5,033 matches
-
îi ofere surorii Aimee zece la sută din câștiguri. Laboratorul dentar, Coleman hoțul. Teoria lui Upshaw se confirma. — Doamnă, Coleman s-a apucat de furat în ’42? — Da. În vara dinainte să plece de-acasă. — Și avea cumva Coleman fața arsă? Era desfigurat în vreun fel? Bătrâna cea țicnită se arătă îngrozită. — Coleman era frumusețea personificată a sclavului mascul! Era la fel de chipeș ca o vedetă de cinema! Buzz zise: — Doamnă, îmi pare rău că am pus la îndoială frumusețea băiatului. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
poveste de groază să-l distrugă pe Reynolds Loftis mai rău decât ar fi făcut-o marele juriu. Mal se gândi la Claire. Când discutaseră prima oară, o speriase teribil o remarcă despre Sleepy Lagoon. Se gândi apoi la fața arsă a lui Coleman, dar renunță și se concentră asupra femeii. — Claire și Coleman. Ce e între ei? Homosexualul răzbunat se lumină. — Claire a avut grijă de Coleman pe vremea CASL. El s-a îndrăgostit de Claire și i-a declarat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și ciocnirea cu Lux, mai puțin răstignirea. Vorbi despre operația lui Coleman, un truc menit să-l protejeze de Dudley și să satisfacă perversitățile tatălui, despre Lux, care i-a furnizat lui Gordean informațiile pentru șantaj, despre povestea cu fața arsă - o diversiune menită să ascundă perversitatea față de camarazii de stânga ai lui Loftis, bandajele neascunzând altceva decât inciziile chirurgicale. Buzz lăsă pentru final episodul cu distrugerea feței lui Coleman de către Lux. Mal interveni, folosindu-se de prilej pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
conform textelor canonice, Solomon a grăit și nu a scris, iar „noroadele” auzeau și nu citeau. Totuși, în Talmud (Tractat Pesachim, 56a, Berachoth, 10b ; cf. 102, p. 224) se spune că Solomon este autorul unei „cărți de doftorii”, abrogată și arsă ulterior de împăratul Iudeei, Iezechia (727-689 î.e.n.), pe motiv că bolnavii nu se mai rugau lui Iehova, ci foloseau remediile din „Cartea lui Solomon”. Deja în secolul I e.n., legenda unor cărți scrise de Solomon făcuse carieră, astfel că istoricul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
toată perioada coacerii chirpicilor (31). În aceste practici și incantații își au originea formulele recitative prin care copiii invocă soarele : Cărămidă lucitoare [udă], Dă, Doamne, să fie soare ; sau Cărămidă moale [necoaptă], Dă, Doamne, soare ; sau Cărămidă arzătoare [care trebuie arsă], Dă, Doamne, să iasă soare ; sau cele de „legare” a ploii : Cărămidă rea [necoaptă], Dă, Doamne, să stea [ploaia] ; Cărămidă veche, Dă, Doamne, să-ncete ; Cărămidă rece, Dă, Doamne, să plece ș.a.m.d. (11, p. 144 ; 13, p. 98
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
întâi neghina și legați-o în snop ca s’o ardem, iar grâul îl strângeți în jitnița mea” (Matei, XIII, 30). Nota bene, neghina este atât de nocivă, încât nu este suficient să fie aruncată. Ea trebuie să fie distrusă, arsă. Pâinea amestecată cu neghină (sau cu pir) nu este numai acră, dar are și unele efecte narcotice, producând amețeală și alte tulburări nervoase. Faptul era cunoscut și de Plinius cel Bătrân : „Când [neghina] ajunge în pâine, provoacă amețeli” (Naturalis historia
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
XVIII, 156) (111, p. 240). Nu întâmplător numele popular al plantei este în franceză ivraie (de la ivresse = „ebrietate”), iar în italiană capogirlo („amețeală”). Neghina e o plantă toxico-nar- cotică ce nu se dă în mâncare nici măcar animalelor domestice. Ea trebuie arsă, după cum zice evanghelistul Matei. în spațiul românesc, neghina este asociată cu agitația și cearta : „în leagăn mi-ai pus neghină,/ Să nu am în veci hodină”, se spune într-un cântec din folclorul transilvănean. Zicătoarea populară „a semăna neghină” înseamnă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
