4,162 matches
-
de prezent, trecut și viitor). Textele lui Condon și Yousef și prima ediție Samovar și Porter reprezintă doi factori importanți în introducerea studiului Comunicării interculturale, în anii `80. Condon și Yousef au integrat în cartea lor materiale din diverse discipline (antropologie, lingvistică, relații internaționale, retorică) într-un text coerent și ușor de înțeles, primul de acest tip. Potrivit teoriei kuniene, primele manuale de specialitate indică o dezvoltare importantă într-un anumit domeniu de studiu: dezvoltarea unei paradigme. Condon crede că domeniul
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
echitatea.19 Fiecare se asociază cu diferite discipline, limbi, slogane, și deși se încearcă să fie tratate separat, ele se întrepătrund. Pentru domeniul etnografic se are în vedere opera lui Edward Hall, cel care a situat comportamentul uman în context. Antropologia și lingvistica sunt influențele acestei abordări, cultura și comunicarea sunt aproape invizibile. Accentul în abordarea etnografică cade pe descoperirea sensurilor în termenii dinamicii specifice a oamenilor, adică cultura. Se presupune că nu suntem conștienți de ceea ce spunem sau facem, pentru că
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
care nu are cum să fie câștigată din primul asalt. Însă acest enunț, deși tributar unei viziuni subiective, trebuie făcut, el urmând a fi corectat în mod constant prin observații și acțiuni de teren. Baza interculturalității ca disciplină științifică este antropologia culturală, trecută prin filtrul etnologiei de nuanță europeană. Metoda fundamentală este cea a psihologiei behavioriste. Celelalte discipline conexe sunt: geopolitica, sociologia religiilor și arta. În fine, nu trebuie neglijate științele comunicării, mai ales în ceea ce privește comunicarea directă. Ținând cont de faptul
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
corecte a Comunicării interculturale, pentru ca scopul final îmbogățirea fiecărei culturi cu noi sensuri și valențe creatoare să poată fi atins. În continuare se vor aborda chestiuni considerate importante pentru Comunicarea interculturală: * pe de o parte precizările și regulile pe care antropologia le poate oferi Comunicării interculturale, cu accent pe problematica identitară motiv pentru care va fi abordată și chestiunea existenței identității culturale europene; * pe de altă parte, aspectul politic, care va conține o teoretizare a politicilor culturale internaționale. 2.10. Antropologia
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
antropologia le poate oferi Comunicării interculturale, cu accent pe problematica identitară motiv pentru care va fi abordată și chestiunea existenței identității culturale europene; * pe de altă parte, aspectul politic, care va conține o teoretizare a politicilor culturale internaționale. 2.10. Antropologia culturală bază a interculturalității Antropologia culturală are ca obiect de studiu interpretarea teoretică a faptelor de cultură, ea încercând să definească trăsăturile comune ale oricărei vieți în grup. Marile câmpuri conceptuale în cadrul cărora se ordonează ideile antropologiei sunt cauza, funcția
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
interculturale, cu accent pe problematica identitară motiv pentru care va fi abordată și chestiunea existenței identității culturale europene; * pe de altă parte, aspectul politic, care va conține o teoretizare a politicilor culturale internaționale. 2.10. Antropologia culturală bază a interculturalității Antropologia culturală are ca obiect de studiu interpretarea teoretică a faptelor de cultură, ea încercând să definească trăsăturile comune ale oricărei vieți în grup. Marile câmpuri conceptuale în cadrul cărora se ordonează ideile antropologiei sunt cauza, funcția, structura și istoria. Era amintit
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
internaționale. 2.10. Antropologia culturală bază a interculturalității Antropologia culturală are ca obiect de studiu interpretarea teoretică a faptelor de cultură, ea încercând să definească trăsăturile comune ale oricărei vieți în grup. Marile câmpuri conceptuale în cadrul cărora se ordonează ideile antropologiei sunt cauza, funcția, structura și istoria. Era amintit, în introducerea prezentului capitol, faptul că în mod pragmatic dialogul intercultural există în situațiile de contact direct între două persoane aparținând unor culturi diferite, indiferent dacă aceste culturi sunt culturi de proximitate
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
De asemenea, comunicarea interculturală este imposibilă atunci când nu există un teren de întâlnire a culturilor, iar aceste puncte comune trebuie să se refere la orientările majore ale culturilor care inițiază dialogul. Chestiunea universalului în interiorul naturii umane este problema primordială a antropologiei culturale, iar faptul acesta este de o importanță deosebită pentru comunicarea interculturală, deoarece el exprimă ideea că antropologia poate oferi răspunsuri legate de terenul de întâlnire al culturilor. Există două tipuri principale de identitate culturală. Acestea sunt identitatea culturală închisă
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
