4,171 matches
-
cuvântul care demonstrează"! Aristotel spunea: Dar subtilitățile mitologice nu merită să fi supuse la un examen serios. Să ne îndreptăm mai degrabă atenția spre cei care gândesc pe baza demonstrației."" Mai aproape de timpul nostru, E. B. Taylor, unul dintre fondatorii antropologiei, spunea că mitul este o formă de demență a umanității primitive, pe care ar trebuie s-o extirpăm din civilizațiile superioare. "Trebuie", spune el, "să lucrăm pentru a destina aceste superstiții unei morți sigure. Această muncă, deși nu agreabilă, rămâne
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
în jurul marilor întrebări omenești asupra existenței omului și a cadrului său vizibil și nevăzut: (a) actul cosmogonic ( facerea lumii mai ales din haosul primordial, adesea acvatic, sau din întâlnirea principiului feminin cu cel masculin, sau prin pornirea timpului inert); (b) antropologia (crearea omului, ca pereche arhetipală sincronică sau diacronica, printr-un singur act definitiv sau în câteva etape experimentale; (c) escatologia (vizând ideea de moarte); (d) repetiția manifestărilor naturii (succesiunea zilelor și a nopților, anotimpurilor, erelor terestre si cosmice); (e) regnurile
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
a-i ajuta pe cei aflați în nevoie. Tolkien explorează și motivul bijuteriilor care stârnesc lăcomia corupătoare din "Silmarillion", existând legături între Piatra Ark și „Silmaril” în etimologia inventată de Tolkien. "Hobbitul" prezintă și tema animismului. Un concept important în antropologie și în dezvoltarea copilului, animismul constituie ideea că toate lucrurile - inclusiv obiectele și evenimentele naturale, precum și ființele vii de genul animalelor și plantelor - posedă inteligență similară omului. În "The History of the Hobbit", John D. Rateliff numește asta „Tema Doctor
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
niciodată din urcuș, dorința împlinită totdeauna născând altă dorință a celui ce se află deasupra”. Noțiunea unui progres spiritual perpetuu sau a unei strădanii spre Dumnezeu Cel infinit, fiind cea mai înaltă chemare a ființelor umane - un laitmotiv clasic în antropologia teologică a lui Grigorie de Nyssa - a fost investigată intens în studiile teologice dedicate doctrinei capadociene. Astfel, în secolul trecut a luat naștere o diversitate de interpretări, fiecare pretinzând a fi descoperit scopul sau rațiunea fundamentală a temei epektasis-ului. În
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
a concepției filosofice de infinitate divină, care vine în ajutorul răspunsului Sfântului Grigorie asupra acestei probleme. Se consideră că reconstrucția lui Heine are calitatea că descrie noțiunea de a Sfântului Grigorie într-un context creștin distinct fără a-i izola antropologia spirituală de fundațiile istorice și filosofice mai largi. footnote>. Diversitatea acestor interpretări ale temei epektasis, dintre care nici una nu ar trebui considerată deosebit de exhaustivă sau exclusivă, poate fi suficientă pentru a trăda aplicarea extensivă a temei în teologia Sfântului Grigorie
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
la Sfântul Maxim Mărturisitorul. În viziunea Sfântului Maxim, lucrarea desăvârșirii umane are două aspecte. Dintr-un punct de vedere, ea înseamnă restaurare, unificare și îndumnezeire și din alt punct de vedere, înseamnă „sălășluirea dumnezeiască în multiplicitatea umană”<footnote Lars Thunberg, Antropologia teologică a Sfântului Maxim Mărturisitorul. Microcosmos și mediator, traducere din limba engleză de Anca Popescu, Editura Sophia, București. footnote>. Dumnezeu dorește să se facă neîncetat om întru cei vrednici<footnote Răspunsuri către Talasie, în: Filocalia.... footnote>. Referindu-se la citatul
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
