4,193 matches
-
323, 22 decembrie 1907, p. 2. 16. ,,Lumina”, 1, nr. 12, 10 aprilie 1912, p. 2. 17. ,,Activitatea Primarului de Bacău”, în ,,Nordul”, nr. 29, 14 iulie 1914, p. 1. 18. Cf. ,,Anuarul Liceului «Principele Ferdinand»” din 1913 și 1924-1929, ,,Aurora Bacăului”, 2, nr. 3, 27 martie 1928, p. 1, Arhiva Liceului de Băieți, dos. 2/1899-1900. 19. Vezi: ,,Cronică”, în O luptă literară, 2, Ediție de Valeriu și Sanda RÎmpeanu, Ed. Minerva, 1979, p. 255. 20. An. 1, nr. 2
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un loc te ard pe dinlăuntru intens, cînd orice încercare de abținere e inutilă și nu poți să-ți înăbuși strigătul („Doamne! necesitatea unui vin...”), atunci, inexorabil, e „vreme de beție”! Unul dintre clișeele reluate și reabilitate de Bacovia e „auroră”. înainte de Bacovia, la noi, cuvîntul îl folosiseră Constantin Negruzzi, într-o poemă recitabilă, cu oarecare ecou în rîndul cititorilor: „Aurora se ivește vestitoare dimineții”, și Alecsandri: „Și deodată aurora se ivește radioasă”. Sunau desigur mai bine decît alte încercări de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
strigătul („Doamne! necesitatea unui vin...”), atunci, inexorabil, e „vreme de beție”! Unul dintre clișeele reluate și reabilitate de Bacovia e „auroră”. înainte de Bacovia, la noi, cuvîntul îl folosiseră Constantin Negruzzi, într-o poemă recitabilă, cu oarecare ecou în rîndul cititorilor: „Aurora se ivește vestitoare dimineții”, și Alecsandri: „Și deodată aurora se ivește radioasă”. Sunau desigur mai bine decît alte încercări de a exprima poetic în romînește venirea dimineții, între care cea a lui Ion Budai-Deleanu: „Musă, ian’ curmă-ți odihna lină
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de beție”! Unul dintre clișeele reluate și reabilitate de Bacovia e „auroră”. înainte de Bacovia, la noi, cuvîntul îl folosiseră Constantin Negruzzi, într-o poemă recitabilă, cu oarecare ecou în rîndul cititorilor: „Aurora se ivește vestitoare dimineții”, și Alecsandri: „Și deodată aurora se ivește radioasă”. Sunau desigur mai bine decît alte încercări de a exprima poetic în romînește venirea dimineții, între care cea a lui Ion Budai-Deleanu: „Musă, ian’ curmă-ți odihna lină;/ Vezi cum zorile d’albe roșite/ Să ivesc cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
umoristic. La Eminescu, el evocă sfințenia: „Făcui.../ Din ochirile ți murdare ochiu-aurorei matinal” („Venere și Madonă”), în timp ce la Caragiale (v. „Groaznica sinucidere din strada Fidelității”) e denumirea unei publicații avidă de senzațional. Bacovia revopsește, dacă pot spune așa, cuvîntul (reamintesc: aurora e „șofranie” la Homer, „roză”/ „trandafirie” la mai mulți autori, „roză verde” la Baudelaire, „portocalie” în cîteva dicționare), și cînd îi dă un vernis sărbătoresc („Aurora violetă/ Plouă rouă de culori -”, sau: „Aurore de aur,/ Și rubin la orizont”), și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
denumirea unei publicații avidă de senzațional. Bacovia revopsește, dacă pot spune așa, cuvîntul (reamintesc: aurora e „șofranie” la Homer, „roză”/ „trandafirie” la mai mulți autori, „roză verde” la Baudelaire, „portocalie” în cîteva dicționare), și cînd îi dă un vernis sărbătoresc („Aurora violetă/ Plouă rouă de culori -”, sau: „Aurore de aur,/ Și rubin la orizont”), și cînd o înfățișează în ultima fază cromatică („Aurora violetă/ Se pătează de culori”). în „Alb” însă cuvîntul „auroră” dobîndește un soi de majestate din cauza entuziasmului cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
