-i doar un surâzător concept de filosofie a culturii, ci urcă din fericita alcătuire lăuntrică a unui artist polivalent, care visează treaz la vremurile antice și la epoca de strălucitoare plenitudini a Renașterii. O „călătorie în câmpul ideilor” se arată a fi elevata sa incursiune în domeniul de elecție, Introducere în studiul arhitecturii (1926), ca și acel „essai critique”, Palladio (1928), de o pătrunzătoare inteligență
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
simboliste - nici aici clișeele nu au putut fi evitate, dar uneori apare și licărirea câte unui stih deosebit -, C. este un intimist șters, lipsit de suflu liric. De remarcat ritmul nervos al versului în Velocipedul. În teatrul său cu subiecte antice sau exotice, construcția e plată, fără viață. Se distinge, pentru frumusețea unor pasaje izolate, Bertha, poem dramatic, elogiat de Macedonski, căruia îi vor fi plăcut imaginea picturală, atmosfera de puritate, de bunătate creștină, vraja momentului nașterii Mântuitorului. SCRIERI: Pe velociped
CANTILLI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286076_a_287405]
-
fiul Lambrei și al lui Gheorghe Caratană, cărăvănar. A învățat puțină carte (două clase primare în grecește și două în limba română), dar s-a cultivat ca autodidact. Încă adolescent, păstor la poalele Olimpului, îi citea pe marii poeți greci antici în original, precum și pe cei contemporani, în special pe cei de origine aromână, printre care Zalocostat și Vallaoritis, Costas Palamas, Vlahoyanis, Sikelianos, Cariotakis, Cavafis, Cristalis, pe care îi recita ca un actor autentic. A învățat limba română citind literatură, mai
CARATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286102_a_287431]
-
Discours au Roi de Boileau. În scrierile redactate în Rusia (Satirele I-V, primele trei fabule: Focul și idolul de ceară, Matca albinelor și șarpele, Cămila și vulpea, șapte epigrame, Petreida), toate în limba rusă, este vădit influențat de autorii antici și scriitorii clasici francezi. Mediul cultural din Londra și Paris îl determină să revină asupra versurilor de imitație, de aici nota de originalitate a poeziilor mai târzii, care „au independență și originalitate, imită mai puțin și interpretează mai mult, poetul
CANTEMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286075_a_287404]