11,066 matches
-
suspin din cămăruță și cel știut și neștiut... Te-am auzit când M-ai chemat răpus de doruri și dureri Și Mi-ai cerut să-ți dau putere, să-ți dau alin și mângâieri... Te-am auzit copilul Meu când, aplecat în rugăciune Doreai povara să-ți ridic și mă chemai umil pe Nume! M-am coborât acum prin Duhul s-ating ființa ta plăpândă Să-ți șterg păcatul ce te-apasă și orice urmă de osândă Căci am văzut adânc
OMAGIU DIVIN 22 de MARIA LUCA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373928_a_375257]
-
din nou...să-Ți simt iubirea Cu pacea Ta Isus să mă-nfășor... Atâta timp pierdut...atâtea clipe În care nu Ți-am spus că Te iubesc Îmi par acum povară și risipă Căci numai lângă Tine eu trăiesc! M-aplec din nou cu-adâncă reverență Și mă hrănesc cu slovele prea-sfinte... Mi-e inima o strună de vioară Te cheamă ea căci nu mai am cuvinte... Și-am să-Ți mai cânt... Și-am să-Ți mai cânt în fiecare
OMAGIU DIVIN 22 de MARIA LUCA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373928_a_375257]
-
zicându-i muierii de fiecare dată când îl îmbie să se lase de țuică și să bea cafea dimineața, că el nu bea cafea, căci îi face rău la inimă.” Răspunsul nu se lasă așteptat prea mult, moșul tocmai se apleacă vioi și adună ceva de lângă o buturugă, cu un aer triumfător. A găsit ghebe, le adună cu grijă le curăță cu un briceag care-i atârnă de o zgardă a curelei de la pantalonii de doc de o culoare incertă cu
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
passes away. How come!!! unhappy murmurs are heard în the caravan. 3. Sunt că în dânsul grecesc, cu brațele în aer, cu un picior la câteva palme deasupra pământului într-un echilibru precar, temporar, așteptând lovitură destinului. Apoi, dansatorul se-apleacă brusc la pământ, nu-ngenunchiază, dar își adună puterile, ca s-o ia de la capăt. Mă tem că eu acest pas, următor, n-am să știu să-l mai fac. Cândva, undeva, am pierdut o măsură. 3. I’m like în
PODURI LIRICE- POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de MONICA SĂVULESCU VOUDOURI în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373985_a_375314]
-
abatere de la morală, ciomăgeală curată, boală greu de vindecat. revin printre bărbați curățindu-i. mese întinse rotondelor Anania duc Arhiepiscopia pe un drum necunoscut, am recunoscut numai fiorul simțit la citirea memoriilor. odată, mai demult! doctorilor prelați respectați mă plec, aplec capul în fața stareței de la Piatra-Fântânele, trimișilor mănăstirii Nicula spre cula oltenească să-i mulțumească pentru OMUL din Glăvile. nu mai am stare de calm, mă reazem de zidul Episcopiei și îmi spun rugăciunile pentru minunile cerului, prelatului, duhovnicului, omului. e
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
acad., poet, prozator, editor, eminent al culturii din R.Moldova) este omul de creație care există între adevăr și dragostea curată pentru neamul românesc. Astfel, Domnia Sa ne spune: „Suntem/ Un fir de iarbă/ Cu rădăcina înfiptă/ În Ardeal,/ Cu fruntea/ Aplecată spre izvoare./ De va încerca/ Dușmanul/ Să ne scurteze veacul/ Din sămânța coaptă/ Va crește/ O altă iarbă/ Mai verde,/ Mai înaltă/ Și mai deasă!” (Ardeal). Radu Cârneci (România, Doctor Honoris Causa, eseist, traducător, jurnalist literar, editor), fiind considerat poetul
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
spate și să-l îndemn spre ieșire, fiindcă erau vădite semne că și prietenului meu, vorba lui, i se urcaseră o sumedenie de furnici la mansardă, asta însemna că, altfel spus, i se făcuse de-o cafteală, eu m-am aplecat, am desfăcut unul din sacii noștri doldora de merinde, am scos o pâine din aceea ofițerească, mai albă decât cea destinată trupei, obținută pe șest de la popotă, și i-am oferit-o copilului lihnit de foame. Reacția lui m-a
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
Apoi, curând, mi-au pătruns parcă în creier, țipate în urechi, cuvintele lui Martin: Sus, Werner! Mișcă-te odată, ce dracu’! M-am ridicat cu un efort disperat, clătinându-mă pe picioare. Vedeam merindele mele risipite, cred că instinctiv mă aplecasem să le adun, lasă-le în p...a mă-sii, mai strigase prietenul meu, de altfel și vreo doi deținuți, treziți ca printr-un miracol la viață, se năpustiseră spre ele să le înșface. Din fundul curții câțiva paznici își
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
cer îngemănat. Cand cerul față si-a-ntristat, Pamantu-indata l-a-ntrebat, Prin păsări i-a trimis solii, Răvaș i-a dat prin fluturii Care spre cer zburau haotic Și-n vraja lor ,apoteotic, Copacii cerul îl rugau, Cănd spre pământ se aplecau. Cerul fiorul și-l aprinse Când soarele rază și-o stinse Și a sclipit fulgerător, Iar spaimă o cuprinse-un nor. Cerul începe simfonie, Orchestra-i canta-n armonie, Cu tunet,fulger,ploi și ropot, Departe ,stins,se-aude-un clopot. Pământul
