5,062 matches
-
Mitchievici, produsul unei genealogii oneste (ca garanție a loialității față de partid), personajul-clișeu al martirizatului, de-a dreptul "cristificat", "luminat din interior de o mistică a suferinței" ("carnea se retrage în favoarea spiritului, lăsând în efigie, obosite, contururile oaselor"), înconjurat de o "aură a suferinței în contrast cu brutalitatea, grosolănia, mecanica lacomă, cupidă a loviturii în raport cu corporalitatea fragilă, semn al intensității proceselor interioare": "inocența și cruzimea, spectacolul zguduitor al brutalității care se aplică celui slab, celui încătușat. Și acest mecanism este supralicitat, fiind, în fond
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
adaugă Cernat. Nevoia firească a tânărului de a crede în ceva mai presus de el, de a se devota unei cauze, este astfel satisfăcută, iar cântecul, metafora, afectivitatea și recuzita mitologică constituie "accesoriile menite să confere fundamentalismului patriotic hibridizat acea aură transcendentă aptă să stimuleze sacrificiul", căci "orfismul ceaușist e un cult modern de misterii politice, grefat pe vechi modele de gândire tribală": imaginarul mitic al modernității prometeice este populat de titani, eroi mitologici ai muncii și transformării naturii, și dușmani
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pradă care se hrănea din carnea ființelor vii, supraviețuind într-un mediu dușmănos, unde numai cei mai puternici pot supraviețui. Se lăsă noaptea și luna plină se ridică, tot mai sus deasupra codrului, luminând priveliștea și scăldând-o într-o aură fantomatică. De undeva, din depărtări, se auzi un urlet stins, tânguitor, urmat de un cor de urlete asemănătoare. Clipă de clipă, urletele se auzeau tot mai aproape și tot mai puternice... și, o haită de lupi năvali ca un torent
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de ceea ce se oferă pretutindeni de către un anumit gen de comerț invadat de kitsch și de gusturi deviate. despre demitizare Nemaigăsind puterea de a gândi, precum cei vechi, în mituri, lumea modernă s-a apucat să despoaie miturile vechi de aura lor ofilită. Prometeu a fost coborât de pe munte și transformat, ca la Gide, în fabricant de chibrituri care ține conferințe având un vultur pe umăr, iar sfinxul îi face cu ochiul lui Oedip. Să ne indignăm? Ar fi inutil. Pe deasupra
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
priveam cu ură pe când se îmbrăca fără nici un cuvînt: virilă, țărănoasă - o slujnică. Eram stors, stors pe dinăuntru. Drace, sperma e creier, e memorie. Parcă un canalicul ar lega direct carnea albă a minții de aparatul grotesc dintre pulpe. în aura orgasmului simți limpede cum substanța cerebrală e stoarsă și pompată în josul corpului, cum nivelul ei sub țeastă scade și cum apele sidefate încep să se rotească precum într-un bazin sau într-o cadă căreia i-ai scos dopul. Poate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dincolo de univers. Nu exista o limită a creșterii extazului, a groazei, a arsurii, a urletului, a neomenescului, a înfiorării, a veninului, a voluptății, a morții și-a vieții și-a agoniei. Galbenul, nevăzut cu ochii, și țipătul, neauzit cu urechile, aura exterminatoare, creșteau și pulsau și vibrau, păianjenul își smucea tot mai puternic labele, ca un pui într-un ou, până când oul țestei mele s-a spulberat în țăndări și pe tot necuprinsul, aruncând lumină de 96 flacără, cu labe de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
îndată cine era în spatele fațadei aceleia înnebunitoare, idolului aceluia grotesc, dar am simțit brusc, la prima răbufnire a lui în privire, o alarmă a minții mele până în cele mai adânci și mai tăcute straturi, o țâșnire a sudoarei ca o aură galbenă explodată-n jurul corpului, o trezire atât de totală, de parcă aș fi băut un milion de cafele și fiecare celulă a mușchilor mei ar fi căpătat creier și ochi și ar fi devenit capabilă să-și privească moartea în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
făcînd-o mereu să râdă. Imediat cum deschisesem ochii îl căutasem speriat din priviri. Când l-am zărit mi s-a făcut iarăși rău, deși eram mult mai detașat emoțional, ca sub influența unuia dintre acele analgezice care dezbracă durerea de aura ei psihică, făcînd-o suportabilă de parcă ar fi durerea altuia. Dormise așa cum se-ntorsese de la carnaval, deghizat în femeie, cu fața-n jos și crăcănat ca o prostituată. Mânjise toată perna de ruj și dermatograf. La trezire, Cici se aruncase pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
