4,354 matches
-
mintea mea. Se spune că Imperiul Roman (mai târziu și venețienii) a cucerit și a construit în timp ce Imperiul Otoman a cucerit și a distrus. Ceea ce m-a impresionat, însă, a fost faptul că, peste toate acestea (căci insula a fost bântuită și de turci și de spanioli și de venețieni), spiritul grec a rămas mai rezistent decât tot ce-au construit sau distrus și unii și alții dintre cuceritori. Exact invers decât în Egipt, unde populația locului a fost asimilată cuceritorului
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în orașul în care se fabrică viorile, cât și în Milano, unde nu visam să ajungem. Tot puțin presați de timp (dar acum ne dăm seama că inutil), am vizitat Domul din Milano, asistând chiar la slujba de duminică; am bântuit prin centrul orașului și după ora 15. 00 am pornit, deja obosiți, pe autostrada înspre Franța, din tunel în tunel, de-a lungul Mediteranei „invadând” Franța înainte de miezul nopții, primiți fiind de focuri de artificii, pregătitoare zilei de 14 iulie
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
la fel de mult. Un val s-a retras acum; o portieră s-a trântit semn că o vreme va fi mai liniște. Da de unde! Intensitatea vocală a crescut, ușile casei se trântesc, soarele a apărut din nori, muștele au început să bântuie și să ciupească. Doar vântul își face treaba nestingherit de noi, muritorii de rând. Câte n-a văzut el! Se montează al treilea cort. Ca un făcut, în loc să fi câștigat experiență, cei ce efectuează această „dificilă” muncă parcă și-au
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
la masă, una din pictorițe apărută peste noapte și fără a fi nominalizată inițial în tabără, acceptată doar pentru meritul de a fi prietenă cu soția nu se știe cărui vice, de la nu se știe ce înaltă instituție, o persoană bântuită de stafii și chinuită de probleme paranormale, care strică cheful când deschide gura, și asta o face cam des, pentru că de când a apărut printre noi vrea să fie în centrul atenției, deci, în jurul prânzului s-a auzit i-hă-itul bietului măgar
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
după o oră și jumătate, ghizii spunând, mai în glumă, mai în serios, că ne-au găsit "din întâmplare"! Așteptându-i, eram atenți la tot ce mișcă în jurul nostru, amintindu-ne de legendele locale cu stafii, vârcolaci și vrăjitoare ce bântuie pădurea. Ne-am făcut cruce când am ajuns la avion, mulțumind gazdelor și Celui de Sus că plecăm din Chile cu amintiri de neuitat și în sens pozitiv și viceversa, dar întregi și nevătămați. Am zburat până la Concepcion cu avioneta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de instalațiile de vinificare de ultimă generație și de hrubele companiei, admirând celebra zonă "Casillero del Diablo", un loc de legendă se spune că Don Melchor, observând dispariția repetată a unor sticle de colecție, a lansat zvonul că în hrubă bântuie noaptea diavolul, regizând scena câteva seri, ceea ce i-a determinat pe "degustători" să renunțe la furtișaguri, dând naștere și la faimoasa marcă de excelent vin roșu "Casillero del Diablo"! Dejunul și spectacolul folcloric au avut loc la "Casona" (casa cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Nu! Două pramatii, versiune postdecembristă tragicomică a celebrului cuplu Tanța și Costel. Ea, din declarații, fostă contabilă, dumnealui, fost șofer, fost client de penitenciar, minoritar de culoare "foncé"! Fusesem sesizat de colegii de la ambasada din Brasilia că Romeo și Julieta bântuie prin zonă în căutarea fericirii. Am primit "semnale" și de la colegii din Caracas, însoțite de tăieturi din presă, descriind povestea lor și "incriminând", conform propriilor declarații, "ambasadele ce nu se ocupă". Care le era "story-ul"? Plecaseră să cunoască lumea, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
diplomație chiar prea mult. Actualul ambasador al Israelului a fost sub influența dominatorului Kissinger. Mi s-a spus c) l-a convins pe Simchah Dinitz s) fac) lobby În favoarea unui acord privind Peninsula Sinai. Era sub demnitatea unui ambasador s) bântuie holurile Senatului pentru a solicita voturi În Congres, Îmi spuneau sursele mele. Israelul este slab reprezentat la Washington. Pentru Israel, numirea unui ambasador la Washington este cea mai important) dintre toate funcțiile diplomatice - și totuși, conținu) s) fie trimiși acolo
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
disperare pe oricare dintre acei bravi tineri. Tatăl părea să se fi călăuzit, În alegerea preceptorilor, de ingenioasa idee de a angaja de fiecare dată un reprezentant al unei alte clase sau categorii, pentru a ne expune tuturor curentelor care bântuiau În Imperiul Rus. Mă Îndoiesc că a fost din partea lui un plan pe de-a-ntregul premeditat, dar privind acum Înapoi descopăr un tipar ciudat de clar și imaginile acelor preceptori apar pe ecranul luminos al memoriei ca tot atâtea proiecții