PLOAIA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374057_a_375386]
-
casei să asculte glasurile pițigăiate și ascuțite ce izbucniră odată cu presupusa lui plecare, luând cu asalt urechile răbdătoare ale bunicii, care încerca fără prea mult succes să restabilească pacea. Liniștea se așternu curând, ca un văl de catifea asupra capetelor aplecate peste farfuriile din poală, în care abureau alte plăcinte rumene. La măsuța rotundă stăteau acum copiii, ocupați până peste cap să le vină cumva de hac, suflându-și în degete sau înghițindu-le nemestecate de fierbinți ce erau. Bunica îi
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
cade câte-un picur Din norii-ngreunați și plumburii, În case-i bine-n sobe arde focul, Un mistic dans de flăcări aurii. Din când în când un scârțâit lugubru, Trezește din visare orătănii, E cumpăna ce-npunge orizontul Și vadra aplecându-se-n mătănii. Fântâna e secată, doar rugina Ce mușcă din bucata argintie, Mai spune că aici a fost odată, Izvor de apă rece, apă vie. Ca un oștean ce-și apără sorgintea, O troiță stă pavăză-n răscruce, Atât
LĂSAȚI PE DUMNEZEU SĂ GUVERNEZE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374106_a_375435]
-
Cum pe creanga părăsită se așează-o biată cioară, Cântul vântului întoarce prima frunză lângă pom Lângă cealaltă surată face scurte piruete... Delicată-n jur valsează altă frunză cu paiete, Bruma fuse generoasă a-mbrăcat-o ca pe-un gnom, Ramurile se apleacă într-un dans amețitor... Valsul frunzelor cu brumă, un miraj născut de toamnă, După-atâtea roade strânse azi arată ca o doamnă Ce-a muncit întreaga viață, zi și noapte, la decor, Ce spectacol, ce minune, drama ultimului dans Fără poante
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
peste umbre ce mor, Tăinuid noaptea grea, zori de ziuă scobor. Din luceferi ce sting, calde raze ivind Te alint îndrăgind ochi albaștri mijind. În iubire pășind, cu cuvinte de-alint Peste cer, cu senin, zori de zi răsărind Mă aplec, răscolind, peste visuri topind Te găsesc, alintând, vechi poeme scriind. Te sărut, căutând, peste fragede guri Când sub cer mă aduni, dintre false minuni Și mă pui, alintând, ca pereche să-ți fiu Peste viață iubind, peste tot ce e
JOC DE CUVINTE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374113_a_375442]
-
o ultimă plimbare pe plajă. Bătea vântul și marea era agitată. Fără să cer voie, m-am descălțat, am străbătut în fugă distanța până la apă și m-am lăsat udată de valurile ce se spărgeau la țărm. Apoi m-am aplecat și încercând să sărut unda, am gustat din apa sărată a mării. Tremuram de frig - apa era neprietenos de rece - și inima îmi bătea cu putere. Nisipul mi se lipea de ciorapii murați și vârfurile ascuțite ale scoicilor îmi intrau
FIERBINTE ŞI MURDARĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375322_a_376651]
-
alese numai noi, cele mai tinere, care intenționăm să devenim mame în viitorul apropiat. În viitorul foarte apropiat. Ințelegi? Cucu: Păi dacă vrei să devii mamă, stai acasă, nu te duci la cros. Doamna Cucu iese din scenă. Cucu se apleacă și mai deretică puțin în urmă. Soneria. Temur zvâcnit la Cucu. Deschide ușa un personaj straniu într-un pardesiu de circ în carouri. Partea din față a pardesiului este mai scurtă, în timp ce partea din față atinge podeaua. Poartă cu el
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]
-
Tradiții creștine și ritualuri populare românești”, o parte din multitudinea de obiceiuri și datini, descriindu-le și deznodându-le semnificațiile, trecându-le prin filtrul filonului poetic de care dispune. Puțini din cei înzestrați de Divinitare cu har pentru poezie se apleacă asupra unor chestiuni culturale cu rădăcini adânci în trecutul poporului român, numesc aici folclorul, așa cum o face Maria Filipoiu. Prin această carte, dar și prin celelalte ca de altfel prin tot ce face ca artist al cuvântului, Maria Filipoiu se
UN MANUAL DE RITUALURI CREȘTINE/ GIREL BARBU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375381_a_376710]
-
Părea adâncă de vreo zece metri și inundată de o lumină liniștită, ușor pâlpâitoare, părând că în adâncul ei ardea un foc cu niște flăcări mici, ciudate. Ne țineam cât puteam de bine de crengile bradului rupt ca să ne putem apleca și mai mult să vedem ce se mai poate distinge în groapa aceea. - Hai să aruncăm o piatră! îmi propuse Mihăiță. - Ce-ai spus? Nu e bine! zic eu. Nu putem ști ce importanță extraordinară ar putea avea pentru știință
