8,411 matches
-
oamenilor.” Samuraiul repetă în sinea lui parcă pentru a se convinge: „Într-adevăr, omul acela s-a preschimbat de dragul nostru în câinele care ne este mereu alături. În foile scrise de japonezul de lângă lacul Tecali scria că El le spusese apostolilor săi astfel: Eu am venit pe pământ ca să-i slujesc pe oameni.” În clipa aceea, Yozō își ridică pentru prima oară capul până atunci plecat. Apoi, ca pentru a se gândi la cuvintele de adineauri ale stăpânului său, își îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Din păcate, în „Fapte” nu scrie acest lucru, dar după înțelesurile ce izvorăsc dintre rânduri, sunt încredințat că Pavel își presimțea suferințele și moartea jalnică. Încă din tinerețe am fost întrucâtva mult mai fermecat de Pavel decât de cei doisprezece apostoli, de pildă decât de Petru cel iubit de Domnul. De ce? Pentru că acest sfânt are ca și mine o fire înverșunată, o dorință înverșunată de cucerire și o ardoare înverșunată. Și pentru că neajunsurile sale seamănă leit cu ale mele. Din pricina tăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cucerire și o ardoare înverșunată. Și pentru că neajunsurile sale seamănă leit cu ale mele. Din pricina tăriei și înverșunării sale, Pavel a rănit mulți oameni începând cu Petru. Din pricina gândurilor sale neabătute n-a pregetat să se înfrunte cu cei doisprezece apostoli. Când mă gândesc la viața lui, găsesc multe înzestrări și neajunsuri pe care le am și eu. Mai mult, în adâncul inimii sale Pavel n-a împărtășit niciodată înclinația de a lăsa lucrurile în voia lor și blânda nehotărâre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
gândesc la viața lui, găsesc multe înzestrări și neajunsuri pe care le am și eu. Mai mult, în adâncul inimii sale Pavel n-a împărtășit niciodată înclinația de a lăsa lucrurile în voia lor și blânda nehotărâre a celor doisprezece apostoli. Întocmai după cum eu nu pot îngădui desăvârșita lașitate a iezuiților în legătură cu propovăduirea în Japonia. Confrații celor doisprezece apostoli l-au împroșcat pe Pavel cu ocări înveninate. Purtarea lor se aseamănă cu cea a iezuiților față de mine. Cu toate acestea, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
adâncul inimii sale Pavel n-a împărtășit niciodată înclinația de a lăsa lucrurile în voia lor și blânda nehotărâre a celor doisprezece apostoli. Întocmai după cum eu nu pot îngădui desăvârșita lașitate a iezuiților în legătură cu propovăduirea în Japonia. Confrații celor doisprezece apostoli l-au împroșcat pe Pavel cu ocări înveninate. Purtarea lor se aseamănă cu cea a iezuiților față de mine. Cu toate acestea, până la urmă datorită strădaniilor lui Pavel și a muncii sale de propovăduire printre popoarele înfricoșătoare de păgâni, au putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
l-au împroșcat pe Pavel cu ocări înveninate. Purtarea lor se aseamănă cu cea a iezuiților față de mine. Cu toate acestea, până la urmă datorită strădaniilor lui Pavel și a muncii sale de propovăduire printre popoarele înfricoșătoare de păgâni, au putut apostolii să răspândească puterea Bisericii și în afara Iudeei. La fel, nici despre mine nu se poate spune că n-am fost de folos propovăduirii în Japonia, oricât ar încerca iezuiții să mă înăbușe. Astăzi am rostit de câteva ori în bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Luca, cap. 23, versetul 46: „Și Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Tată, în mâinile Tale încredințez duhul Meu. Și zicând aceasta, Și-a dat duhul.” De asemenea, în Evanghelia după Ioan apare rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli și pentru toți credincioșii înainte de Patimile Domnului, iar în cadrul acesteia, în cap. 17, versetul 4: „Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârșit.” Noțiunea de Pământ Pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
face drăgălașii de ei, în ziua imediat următoare dispariției lui Băsescu de pe scenă? Credeți că își vor împărți liniștit și pașnic puterea și vor guverna molcom și adormitor ani mulți și fericiți, aproape fără opoziție? Ca urmaș de departe a apostolului Toma, dați-mi voie să mă îndoiesc sincer. Eu cred că dispariția, care se profilează ca invitabilă, a adversarului comun va pulveriza aceasta alianța aceasta, care chiar pare contra naturii și tare mă tem că victimele, deloc inocente de altfel
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