o înțelegere a Sfintei Euharistii ca unificare a trupului îndumnezeit al lui Hristos cu al nostru. Așadar, îndumnezeirea este înțeleasă explicit pe baza unirii Logosului cu omul întreg, unire prin care natura umană se îndumnezeiește în El<footnote Lars Thunberg, Antropologia teologică a Sfântului Maxim Mărturisitorul. Microcosmos și mediator footnote>. Sfântul Maxim, caută de asemenea o împăcare, dar deosebind mai categoric ca Sfântul Grigorie mișcarea din lumea finită de elementul de mișcare ce intră în starea din viața eternă. În sensul
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
beneficiilor care l-au determinat pe client să cumpere, si îmbunătățind produsul/serviciul pentru o continuă protejare a afacerii de intervenția compețitorilor. Metodele de marketing sunt clasificate de mulți ca fiind științe sociale, în mod particular psihologie, sociologie, și economie. Antropologia are de asemenea o mică, dar în creștere, influența. Prin publicitate, se înrudește cu multe arte creative. Pentru că un plan de marketing să aibă succes, combinația de cei patru "P" trebuie să reflecte dorințele și nevoile consumatorilor din piață țintă
Marketing () [Corola-website/Science/303367_a_304696]
-
are la bază procese psihologice superioare: gândirea și limbajul. Tot în contextul mitologiei egiptene, mai precis, în reprezentările artistice ale acestora, o altă tradiție egipteană afirmă că oamenii s-au născut din lacrimile unui zeu îndurerat de pierderea ochiului său. Antropologia chineză are la bază un cuplu de frate-sora Fu Xi și Nii Wa, două ființe cu cozi de dragon, care au modelat oamenii din lut și noroi; aceleași mitologii ii este atribuită și entitatea Pan-Ku, care creează atât omul, cât
Mitul creației () [Corola-website/Science/302922_a_304251]
-
și religie se datorează relativei neutralități sau chiar indiferențe morale a discursului științific; această atitudine derivă din însăși obligația obiectivității (în determinarea cauzalităților, de ex.) și a limitării la descriere sistematică înaintea oricărei tentative de judecată (în științele omului gen antropologie, de ex., conceptul și practica relativismului cultural s-au dovedit extrem de fertile, arătând că foarte des nu există o veritabilă judecată justă fără o înțelegere prealabilă obținută prin adoptarea (măcar) provizorie a punctului de vedere intern individului sau grupului uman
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
legăturile dintre om și mediu, asupra comportamentelor demografice, economice și sociale. Istoria comparativă propune depășirea frontierelor artificiale moderne pentru că modelul istoriilor naționale nu se puteau aplica în Evul Mediu. Istoria mentalităților deschide drumul studiilor mentalității înaintașilor prin intermediul etnografiei, psihologiei și antropologiei. Febvre vedea istoria mentalităților pornind de la indivizi excepționali că Rabelais și Luther pentru a cunoaște universul mental și psihic al societății. Bloch, prin lucrarea "Regii Taumaturgi", pleacă de la studierea practicilor colective, a simbolurilor și reprezentărilor mentale ale grupurilor sociale, bazându
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
mental și psihic al societății. Bloch, prin lucrarea "Regii Taumaturgi", pleacă de la studierea practicilor colective, a simbolurilor și reprezentărilor mentale ale grupurilor sociale, bazându-se pe sociologie și psihologie. Febvre este considerat întemeietorul istoriei mentalităților, Bloch este mai legat de antropologie. După Al Doilea Război Mondial, legăturile dintre istorie și studierea reprezentărilor sociale vor genera un progres substanțial al istoriei mentalităților. Istoria totală propune o interdependență, o înțelegere globală a istoriei, excluzând explicațiile simple, și nu caută legi, nu caută răspunsurile
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
divizată între sferele SUA și URSS. Școala istoriografică a lui Lucien Febvre avea un rol dominant în privința dezvoltării științelor sociale. Liderul școlii devine Fernand Braudel. Progresul științelor sociale a favorizat alte orientări, dezvoltându-se demografia, statistica, economia, anchetele sociale, sociologia, antropologia și psihanaliza. Fernand Braudel (1902-1985) a fost cel mai mare istoric francez din perioada postbelică. Era fascinat de Mediterana, declarând că "fără îndoială că era din nord". Până în 1930 a fost profesor de istorie la un liceu din Algeria Franceză