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375376_a_376705]
-
o peșteră adâncă, rece și întunecoasă, unde, lângă un foc pe cale să se stingă, era întins trupul unui fecior de împărat, acoperit cu o pelerină. - Of, pe stăpânul adâncurilor, spre că n-a murit, sughiță cârtița. Fata Împăratului Negru se aplecă și trase pelerina. În viața ei nu mai văzuse atâtea răni câte avea acel prinț. Puse mâna și curăță sângele, își rupse fâșii din rochie cu care înfășură plantele aduse de cârtiță strâns lipite de răni, apoi picură din apa
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
emoție și bucurie, s-a așezat pe un scaun.Nici nu apucase să-și revină când auzi pe cineva, întrebând-o : - Doamna Petrescu? Ce surpriză! Ce este cu dumneavoastră aici? Surprinsă, se ridică în picioare. Domnul galant, îi sărută mâna,aplecându-se respectuos în fața dumneaei. Dădu să îi răspundă, dar în acel moment ușa cabinetului se deschise, și privirea i se îndreptă involuntar întra- colo. Instinctiv, se uită și bărbatul, și rămase înmărmurit! Abia putu îngâna un cuvânt, care pe doamna
ÎNGER SAU DEMON CAP.IV de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375480_a_376809]
-
cărți în care descoperise cu uimire cruzimea până atunci nebănuită a oamenilor, lângă ele, tomul de medicină din care înțelesese taina venirii copiilor pe lume... Și degetul Aureliei continua să urmărească atent, cotoarele cărților. Nu, nu găsea niciuna necitită. Se aplecă totuși să mai caute și pe raftul de jos. Într-un ungher, observă coperțile lucioase. Era un album cu picturi. Cu efort, îl trase afară dintre celelalte cărți și se așeză să-l răsfoiască. Câte picturi... Zăbovea cu atenție asupra
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
cernea o lumină întunecată Covorul mototolit de sub picioare, sângele ce șiroia printre degetele vinovate din tâmpla celui cu ochii încremeniți de-a pururea într-o expresie de uluială și întristată neînțelegere, iar pe deasupra lor, alți ochi, plumbuiți în groaza neputinței. Aplecată asupra imaginii, Aurelia privi îndelung făptura celui care, ca un mic șobolan, era ascuns și totodată strivit de greutatea trupului celui ucis. Sfâșiată, aripa de efemeridă a clipei se cufundase în mlaștina ireversibilului. Aproape că nu mai respira. “Ilia Repin
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
Valentin se scuzase că le întrerupe convorbirea, apoi scosese cameea din buzunar și le-o pusese amândurora în față. Uitați ce am găsit pe scări înaintea intrării principale, mințise el. Trebuie să o fi pierdut cineva. Angela și Mary se aplecaseră cu atenție asupra obiectului. E frumoasă, observase numaidecât Mary. Oare ce reprezintă? Într-adevăr, e deosebit de fin lucrată, nu ezitase să adauge Angela, frecând ușor cu vârful unui deget relieful pietrei. Cred că reprezintă o zeitate din mitologia elină. E
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
Acasa > Poezie > Delectare > TU EȘTI? Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 2071 din 01 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului TU EȘTI? Tu ești? apleacă-ți fruntea-ncet; dă-mi mâinile tremurânde, să-mi șteargă fața-n lacrimi și durerea mea din piept... Unde-ai fost? mi-e gândul înserare, dar zorii îi aștept, să-ți fiu din nou icoana zugrăvită în răsărit de soare
TU EŞTI? de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375600_a_376929]
-
om, trecutul era ceea ce îl interesa la clienții lui, prezentul era cel mai important lucru pentru el, iar din viitor își câștiga existența! Câțiva îl aplaudară pe procurator și mai apoi toți cei prezenți îl ovaționară. Procuratorul zâmbi tuturor triumfător aplecându-și capul spre cei prezenți după care gustă încet din vinul amestecat cu miere, nu înainte de a ridica cupa sa. -Ave! spuse el iar răspunsul tuturor fu același. Magistratul Fulvius Simbinacus își reluă firul povestirii sale la îndemnul procuratorului. -Prezicerile
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 2351 din 08 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Am făcut un pas mare pe Lună, Dar un pas mai puțin către noi Lumea asta e într-o goană nebună Cine se mai apleacă spre cel în nevoi? Omul caută să descopere noi planete Cu pași de lacrimi pe Calea Lactee Și totuși el încă nu știe cine este... Iubirea de semeni e nedezlegată epopee. Egoul căptușește stelele cu fum de vină, Ținând fericirea departe
NEDEZLEGATĂ EPOPEE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371833_a_373162]