din canonul său versetul din I Corinteni: „Dumnezeu și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să înfrunte înțelep ciunea.“ Această întrebare aduce cu sine o chestiune esențială, anume ce înseamnă în definitiv nebunie și ce înseamnă înțelepciune. După cum spune Apostolul, când cel înțelept pierde sensul adevărului și al vieții, înțelepciunea sa este nebunie. Numai că acest înțelept nu resimte el însuși propria nebunie, ci vede nebunia în altă parte, în cuvântul Crucii (I Cor. 1, 18). Nu vrea să știe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
lucrurile. Tertulian nu spune că actul de credință lasă departe orice rațiune. Nici că tocmai absurditatea dogmei îți cere să crezi în ea. Pur și simplu, readuce în față cuvântul Crucii și nebunia lui cu totul aparte, urmând ceea ce spune Apostolul. Cei trei termeni decisivi - pudendum, ineptum și impossibile, din V, 4 - își au locul de inspirație în I Corinteni, ale cărui versete devin acum călăuzitoare. În fond, multe sunt văzute de unii ca nebunie, înainte de toate suferințele și patimile lui
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
exclus din canonul său versetul din I Corinteni: „Dumnezeu șia ales pe cele nebune ale lumii, ca să înfrunte înțelep ciunea.“ Această întrebare aduce cu sine o chestiune esențială, anume ce înseamnă în definitiv nebunie și ce înseamnă înțelepciune. După cum spune Apostolul, când cel înțelept pierde sensul adevărului și al vieții, înțelepciunea sa este nebunie. Numai că acest înțelept nu resimte el însuși propria nebunie, ci vede nebunia în altă parte, în cuvântul Crucii (I Cor. 1, 18). Nu vrea să știe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
lucrurile. Tertulian nu spune că actul de credință lasă departe orice rațiune. Nici că tocmai absurditatea dogmei îți cere să crezi în ea. Pur și simplu, readuce în față cuvântul Crucii și nebunia lui cu totul aparte, urmând ceea ce spune Apostolul. Cei trei termeni decisivi - pudendum, ineptum și impossibile, din V, 4 - își au locul de inspirație în I Corinteni, ale cărui versete devin acum călăuzitoare. În fond, multe sunt văzute de unii ca nebunie, înainte de toate suferințele și patimile lui
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
către Tit, 1, 4). "Te rog pe tine pentru fiul meu, pe care l-am născut fiind în lanțuri, Onisim" (Epistolă către Filimon, 10). Nu este cazul să ne oprim asupra deosebirilor dintre "fiii" pe care îi "zămislea" "întru credință" apostolul Pavel și "fiii lui Buddha", sau cei pe care îi "aducea pe lume" Socrate, ori "nou-născuții" din inițierile primitive. Deosebirile sânt evidente. Puterea însăși a ritului era cea care "ucidea" și "învia" neofitul în societățile arhaice, tot așa cum puterea ritului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
identificarea fenomenului salazarian. Integralismul lusitan e opera unui grup de tineri cărturari în fruntea cărora strălucește Antonio Sardinha. Strălucește e un fel de a vorbi. Pentru că Antonio Sardinha (n. 1888) este în același timp creatorul, doctrinarul și cel mai însuflețit apostol al noii mișcări, menite să prefacă din temelii atât spiritualitatea cât și viața politică a Portugaliei. Încă din primii ani ai Republicii, tânărul, foarte tânărul Sardinha, se convinge de artificialitatea și caducitatea regimului. Portugalia apucase un drum greșit, trădîndu-și tradițiile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
criminalului lombrozian, conchid toți cei care 1-au cercetat. Venise la Lisabona ca să-l omoare pe Sidonio Paes, pentru că, așa cum mărturisea în urmă, Sidonio "era monarhic". Mare democrat, credea în Magalhaes Lima, șeful suprem al masoneriei portugheze, ca într-un apostol. În ziua atentatului, vizitase încă o dată pe venerabilul Lima și îi sărutase mâinile. Tânărul José Julio da Costa, scăpat de la moarte de însoțitorii Președintelui, refuză să mărturisească eventualele lui complicități. Dar, așa cum lasă să se înțeleagă documentul publicat de Theofilo
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Moldova. Făcându-și semnul crucii, bătrâna Începu să murmure o rugăciune, crezând că venise sfârșitul lumii și că se afla În fața Judecății de Apoi. Aștepta să coboare din Ceruri, pe un tron Înconjurat de flăcări, Fiul omului și cei doisprezece apostoli, ca să judece pe fiecare după faptele sale, așezându-i pe cei buni În partea dreaptă, iar pe cei răi În partea stângă. Bătrâna aștepta să audă revărsându-se din cer trâmbițele Apocalipsei de atunci și de acum, dar, În loc de goarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bătrâna, ci se mulțumise să o guste o bucățică de scrumbie și să-și ude gâtlejul selenar cu un strop de agheasmă. Babulea mai pomenise și de Increat, de șobolănița uriașă și de cei doisprezece șobolănași Îmbrăcați În veșminte de apostoli ce vor umbla bătând din poartă În poartă, promițând fiecăruia marea și sarea și ispitind astfel lumea să semneze acel hrisov adus din alte ceruri... Și pe măsură ce bătrâna bodogănea În legea ei, lucrurile vechi Începeau să se adune, ieșind ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