comune trebuie să se refere la orientările majore ale culturilor care inițiază dialogul. Chestiunea universalului în interiorul naturii umane este problema primordială a antropologiei culturale, iar faptul acesta este de o importanță deosebită pentru comunicarea interculturală, deoarece el exprimă ideea că antropologia poate oferi răspunsuri legate de terenul de întâlnire al culturilor. Există două tipuri principale de identitate culturală. Acestea sunt identitatea culturală închisă care exprimă pierderea de repere, retragerea din dialog a indivizilor aparținând unei culturi agresate de cultura dominantă (rol
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
aspectele culturale ale unei acțiuni, preferând să dăm importanță aspectelor economic, politic, ideologic sau religios. Pentru a fi încercată trasarea unor concluzii cu caracter general, nu trebuie să ne oprim la aspectul pur biologic al omului. Atunci când se încearcă o antropologie culturală, trebuie avute concomitent în vedere aspectul biologic și cel spiritual, iar o analiză culturală bazată strict pe aspecte biologice, deși necesară, nu este suficientă pentru a enunța concluzii complete.Partea antropologică a prezentului demers va avea în vedere trei
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
Partea antropologică a prezentului demers va avea în vedere trei direcții: problematica fundamentală a alterității, principalele teorii ale culturii și identitatea culturală europeană. 2.11. Percepția alterității Negativ vorbind, trebuie avută în vedere de la bun început, ca o contribuție a antropologiei la problematica comunicării interculturale, experiența alterității. Din acest punct de vedere, toți oamenii sunt producători de culturi ireductibile unele altora și supuse schimburilor interculturale și neîncetatelor transformări, iar antropologia încearcă să înțeleagă specificitatea producțiilor grupurilor sociale și a membrilor acestora
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
trebuie avută în vedere de la bun început, ca o contribuție a antropologiei la problematica comunicării interculturale, experiența alterității. Din acest punct de vedere, toți oamenii sunt producători de culturi ireductibile unele altora și supuse schimburilor interculturale și neîncetatelor transformări, iar antropologia încearcă să înțeleagă specificitatea producțiilor grupurilor sociale și a membrilor acestora, resituându-le în condițiile de emergență. Cel mai adesea străinul (Celălalt) este în mod frecvent privat de realitatea sa, perceput ca non-civilizat, non-uman, respectiv fantomatic. Celălalt este desenat în mod
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
forma craniului sau dimensiunile corpului nu pot absorbi singure întreg fenomenul alterității."49 Paradoxal este faptul că inclusiv oamenii de știință au probleme în recunoașterea și articularea corectă a alterității. Aceste probleme nu sunt noi: ele își au originea în antropologia iluministă a secolului al XVIII-lea. Antropologia Luminilor se bazează pe un anumit număr de presupuneri, printre care și aceea că decursul istoriei umane este orientat, unilinear, non-reversibil și continuu: filogeneza este calchiată pe ontogeneză. Or, unul din corelatele esențiale
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
absorbi singure întreg fenomenul alterității."49 Paradoxal este faptul că inclusiv oamenii de știință au probleme în recunoașterea și articularea corectă a alterității. Aceste probleme nu sunt noi: ele își au originea în antropologia iluministă a secolului al XVIII-lea. Antropologia Luminilor se bazează pe un anumit număr de presupuneri, printre care și aceea că decursul istoriei umane este orientat, unilinear, non-reversibil și continuu: filogeneza este calchiată pe ontogeneză. Or, unul din corelatele esențiale ale acestui postulat este ideea că sălbaticii
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
realitate traiectoria particulară a unei civilizații, istoria singulară a unei porțiuni limitate a umanității care se oferea ca model al unui destin universal; ea este marcată așadar de europocentrism. În secolul al XIX-lea, progresul paleontologiei are efecte importante asupra antropologiei, antrenând o îndepărtare temporală crescândă față de "primitivii" contemporani. Dacă depărtarea dintre sălbatici și civilizații occidentali părea recuperabilă în secolul al XVIII-lea, ea devine de netrecut în secolul al XIX-lea, și dacă sălbaticii se apropie în spațiu pe măsură ce Europa
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
de a invada alte culturi fără a fi invitat acolo, de a se deda furtului, de a lua ceea ce el crede bun". (Irenaus Eibl-Eibesfeldt, 1974). Așadar, având în vedere precedentul istoric și științific foarte negativ detaliat mai sus și luând antropologia culturală ca bază, comunicarea interculturală trebuie să pornească de la locul acordat Celuilalt. Adică de la premisa de egalitate: egalitatea capacității de a simți, de a crea, de a avea o identitate proprie. Numai ulterior se va putea vorbi de egalitatea în
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