revopsește, dacă pot spune așa, cuvîntul (reamintesc: aurora e „șofranie” la Homer, „roză”/ „trandafirie” la mai mulți autori, „roză verde” la Baudelaire, „portocalie” în cîteva dicționare), și cînd îi dă un vernis sărbătoresc („Aurora violetă/ Plouă rouă de culori -”, sau: „Aurore de aur,/ Și rubin la orizont”), și cînd o înfățișează în ultima fază cromatică („Aurora violetă/ Se pătează de culori”). în „Alb” însă cuvîntul „auroră” dobîndește un soi de majestate din cauza entuziasmului cu care e trăită clipa: „în aurora plină
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai mulți autori, „roză verde” la Baudelaire, „portocalie” în cîteva dicționare), și cînd îi dă un vernis sărbătoresc („Aurora violetă/ Plouă rouă de culori -”, sau: „Aurore de aur,/ Și rubin la orizont”), și cînd o înfățișează în ultima fază cromatică („Aurora violetă/ Se pătează de culori”). în „Alb” însă cuvîntul „auroră” dobîndește un soi de majestate din cauza entuziasmului cu care e trăită clipa: „în aurora plină de vioare,/ Balul alb s-a răsfirat pe neuitatele cărări”. Am motive să cred că
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dicționare), și cînd îi dă un vernis sărbătoresc („Aurora violetă/ Plouă rouă de culori -”, sau: „Aurore de aur,/ Și rubin la orizont”), și cînd o înfățișează în ultima fază cromatică („Aurora violetă/ Se pătează de culori”). în „Alb” însă cuvîntul „auroră” dobîndește un soi de majestate din cauza entuziasmului cu care e trăită clipa: „în aurora plină de vioare,/ Balul alb s-a răsfirat pe neuitatele cărări”. Am motive să cred că la Bacovia, de fiecare dată, culoarea e naturală, „reală”. „Voi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sau: „Aurore de aur,/ Și rubin la orizont”), și cînd o înfățișează în ultima fază cromatică („Aurora violetă/ Se pătează de culori”). în „Alb” însă cuvîntul „auroră” dobîndește un soi de majestate din cauza entuziasmului cu care e trăită clipa: „în aurora plină de vioare,/ Balul alb s-a răsfirat pe neuitatele cărări”. Am motive să cred că la Bacovia, de fiecare dată, culoarea e naturală, „reală”. „Voi scrie un vers, cînd voi fi liniștit...” Am probat de numeroase ori adevărul celor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dar apoi s-a lăsat răpită de Paris și dusă la Troia. După războiul Troiei, Menelau și-a dus-o iarăși acasă, la Sparta. Poetul Isocrate o considera cea mai frumoasă dintre toate femeile. Pentru poeții acelor timpuri, ea reprezenta Aurora 106. Presupunem o legătură strînsă între Elena aceasta, fiică a Ledei, și primul titlu, pe care l-a avut Mortua est!. Apoi, presupunem altă legătură, cu primul grupaj de manuscrise, făcut de poet, prin 1866, și pe care el a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
acest caz, una individuală, nu una universală de care conștiința artistică nu este deloc străină. Acela care își atribuie, frecvent, o gesticulație și o menire de cosmocrator știe că, de fapt, nu e decât "stăpânul cuvintelor mele" (Apariții ciudate ale Aurorei. Eutanasie). Că doar arta îl salvează de propriul întuneric (de "întunericul din mine cu aripi și gură de lumină"!), prelungind "dincolo de mine câteva șuvițe de lumină, câteva umbre, atât doar, numai atât". Într-un cuvânt, certitudinea în "Creație, singura, adevărata
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să guste a raiului fericire"). Trebuie să recunoaștem, firește, că metafora vânătorii erotice apare foarte rar la Horia Zilieru, pentru că foarte rar Fratele mâniei înțelege să consume argheziana întâlnire cu femeia în ritmurile unui ritual cinegetic: "Tu cobori în blânda auroră/ eu în aer urc către amurg/ marea vânătoare-ncepe soră/ sunete din cornul dulce curg" (Fratele mâniei). În schimb, numeroase texte risipite în volumele sale erotice intenționează să articuleze, în ritmuri cantabile, o consacrare a iubirii