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Aix-en-Provence, la College de France și membru al academiei franceze. A scris "Orientările cercetărilor istorice în Franța", reținând atenția limbajului și paradigma istoriografică specifică istoriei: durata lungă, punând în evidență legăturile istoriei cu geografia, apărând istoria regională. Îmbină istoria cu antropologia și utilizează metode matematice în cadrul istoriei economice și demografiei istorice. Folosește metode statistice, grafice pentru analiza evoluțiilor economice și demografice. Se orientează mai mult după urmele existenței umane decât după capodopere, îmbinând istoria cu arheologia. Arheologia sugerează o viață mai
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
reprezentărilor colective, a structurilor mentale ale societății. Discursul istoriografic se bazează pe principiul duratei lungi. Jacques Le Goff, ca medievist francez, a fost influențat de Marc Bloch. A fost director la "Ecole des hautes etudes en science sociale". A explorat antropologia istorică, inspirat după modelul "Regii Taumaturgi", autor al mai multor lucrări, printre care: "Intelectualii în Evul Mediu, Pentru un alt ev mediu, Noua Istorie, Nașterea Purgatoriului, Imaginarul Medieval, Pungă și Viață, Sec. XIII: apogeul creștinismului, Omul medieval, Sf. Ludovic". A
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Civilizația Renașterii", "Frica în Occident" și "O istorie a Paradisului". În Italia aniilor 1970, s-a lansat ""Microistoria"", curent istoriografic ce abandonează studiul maselor și al claselor sociale pentru a face loc istoriei individului, fiind îmbinată cu științele sociale și antropologia. Carlo Ginzburg a fost profesor la Universitatea din Bologna și la Universitatea din California. A scris, în 1980, "Brânza și Viermii", în care descrie universul unui morar friulan în secolul XVI. Publică articolul ""Micro-istoria"" în revista "Le Debat" în 1981
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
București, fiind membru în Consiliul științific al Centrului. Este președintele Asociației Române de Istorie a Religiilor. S-a născut în București la 18 septembrie 1948, ca fiu al lui Mihail și Bella Oișteanu. Domeniile sale predilecte de studiu sunt etnologia, antropologia culturală, istoria religiilor și a mentalităților. Este membru al Comisiei de Folclor și Etnologie a Academiei Române și al "International Union of Ethnological and Anthropological Sciences" (Londra). Este membru al Grupului pentru Dialog Social. Este de asemenea membru în Comitetul educațional
Andrei Oișteanu () [Corola-website/Science/298972_a_300301]
-
a leucemiei, precum și studiile sale asupra naturii trombozei, inflamației venoase și emboliilor, principiile stabilite de el fiind și astăzi valabile. Energia sa inepuizabilă și dorința permanentă de a acumula noi cunoștințe l-au condus și spre alte domenii de activitate: Antropologie, Arheologie, Istorie, Sociologie, Organizare sanitară și Politică. După absolvirea gimnaziului din Köslin, Virchow începe în 1840 studiul medicinii la Universitatea din Berlin ca bursier al Academiei Militare ""Pépinière"", având ca profesor - printre alții - pe renumitul fiziolog Johannes Peter Müller. După ce
Rudolf Virchow () [Corola-website/Science/299001_a_300330]
-
prevenirea infestării cu Trichine. În 1869, Virchow a avut un rol determinant în construirea unui sistem de canalizare și depurare a apelor menajere și a unei aprovizionări centrale cu apă potabilă în Berlin. a adus contribuții în diferite ramuri ale antropologiei, etnologiei și arheologiei. În 1892 publică lucrarea de antropologie ""Crania Ethnica Americana"". A sprijinit pe prietenul său Heinrich Schliemann, descoperitorul ruinelor cetăților Troia și Micene. Împreună cu Adolf Bastian înființează în 1869 ""Berliner Anthropologische Gesellschaft"" ("Societatea Antropologică din Berlin"), iar în