îngenunche pe podeaua tare de lemn. Era poziția de penitență pe care o lua încă din primii ani de seminar de fiecare dată când mândria îi era rănită și voia să-și domolească furia ce-l copleșea. Mirosul de fitil ars îi umplea nările, iar în întuneric se auzea foșgăitul ușor al gândacilor. „Oricât m-ar ponegri alții, Tu îmi cunoști puterile”, murmură el cu fruntea în mâini. „Tocmai de aceea, având nevoie de mine, m-ai scos din celulă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ar fi numit episcop și ar avea cale liberă să planifice și să ducă la împlinire întreaga lucrare de propovăduire în Japonia, atunci ar putea îndrepta greșelile făcute de iezuiți în toți acești ani. În zilele senine, fumul de cărbuni arși se ridica de pe dealurile de un cafeniu veșted din jurul văii. Urma să vină iarna cea lungă, iar țăranii munceau din zori până în seară. După ce orezul și meiul se strângeau de pe câmpurile neroditoare, femeile și copiii băteau tecile și le treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zi înălțătoare. Se cere avion sanitar p<entru> Chișinău și sunt trimisă să îndeplinesc această misiune. Revăd Prutul și inima îmi bate puternic. <...> apoi agentului sanitar ce mă însoțea, în prada unei bucurii <...>. Suntem iarăși în țara noastră. Revăd Hâncești ars. Razmotez șoselele și salut trupele ce înaintează spre Chișinău; sbor deasupra ruinelor, mă îndrept spre aerodrom și aterizez ferind două bombe neexplodate încă. Cu câteva minute înainte aterizase un avion Lares ce aruncase manifeste, pilotat de Max Manolescu. Primul și
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Sângele poate să-mi vină brusc în obraji, sau, tot așa de brusc, să-i părăsească complet, fața mea va păstra surâsul. Și când, uitându-mă în jos, văd o mașină răsturnată, sau cadavrul unui om sau al unui cal ars, sau case în ruine, sau gropile rotunde ale bombelor, buzele mele continuă să surâdă. Și chiar atunci când trec sub ochii mei cimitirele triste cu două, trei, patru rânduri de cruci uniforme, surâsul meu e tot același. Rănitul ce stă lângă
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
eu să trăiesc atât până mă va dezamăgi el. Aș ajunge un Matusalem și-aș îngropa senin zece generații de politicieni. Îmi aduc aminte cum prin 1976, a venit să citească la Iași Liviu Ioan Stoiciu. Noi (...) am sărit ca arși: asta nu e poezie! Ești citit la nivelul așteptărilor? Uite, eu am căutat o carte de Doman la librăriile din Piatra Neamț și nu am găsit. Nu am văzut nici la Iași, la Casa Cărții, deși e un mare oraș universitar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fi vreo artă. Îmi aduc aminte cum prin 1976, a venit să citească la Iași Liviu Ioan Stoiciu. Noi, autorii a vreun snop de poezii sau a vreunui catalog de povestiri, și astea în majoritate nepublicate/ nepublicabile, am sărit ca arși: asta nu e poezie! Cam acesta a fost tonul cu care l-am întâmpinat junii critici de ocazie pe junele poet. Unii, mai decent și la modul urban, cum era de obicei Lucian Vasiliu, dar alții mai din topor, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și de un genocid ale căror proporții înfioară și azi. O mărturie din secolul șaisprezece, pe când se cucerea America, spune că după trecerea prin foc și spadă a unei localități indigene de către europeni, au rămas în urmă mii de cadavre arse, ciopârțite, desfigurate. Un preot care însoțea pe "cuceritori", pentru a înfige steagul creștinismului între "sălbatici", a strigat: "Nu vreau să văd tabloul acesta de infern! Atunci închide ochii, i se spuse. Nu pot! răspunde preotul. Cu ei închiși văd și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
retoricii anticremaționiste (pilda cu "jertfirea lui Isaac"), arhimandritul aducea în discuție un alt argument central al pledoariei sale pentru arderea cadavrelor: tratamentul sfintei împărtășanii, conform Liturghierelor vremii, în caz de mucegăire sau vărsare din greșeală pe jos trebuia locul ras, ars, iar cenușa îngropată sau aruncată într-o apă curgătoare. Acest argument îl punea în directă conexiune cu confesiunea sa ortodoxă, menționată în text cu putere și, de asemenea, utilizând maniera dialogului cu posibilii săi detractori: "Spuneți: Mai aveți ceva de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
putem lua de la lucrurile neînsuflețite, noi oamenii, care-n mândria noastră deșartă ne credem stăpânii pământului și încă și a lui D-zeu! Sf. Apostol Pavel ne arată lămurit, că omul pentru ca să-nvie să fie-ngropat în pământ, iar nu ars. El zice: "Se seamănă (corpul) întru stricăciune, scula-se-va întru nestricăciune; se seamănă trup muritor, scula-se-va întru nemurire!" Dacă sfinții martiri au fost arși de tirani, apoi D-zeu cel ce face minuni va învia pe aceia
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Ce se-ntâmplă cu sufletele oamenilor după moarte? Trec ele prin vreun purgatoriu spre a se purifica de păcatele veniale, ori stau înghemuite în vreun loc rânduit de Dumnezeu, până la judecata de apoi? Femeia e inferioară sau superioară bărbatului? Corpurile arse înviează ele, oare sau numai cele înhumate? Lumina electrică sau cea provenită din altă materie, decât ceara de albine, nu atinge ea, măreția lui Dumnezeu? etc. etc. Aveau ierarhii bisericii de pe vremuri, atâta râvnă de supranatural, încât nu e de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