similară procesului de distanțare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sîngera sub unghie, sub dinte Viețuitoare fericită era nevinovăția... Hugo evocă în Legenda secolelor Edenul, paradisul pierdut, "vremurile dintîi ale pămîntului", atunci cînd în tufăriș "mielul și lupul pășteau alături". Vremuri ale fericirii, ale grației neprihănite, ale strălucirii celei dintîi aurore. "Primul soare deasupra primei dimineți", va spune Péguy la rîndul său, evocînd memoria Evei, cea dintîi femeie "născută în cea dintîi grădină". Dar, de asemenea, e vorba mai ales de un timp al inocenței, de "zile pure", neatinse de nici o
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
totuși, de calități estetice. Prozatorul autentic care este P. reușește, chiar în condiții ideologice precare, să creeze un personaj notabil: omul de la marginea adunărilor. Revine, în 1953, la romanul abandonat. În 1954 începe o idilă, la mare, cu tânăra poetă Aurora Cornu. Căsătoria cu ea durează până în 1959. S-au păstrat scrisorile pe care P. i le trimite. Apare romanul Moromeții (1955), cu ilustrații de Perahim. Are un mare succes și va fi socotit, de aici înainte, capodopera scriitorului. Este urmat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
capodopera scriitorului. Este urmat în 1956 de povestirea Ferestre întunecate. Călătorește în Vietnam (decembrie 1957) și, în 1959, în Uniunea Sovietică. Se îmbolnăvește grav de nevroză. S-a păstrat un jurnal intim din timpul bolii; este consemnată aici despărțirea de Aurora Cornu care - va mărturisi ea mai târziu - voia să-și regăsească identitatea ca artist și să facă o mare carieră internațională. P., mai realist, primește cu alte motivații (mai intime și, evident, mai profunde) această ruptură care, în mod cert
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Simion, București, 1984; Albastra zare a morții, îngr. și pref. Mircea Iorgulescu, București, 1983; Scrieri de tinerețe, îngr. și introd. Ion Cristoiu, București, 1987; Creație și morală, îngr. Victor Crăciun și Corneliu Popescu, pref. Victor Crăciun, București, 1989; Scrisori către Aurora. Eugen Simion - Aurora Cornu, Convorbiri despre Marin Preda, postfață Eugen Simion, București, 1998; Opere, I-IV, îngr. Victor Crăciun, introd. Eugen Simion, București, 2002-2003. Antologii: I. L. Caragiale, Opere alese, I-II, pref. edit., București, 1972. Traduceri: Albert Camus, Ciuma, introd
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Albastra zare a morții, îngr. și pref. Mircea Iorgulescu, București, 1983; Scrieri de tinerețe, îngr. și introd. Ion Cristoiu, București, 1987; Creație și morală, îngr. Victor Crăciun și Corneliu Popescu, pref. Victor Crăciun, București, 1989; Scrisori către Aurora. Eugen Simion - Aurora Cornu, Convorbiri despre Marin Preda, postfață Eugen Simion, București, 1998; Opere, I-IV, îngr. Victor Crăciun, introd. Eugen Simion, București, 2002-2003. Antologii: I. L. Caragiale, Opere alese, I-II, pref. edit., București, 1972. Traduceri: Albert Camus, Ciuma, introd. Constantin Ciopraga, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
este o ilustrare literară a acestui deziderat practic. Fascicula mai conține versuri de Alexandru Macedonski (Sonnet lointain... - Sonetul din zori), Mircea Demetriade (Către drapel), Cincinat Pavelescu (Celor rămași), Iuliu I. Roșca (Oștenilor români), Alexandru I. Șonțu (Omagiile mele), Constantin Cantilli (Auroră și apus), Virgiliu N. Cișman, o proză de Petru Vulcan (Turbanul și împărăteasa, poveste din campania de la 1877), o anecdotă de Nicolae Țincu (Țiganul și marea), articole de Carol Scrob (Rolul poeziei în război) și de Smara, o tălmăcire de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290572_a_291901]