Rudolf Virchow () [Corola-website/Science/299001_a_300330]
-
un rol determinant în construirea unui sistem de canalizare și depurare a apelor menajere și a unei aprovizionări centrale cu apă potabilă în Berlin. a adus contribuții în diferite ramuri ale antropologiei, etnologiei și arheologiei. În 1892 publică lucrarea de antropologie ""Crania Ethnica Americana"". A sprijinit pe prietenul său Heinrich Schliemann, descoperitorul ruinelor cetăților Troia și Micene. Împreună cu Adolf Bastian înființează în 1869 ""Berliner Anthropologische Gesellschaft"" ("Societatea Antropologică din Berlin"), iar în 1870 ""Deutsche Gesellschaft für Anthropolgie, Ethnologie und Urgeschichte"" ("Societatea
Rudolf Virchow () [Corola-website/Science/299001_a_300330]
-
Americana"". A sprijinit pe prietenul său Heinrich Schliemann, descoperitorul ruinelor cetăților Troia și Micene. Împreună cu Adolf Bastian înființează în 1869 ""Berliner Anthropologische Gesellschaft"" ("Societatea Antropologică din Berlin"), iar în 1870 ""Deutsche Gesellschaft für Anthropolgie, Ethnologie und Urgeschichte"" ("Societatea germană de Antropologie, Etnologie și Preistorie"). În politică, Virchow a reprezentat un punct de vedere liberal, unul din întemeietorii "Partidului progresist" ("Fortschrifttspartei"), fiind și deputat în Consliul comunal al orașului Berlin (1861-1902) și în Camera deputaților din Prusia ("Preußisches Abgeornetenhaus" mai târziu devenită
Rudolf Virchow () [Corola-website/Science/299001_a_300330]
-
fonologie istorică, etimologie, formarea limbii literare, dinamica limbii), domeniu în care a elaborat peste 30 de studii și recenzii, fiind autor al mai multor volume: În scrierile sale, cercetarea limbii, sub aspect istoric, este completată prin considerații consistente din perspectiva antropologiei culturale, precum și prin inserții ale perspectivei filosofice asupra evoluției limbii și a societății. Lucrările sale tind spre exhaustivitate. Traducător de lucrări științifice din limbile franceză și engleză (unele in coautorat). Ca filolog, a elaborat, singur sau în colaborare, următoarele ediții
Alexandru Gafton () [Corola-website/Science/304701_a_306030]
-
în exploatarea minieră din Țara de Foc, fie la monetăria din Buenos Aires sunt păstrate la „Museo del Fin del Mundo” din Ushuaia, Țara de Foc și la „Muzeul numismatic al Băncii Naționale” (în ) din Buenos Aires. „Asociación HANIS” („Asociația pentru Istoria, Antropologia și Mediul Natural din Insulele de Sud și Antarctica”), în colaborare cu „Museo Fin del Mundo” (Decretul Teritorial Nr. 621/79) a reconstituit în anul 1994 o matriță care să permită o emisiune limitată, simbolică, a unei replici a monedei
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
i-a fost publicată postum de fratele său.Humboldt n timpul vieții a publicat foarte puțin. Între 1792-1800 a parcurs o perioadă foarte activă, în care a scris studii despre știința politicii, câteva lucrări de estetică și un studiu de antropologie având ca subiect diferența dintre sexe. În 1795 plănuiește să scrie o antropologie generală și găsește două tipuri de diferențe care definesc oamenii: Lucrările sale cele mai importante au fost publicate după moartea lui. În 1836, fratele lui, Alexander von
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
publicat foarte puțin. Între 1792-1800 a parcurs o perioadă foarte activă, în care a scris studii despre știința politicii, câteva lucrări de estetică și un studiu de antropologie având ca subiect diferența dintre sexe. În 1795 plănuiește să scrie o antropologie generală și găsește două tipuri de diferențe care definesc oamenii: Lucrările sale cele mai importante au fost publicate după moartea lui. În 1836, fratele lui, Alexander von Humboldt îi publică opera fundamentală de filosofie a limbajului cu numele de Über
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]