întâietatea având-o trenurile militare, platforme deschise în care, printre tunuri și echipamente de război, se zgribuleau de frig soldați în mantale mototolite și ude de ploaie... Oprirea impusă era bucuria noastră; pe câmp ne jucam umblând curioși printre vagoanele arse și locomotiva unui tren deraiat în urma unui bombardament sau a unor tancuri dezafectate; ne amuzau fierăria contorsionată, scotoceam bucuroși de inedit departe de a înțelege grozăvia acelor momente. Trenul, nu o dată, era mitraliat din avioane, aviatorii nefâcând distincție între trenurile
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
bunica au pus de un ceai (alții de mămăligă) pe o vatră primitivă încropită ad-hoc din câțiva bolovani de piatră, la focul de vreascuri, noi ne-am ținut de ceata copiilor care puseseră stăpânire cu voioșie pe cimitirul de vagoane arse răsturnate doar la 10 15 metri de terasamentul căii ferate. Larma era mare, un băiat mai mare (la vreo 12-13 ani) se ținea mai grozav, încălecând chiar țeava unui tun dezafectat... Neantrenându-ne cu copiii celorlalte vagoane (cei mai mulți din alte
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
uite responsabilitățile. Întoarse lucrurile pe toate părțile, dar nimic nu-i ridica moralul. Când bucătarul îi servi cina, căci era destul de târziu, fu și mai descurajat; văzu, cu o strângere de inimă, că masa era compusă din niște cotlete aparent arse, puse pe una dintre farfuriile cele mai jegoase pe care le văzuse vreodată. Exact unde ar fi trebuit să fie un model cu flori sau, să spunem, cu dungi, farfuria era pătată cu urme de degete murdare. Bucătarul i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
gara fluvială este cea obișnuită. Aproape de intrare îmi atrage atenția o femeie cu un copil în brațe. Este bine îmbrăcată, iar copilul arată sănătos. Numai fața femeii seamănă cu a celor care s-au ridicat după o mare febră. Buzele arse, nările spuzite, ochii puțin albiți. Fără cuvinte multe, spune că e din Baldovinești sau, mai bine zis, că a fost din Baldovinești, unde se dusese să scape de inundațiile frecvente din satul Pisica și-și făcuse o casă. Acum, această
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ceva care începe cu Zen*, se continuă cu fum, cenușă, cercei, ulei de bambus, balegă de vacă sfântă, palak paneer*, sitar*, Charlie*, mătase, Lotus Lounge*, Yamuna*, barcagiu, japonezi*, Maria*, cadavru, și se termină cu esență de iasomie și de carne arsă! Zi-mi ceva care sună a OM*, sau a om, sau a somn! Zi-mi ceva care arde și zi și noapte, seamănă cu tine și stă întins pe spate. În moarte, în arte, în deșertăciuni curat-murdare și povești documentate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
îngroșată. Mâini puternice îl susținură și îl împinseră înainte. Își recăpătă luciditatea. Tremurul îi dispăru parțial din picioare. Îndepărtă mâinile care îl sprijineau și rămase în picioare în mijlocul sălii, clătinându-se ușor și luptându-se cu senzația de amețeală. Ochii arși de febră îi căzură asupra lui Trask. Savantul se străduia să își desfacă cătușele. Mușchii gâtului și ai maxilarului inferior erau încordați la maximum, întregul corp îi era crispat, iar pe față îi curgeau broboane de sudoare. Ochii lui sticloși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
deasupra norului de praf, stropindu-l cu substanțe chimice. Treptat, norul de "praf" își pierdu omogenitatea și se descompuse în fragmente minuscule care se împrăștiară în toate direcțiile înainte de a se dezintegra. Prin locurile prin care trecuse norul, iarba rămase arsă și uscată, și toate insectele și animalele mici muriră; dispăru orice formă de viață. ― Și când te gândești că avea toate astea ascunse de decenii, spuse Elstan consternat ― Așteaptă! replică Marin lugubru. Nu e decât începutul. Se anunța a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Fima nu-i plăceau. Lumina din ce În ce mai strălucitoare Îi ardea ochii. Închise geamul și Începu să caute un pulover, dar Întârzie și nu mai putu salva ceainicul electric, care fiersese prea mult pe uscat și acum mirosea a fum și cauciuc ars. Fima avea de ales Între a-l lăsa la reparat În drum spre serviciu sau a cumpăra unul nou. Problema ta, amice, Își spuse. Mestecă o pastilă contra arsurilor și optă pentru libertate. Telefonă la clincă și Îi spuse Tamarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]