să te mai văd o dată, Victor. Am mers la baie și te-am privit din nou, cum am făcut-o întreaga săptămână. Fața ta uscată și brună, ochii tăi atenți și severi. Amurgul etern care-ți înconjoară capul ca o aură. Vei rămâne oare mereu lângă mine? Sau vei pleca, așa cum toți adolescenții îi părăsesc pe cei ce se dizolvă, încet, în maturitate? La prețul de vânzare se adaugă 2%, rcprezentînd valoarea timbrului literar ce se virează Uniunii Scriitorilor din România
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și-a adunat fustele și a pornit-o grăbită spre mănăstire, eu prin spatele copacilor după ea, urcând dealul spre biserica cea veche, copii neastâmpărați o înconjură în cercul lor obraznic fără s-o atingă, neîndrăznind să se apropie dincolo de aura de lumină a soarelui care o învăluie, mă pot și eu arăta acum fără a mă mai ascunde, ea se îndreaptă spre biserica veche și eu o urmez cu evlavie, De ce nu-mi spune nimeni dacă Florița, Floarea din Drăgosteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și-a perecut câteva minute bune încercând să îl calmeze pe Craig. Ce i-ai spus? îl acuză ea pe Ted când a coborât. E absolut imposibil de calmat. Clodagh și Dylan au ajuns acasă înconjurați de un fel de aură a beției și a iubirii care face pe oricine altcineva să se simtă exclus. Au intrat în casă, Clodagh ținând mâna peste Dylan și Dylan cu degetele ferm apăsate peste fundul ei (pe partea care nu era acoperită de gem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Deasupra capetelor lor, un televizor mergea În liniște ca pentru sine Însuși, difuzând reclame locale pentru garaje, magazine de chips-uri și ferestre, care umpleau spațiile dintre programe. — Lazăre, spuse doamna detectiv Steel, iar cuvintele ieșeau ușor Învăluite de o aură de fum de țigară. Ce mai faci, Lazăre? Ai ajuns deja inspector-șef? N-ar fi trebuit să se așeze acolo. Ar fi trebuit să-și ia o pizza peste drum și să se fi dus acasă. Cu o ușurință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe drumul rotitor, printre ramuri și aștri, odată cu lumina... se pot vedea în orice clipă într-un ciob de sticlă sau oglindă, în particolele de energie ce zboară prin aer, pe deasupra apelor și mai ales în ochii ce reflectă intensitatea aurei existențiale a oricărui suflet viu, risipindu-se în jurul ființelor din această lume și din alte lumi... acest amestec de culori este însăși viața, lumina divizată în nuanțe schimbătoare ce se transformă mereu, aceste culori sunt de fapt roțile drumului ce
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
mai buni în această viață... pentru că noi înălțăm arborele deja proiectat și noi intensificăm lumina cu posibilitățile noastre aparent limitate de această lume amestecată... în care iubirea are cea mai mare valoare. Iubirea este ceea ce ne menține conectați la viață, aura sa invizibilă ne aduce strălucirea necesară și curajul de a înfrunta orice misiune am avea în lupta noastră cu negativul. Avem iubire, avem orice... este certitudinea perfecțiunii absolutului care se manifestă dincolo de imperfecțiuni... aceasta este lumina infinitului care se trezește
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
structurile ei au supraviețuit până azi - erau acceptați puțini privilegiați. Acolo, inaccesibil datorită puterii sale, Tiberius îi ascultă în tăcere - cu privirea imposibil de descifrat, cu buzele strânse, așa cum apare în portrete - pe spionii săi. Nu păru însă îngrijorat de aura eroică din jurul lui Germanicus și al soției sale, Agrippina, preaiubita nepoată a divinului Augustus. Nu reacționă (aprobând sau manifestându-și supărarea) a nici măcar când senatorii, în unanimitate - populares din entuziasm, optimates ca să calmeze orașul cuprins de neliniște -, au decretat triumphus-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ta; ceilalți doar te invidiază. Fii precaut. Ascute-ți ochiul și mintea, să nu te pierzi În oceanul de artificii cu care ne amăgește viața. Luptă mai departe cu tine Însuți. Fii mai departe tu!