În acest caz cultura va fi redusă la un inventar de obiecte, produse artistice, norme, ritualuri, simboluri, fiind ignorat uzul obiectului cultural." 64 Pentru a încerca o concluzie parțială la subcapitolele precedente, trebuie să evidențiem în primul rând faptul că antropologia a avut foarte mult de suferit ca urmare a scientismului. Ea a plecat mult timp și în multe cazuri continuă să facă acest lucru (reziduu al concepțiilor antropologice din secolele XVIII și XIX) de la premisa că omul este ființa supremă
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
întreg, depășindu-și limitele funcțiilor biologice și psihologice. Funcționalismul, prezentat în studiul de față ca metodă antropologică minimală de studiu al culturii, este limitat de faptul că îl reduce pe om la o sumă de nevoi cu caracter primordial biologic. Antropologia funcționalistă supune cultura realizării nevoilor umane manifestate în societate și într-un parcurs istoric, ignorând aspectul noologic. Dacă antropologia își propune să descopere cum se comunică omul, ea trebuie să ajungă la "esența spirituală a omului" despre care vorbește Walter
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
studiu al culturii, este limitat de faptul că îl reduce pe om la o sumă de nevoi cu caracter primordial biologic. Antropologia funcționalistă supune cultura realizării nevoilor umane manifestate în societate și într-un parcurs istoric, ignorând aspectul noologic. Dacă antropologia își propune să descopere cum se comunică omul, ea trebuie să ajungă la "esența spirituală a omului" despre care vorbește Walter Benjamin în 1916, comunicată nu prin limbaj, ci în limbaj. "Cu alte cuvinte, comunicarea instrumentală, existentă atunci când omul comunică
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
alte cuvinte, comunicarea instrumentală, existentă atunci când omul comunică ceva altor oameni, trebuie considerată ca diferită de comunicarea esențială, în care omul se comunică pe sine"65. În acest sens, comunicarea interculturală pretinde ca punct de plecare o premisă pe care antropologia nu o poate ignora: omul nu este un număr, el nu poate fi redus, de exemplu, la greutatea trupului său sau la cuantumul veniturilor sale. Omul este o persoană, iar această calitate de persoană este exprimată prin numele pe care
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
alt scop decât cel de a crea un spațiu al interdependențelor, al acțiunii interculturale. 2.20. Concluziile capitolului Prezentul demers a încercat să ofere câteva repere teoretice privind modul în care comunicarea interculturală poate avea loc ținând cont de aportul antropologiei culturale și, pe de altă parte, să dea o sugestie asupra felului în care comunicarea interculturală poate fi sprijinită de domeniul politic. Dacă antropologia culturală are relevanță pentru prima lege a interculturalității enunțate în introducere, domeniul politic privește legea a
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
câteva repere teoretice privind modul în care comunicarea interculturală poate avea loc ținând cont de aportul antropologiei culturale și, pe de altă parte, să dea o sugestie asupra felului în care comunicarea interculturală poate fi sprijinită de domeniul politic. Dacă antropologia culturală are relevanță pentru prima lege a interculturalității enunțate în introducere, domeniul politic privește legea a doua. Este o minciună să fie afirmată egalitatea culturilor, atât timp cât antagonismele politice sunt la ordinea zilei. În același timp, lipsa conflictelor deci pacea nu
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
a se organiza după bunul lor plac, distingîndu-se astfel de vecinii lor. Această univesalitate nu este mai puțin modernă decît cea a liberalilor sau a iacobinilor însă pornește de la presupuneri în mod radical inconciliabile, care le prefigurează pe acelea ale antropologiei absolut actuale. Pentru Herder ca și pentru antropologi, care-și vor crea disciplina trei sferturi de secol mai tîrziu, cultura fiecărei națiuni nu este altceva decît un ansamblu al codurilor de limbaj, al simbolurilor, al tipurilor de raporturi sociale, al
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
se menține și după Încetarea acestui proces (p. 9). S-ar putea spune că lucrarea este un experiment deoarece cei doi autori, Alina Mungiu-Pippidi și Gerard Althabe, vin din direcții metodologice diferite - Mungiu-Pippidi s-a format la școala americană de antropologie politică, În timp ce Gerard Althabe este un cunoscut antropolog francez, director de programe la Ecole des Hautes Etudes en Science Sociales, Paris, cunoscut mai ales pentru interesul său În studierea societăților rurale din spațiile african și sud-american. Experimentul este cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
unul reușit și binevenit dacă ne gîndim numai că istoria locală și istoria satelor, mai ales, au devenit recent În România obiect de cercetare pentru științele sociale. În analiza celor două comunități rurale românești autorii se folosesc de metodologia specifică antropologiei politice și etnologiei, folosind ca instrumente de lucru interviul de istorie orală și observația participativă (aceasta este metoda de lucru prin care cercetătorul se face acceptat În grupul studiat, stabilește un climat de Încredere cu acesta, dar evită să se
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]