-
azot, oxigen și în cantități mici dioxidul de carbon. Troposfera, stratul de la baza atmosferei ne apară de radiațiile din spațiu făcând posibilă viața pe Terra. Ionosfera, stratul de aer rarefiat care conține particule încărcate electric și este responsabilă de manifestările aurorelor și a dârelor încandescente ale meteoriților. ATRACȚIE UNIVERSALĂ Termen sinonim cu gravitație. Proprietate generală a corpurilor de a se atrage reciproc. AURORA POLARĂ Fenomen atmosferic spectaculos care se produce în regiunile polare ale Pământului, constând din apariția unor arce, draperii
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
viața pe Terra. Ionosfera, stratul de aer rarefiat care conține particule încărcate electric și este responsabilă de manifestările aurorelor și a dârelor încandescente ale meteoriților. ATRACȚIE UNIVERSALĂ Termen sinonim cu gravitație. Proprietate generală a corpurilor de a se atrage reciproc. AURORA POLARĂ Fenomen atmosferic spectaculos care se produce în regiunile polare ale Pământului, constând din apariția unor arce, draperii sau raze luminoase de culoare verde roșie sau galbenă. Lumina aurorei polare rezultă din însumarea cuantelor luminoase emise, prin excitare, de către atomii
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
cu gravitație. Proprietate generală a corpurilor de a se atrage reciproc. AURORA POLARĂ Fenomen atmosferic spectaculos care se produce în regiunile polare ale Pământului, constând din apariția unor arce, draperii sau raze luminoase de culoare verde roșie sau galbenă. Lumina aurorei polare rezultă din însumarea cuantelor luminoase emise, prin excitare, de către atomii și moleculele neutre sau ionizate, în urma ciocnirilor cu protonii și electronii solari. Aurora din emisfera nordică se numește boreală iar cea sudică australă. AXA LUMII Dreaptă imaginară: polul nord
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
constând din apariția unor arce, draperii sau raze luminoase de culoare verde roșie sau galbenă. Lumina aurorei polare rezultă din însumarea cuantelor luminoase emise, prin excitare, de către atomii și moleculele neutre sau ionizate, în urma ciocnirilor cu protonii și electronii solari. Aurora din emisfera nordică se numește boreală iar cea sudică australă. AXA LUMII Dreaptă imaginară: polul nord ceresc-observator-polul sud ceresc. Ea este axa de rotație a mișcării zilnice aparente a stelelor. AZIMUT Coordonată astronomică orizontală, reprezentată prin unghiul dintre planul vertical
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
mantaua cu o temperatură de 2000 0 C, iar sub manta se află nucleul cu o temperatură de 10000 0 C. Are un câmp magnetic, a carui poli nu coincid cu cei geografici pus în evidență de acul magnetic, distribuția aurorelor polare. și are atmosferă. Nu are lumină proprie, dar primește lumină de la Soare pe care o parte o reflectă în spațiul interplanetar. PENUMBRĂ Regiune a spațiului din care un izvor luminos este observat parțial, fiind obturat de un corp opac
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
și accelerate la viteze aflate între 250 și1000 km/s. Vântul solar este de fapt coroana solară fierbinte expulzată în spațiile interstelare. Acest vânt solar suflă și către Pământ și conformează scutul magnetic al Pământului, magnetosfera, populează ionosfera si creează aurorele. Noi toți trăim în vântul solar. Scutul magnetic al Pământului asigură o deflectare și o reținere a celei mai mari părți a particulelor încărcate care vin de la Soare în două regiuni din jurul Pământului. Personalul de pe avioanele aflate la mare înalțime
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]