“ Iată câteva panseuri pythiatice ale Aurei, după ce ne-am despărțit. (acum) „Tu n-ai nimic al tău, ești goală ca masca de clovn pe care o bați În cuie, În fiecare dimineață, pe fața ta imobilă, când te scoli speriată, fiindcă nu mai știi ce rol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și să pot să mă apăr În viitor. „Dacă se comportă așa cum se comportă, Înseamnă că are ceva În el numai al lui, ceea ce noi nu avem și trebuie să-l lăsăm cum e el, altfel Îi forțăm personalitatea“, vorbea Aura. M-a enervat acest mod patetic al ei de a-și da aere de tragi-comediană, mai ales pentru că șefa ASC de grupă m-a acuzat, În apărare, de „imaturitate“ și le-am trântit, nu fără a-i face să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dorm deloc, stau cu ochii zgâiți de pereți sau mă zvârcolesc ca de flăcări În pat. Aș vrea să mă mângâie, să mă sărute, să-mi spună lucruri frumoase. Nimic din toate acestea. Oare el se gândește la altcineva? Eleonora Aura Uite, din zi În zi se face mai frumos și mai cald afară. Ce-ar fi prin aprilie sau mai să-l invit pe Mircea să meargă cu mine la marginea orașului Într-o pădure ca să pictez? Idea, inițial, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la mai mulți prieteni, te rog să transmiți complimentele mele următorilor: 1) B.S. 2) D.I. 3) C.F. 4) D.M. 5) G.L. 6) F.S. 7) Cine mai vrei tu. Spune-le În numele meu: Guly a murit, trăiți voi și pentru ea. Aura 3 februarie 1960 (miercuri) Azi a venit În vizită la mine Marcel Comănici și mi-a adus flori. Ce știam eu ce mă așteaptă la gheață... Seara am fost la patinaj, dar nu puteam patina. Piciorul Îmi tremura, iar sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sunt femeie, că n-am pierdut Încă simțul acela tulburător cu care m-ai dăruit tu fără să vrei sau, mai exact, mi l-a dăruit corpul tău“. N-am ce să-i răspund. Dar dacă joacă teatru? (joi) Dragă Aura, Ai reținut, cred, ceea ce ți-am povestit. I-am spus să nu spună de acest telefon nimănui, dacă va spune cuiva, va spune exact celui de care mă tem cel mai mult și care nu-l va Îndemna decât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mine nu mă pot minți și mutila. Ar fi cea mai frumoasă iubire de pe pământ cea care s-ar putea naște Între mine și el. Ar fi un acord sufletesc perfect, muzici, nu sunete stinghere plutind În vid. Ajută-mă, Aura; la noi se spune că la judecata de apoi preotul căruia te-ai spovedit stă de strajă lângă tine În fața sfinților, faptele bune lăudându-le și pe cele mărturisite iertându-le. Tu vei fi martor și ajutor al meu, vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
multe ori, ne-am apropiat de ziduri. Ne Înșelasem, Însă; când am fost la o distanță prea apropiată, au Început să ne ochească cu pietre. Citadela lor a rezistat la propriu și la figurat, spune tradiția, chiar și turcilor. (luni) Aura ne-a invitat pe munte pe mine și pe Dinu. A venit la gară cu un rucsac plin de instrumente de alpinism. Ne amuzăm, dar toate acele fiare, scoabe, frânghii sunt atât de grele, că vrem s-o ajutăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mândră, aproape hieratică, spre a expune, a atrage atenția asupra podoabei capilare; o recunoaștem de departe, chiar de la spate, numai după dâra parfumului ei, devenită un traiect vizibil În imaginația mea olfactivă. (azi) O noapte cu Margareta lui Faust devenită Aura: „Simt În mine furia senzațiilor netrăite Încă de nici o altă femeie, o să dansez goală În Întuneric doar pentru tine!“. S-a ridicat din pat, piruetează În mijlocul camerei; trupul ei alb, nefiresc de alb În Întunericul dens, e o torță aprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mirosul urât al unor doamne bine, un amestec complicat de parfum, deodorant tare și usturoi, că trebuie să mă păstrez la o distanță respectuoasă, pentru a rezista. Îmi pun problema cum poate să se apropie cineva de o damă cu aura aceasta de miresme, altfel decât din perversiune. Așa de dulce și puhav miroase colega noastră Ursula; de ce oare o fată frumoasă ca ea pute ca un hoit? (luni) Don Fabrizio quella sensazione la conosceva da sempre. Erano decenni che sentiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe care o actualizez continuu, pentru a nu Întrerupe fluxul unui discurs conștientizat despre ființă, despre ființa mea. Socrate era mai modern decât ne imaginăm noi, el găsind deja de la Început acele răspunsuri liminare la problemele sisifice ale eului. (miercuri) Aura, Îți dai cuvântul de onoare că nu spui nimănui nimic? Azi i-am telefonat lui Mircea, a fost plecat, s-a Întors din provincie. Mi-a dat adresa, m-a rugat mult să-i scriu, nu i-am scris. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]