printre blănuri negre, albe și vărgate, stătea Într-un fotoliu picior peste picior, trăgând din narghilea, o ditamai șobolăniță, al cărei cap Împodobit cu o coroană aproape că ajungea până-n tavan. Alți doisprezece șobolănași mai mici, Îmbrăcați În haine de apostoli, stăteau cățărați pe burta ei, sugând din cele douăsprezece țâțe, din care țâșnea, Împroșcând tavanul și pereții, un sânge negru precum smoala. Amintindu-și de această poveste, babulea Tatiana o Întrebă pe sora sa pripășită la oraș (care deja Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ei. Muindu-le degetul arătător În călimară, le depuseră amprentele În catastif. „Acum acesta-i noul vostru Dumnezeu, care a supus fiara Apocalipsului, punând-o să lucreze În folosul său, le-au spus, arătându-l pe Increat, iar aceștia sunt apostolii lui, care vă vor perverti la noua credință ce va aduce raiul pe pământ...“ Atunci În joc intra și Ippolit, storcând din halatul lui lapte și miere și bancnote poleite cu aur, cu chipul Increatului tipărit pe-o față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cum stătea Îmbrăcat În halatul său alb, cu părul uns cu unt, frumos pieptănat pe spate, cu un bețigaș ridicat deasupra celor două capete ale Evlampiei din care se rostogoliră pe podea trupurile a doisprezece șobolănași Înveșmântați În haine de apostol. Sobolănașii se Înghesuiră pe genunchii Mașei, căutând care mai de care să ajungă cât mai aproape de sânii ei. Toată această viziune nu dură decât o clipită, topindu-se-n văzduh odată cu femeia-ou În care zăcuse Mașa. Gazda răsuflă ușurată, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mâna o arătare ciudată ce se ivise lângă ei ca din pământ. Sophia scoase din marsupiu un teanc de bancnote și i le Întinse Mașei. Nu se ițise singură, era Însoțită de toată șleahta de șobolănași Înveșmântați În odăjdii de apostoli, inclusiv de Increat. În spatele ei, proaspăt pieptănat și pomădat, Ippolit Subotin. - Pentru găzduire, preciză Extraterestrul, făcându-i semn să nu refuze. - Nu am nevoie, spuse Mașa, trăgându-se cu doi pași Înapoi. - Luați, luați, o sfătui Extratrestrul. Cine știe ce vremuri vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
îndoaie coapsă, Iar de prin vai purcede vântul, Prin largul albelor văzduhuri, Să ducă cerului cuvântul. Din cetățuia strălucirii Coboară razele de luna, Pe-argintul frunții lui boltite Din aur împletesc cunună. Cuvine-se hirotonirea Cu harul cerurilor ție, Drept-vestitorule apostol Al unei vremi ce vă să vie!
APOSTOLUL. In: Apostol fără vârstă by Octavian Goga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/304_a_601]
-
-i râsul hidos, și cu umbra Sunt solitarul pustiilor piețe Cu jocuri de umbră ce dau nebunie; Pălind în tăcere și-n paralizie, - Sunt solitarul pustiilor piețe... Amurg violet Amurg de toamnă violet... Doi plopi, în fund, apar în siluete: - Apostoli în odăjdii violete - Orașul tot e violet. Amurg de toamnă violet... Pe drum e-o lume leneșă, cochetă; Mulțimea toată pare violetă, Orașul tot e violet. Amurg de toamnă violet... Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete; Străbunii trec
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
îl rugam să cumpere. Eram cerșetorul. Și dacă ai mândrie când cerșești... Sunt baliverne literare cu demnitatea celor decăzuți, înfrânți. Exerciții de condei pentru romancieri. Teren de zburdă pentru creatorii de caractere (mari!), pentru analiști ai sufletului, pentru iluminați și apostoli. Așa-i. Dar astea sunt bune în literatură. Sunt cutremurătoare acolo. În viață... Umilința și sufletul zbuciumat trec pe stradă cu aceiași pași. Caldarâmul, pământul suportă la fel și pașii fericiților, și ai nefericiților. Aerul se despică la fel în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
plătiți, sunt maeștri ai îndobitocirii generale, ai exhibiționismului, ai nimicului. Își iau banii și puțin le pasă de dezastrul produs. Cei mai nerușinați, cinicii idealurilor cu care ne-au îndobitocit, dau acum mărețe spectacole de pocăință. Ei, doctrinarii ticăloșirii noastre, apostolii fricii și ai spaimelor de tot felul, evangheliștii credinței pe care ne-o împingeau până și în cele mai intime gânduri ale noastre, odată cu frica și teroarea, acum, mimând o spășeală de curve cu sulemeneala fleoșcăită, mărturisesc că au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]