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la rând. Ne plimbam pe sub ajurul alb al aleilor proslăvite În versuri din parcurile publice. Ne Înghesuiam unul Într-altul pe băncile reci - după ce dădeam jos stratul neted de zăpadă de pe ele și apoi ne scoteam mănușile incrustate cu zăpadă. Bântuiam muzeele. Acestea erau adormite și pustii În diminețile zilelor de lucru și foarte calde, În contrast cu ceața glacială și cu soarele ei roșu, care, stătea suspendat, ca o lună Îmbujorată, la ferestrele dinspre răsărit. Acolo, căutam sălile dosnice și liniștite, surogatele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ridică În calea noastră alte perspective uriașe - cei zece atlanți gri-lucios ai porticului unui palat, un vas uriaș de porfir lângă poarta de fier a unei grădini sau acea enormă coloană cu un Înger negru În vârf care mai degrabă bântuia decât Împodobea Piața Palatului scăldată În razele lunii și se Înălța tot mai sus, Încercând În van să ajungă la sub-baza acelui Exegi monumentum al lui Pușkin. Ea a susținut ulterior, În rarele ei momente de proastă dispoziție, că dragostea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fluturi“ și, mai puțin jignitor, „ciudații germani“ ai lui Pope, ce „țin la mare preț“... „un fluture semeț“; sau pur și simplu nici pe acei așa-numiți oameni sănătoși și buni, pe care În timpul ultimului război, soldații din Vestul Mijlociu bântuiți de dorul de casă păreau să-i prefere cu mult fermierului francez evaziv și veselului cântec Madelon II. În schimb, cea mai vie figură pe care o găsesc când sortez În memorie firavul stoc de cunoștințe nerusești și neevreiești din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
în lupta împotriva pericolului otoman și unirea celor trei țări românești într-un front comun de apărare la Dunăre. "Să fim o singură țară" o primă idee a unirii țărilor române. Neunirea Europei, atunci, ca și acum în secolul nostru bântuit de două războaie mondiale -, dezbinarea, a avut consecințe incalculabile pentru omenire. Ascensiunea lui Mahomed, a Imperiului Otoman atunci și a lui Hitler acum puteau fi oprite, dacă Apusul era unit. Ștefan Vodă, atunci, la Valea Albă, înșelat, părăsit, a stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
i-au menit -, d-aia nu poate fi răpus de fier vrăjmaș. Plimbă ursu', Gheorghiță! Îi om, om ca tăți oamenii, numa' că-i mai viteaz și mai isteț decât tăți, nu-i afli păreche. Toader se scarpină în creștet bântuit de îndoială: O hi... Parcă poți să știi?... Că prea n-are habar de moarte când s-avântă cu spada. Parcă poți ști cine-i cu adevărat "Năzdrăvanu' Moldovei"? Să ni-l ție Dumnezău! După Lipnic, se fudulește Gheorghiță, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu un zâmbet ironic. Îi cunosc bine. Aceste "Mari Puteri" nu-s decât niște gogoașe umflate cu vânt. Ia înțeapă-le! Ai să vezi că numaidecât fac pfff... Gura-i mare la ei, adaugă el și apoi tace încruntându-se, bântuit de amintiri. Turcii, reia el, băteau la porțile Constantinopolului... Doamne! Cât s-a rugat de ei Împăratul Constantin: "Salvați-ne, pentru numele Mântuitorului, că aceluiași Dumnezeu ne rugăm!" a strigat el. A pus la cale unificarea celor două biserici dezbinate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
călugăr-cerșetor ce bate cărările Împărăției, desculț, cu traista în băț doldora de sfinte iconițe, cu așchiuțe din Crucea Mântuitorului, cu oscioare moarte făcătoare de minuni de-ale vreunui "sfânt mucenic" de mine dezgropat... Și cu ciuma? întreabă Ștefan. Ciuma? Molima bântuie sălbatec. Oamenii, înfricoșați, fug din calea ei. Stambulul e pustiu. Sultanul și Înalta Poartă au fugit în munți. Împărat au calic ciuma nu alege. De când îi "blagoslovesc" eu... M-a ascultat Sfântu', se mândrește Preafericitul. L-a ajuns blestemele noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și crima n-au ostoit în Moldova. De-ar avea zidurile aistea glas să povestească câte grozăvii s-au petrecut în Cetatea Sucevei... Moldova căzuse sub greu și cumplit blăstăm. În nopțile fără lună se povestește strigoii sculați din morminte bântuiau și hohoteau în turnul cel mai înalt al cetății, de ți se ridica părul măciucă... Taica, vânat de frații ce umblau să-i facă de petrecanie, a fugit în Transilvania la Iancu Corvin de Hunedoara. Maica, Dumnezeu s-o pomenească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de ură neputincioasă, până și-a făcut sama aruncându-se din turnul cel mai înalt al Cetății. Ștefan, ajuns Vodă, dădea acatiste peste acatiste "pentru iertarea păcatelor", doar-doar o potoli mânia Cerească și ardoarea stafiei "iubitului frate Iliaș" ce-i bântuia nemilos, nopțile... Nu s-a liniștit decât atunci când Roman, fiul lui Iliaș cel Orb, l-a răzbunat tot cu ajutor leșesc și trădare boierească. L-a măcelărit pe Ștefan Vodă despicându-l în două ca pe porci de i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ei ca orbeții, pustiiau târgurile; vărsările de sânge, jafurile, omorurile se țineau lanț, că bieții oameni ziua-n amiaza mare tremurau în spatele obloanelor trase. Nu mai era lege, nu mai era Dumnezeu!... Colac peste pupăză, foametea, ciuma, lingoarea, frigurile negre bântuiau într-o veselie, că nu mai pridideau popii cu slujbele de îngropăciune. Un blăstăm cumplit se abătuse asupra Moldovei! Nădușeau sfinții monahi prin mănăstiri cu slujbele, tămâierile, aghezmuielile, doar-doar s-o îndura Cerul de vreun ajutor, de ceva, că de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai pridideau popii cu slujbele de îngropăciune. Un blăstăm cumplit se abătuse asupra Moldovei! Nădușeau sfinții monahi prin mănăstiri cu slujbele, tămâierile, aghezmuielile, doar-doar s-o îndura Cerul de vreun ajutor, de ceva, că de altunde nici o nădejde... Blăstămu' a bântuit sălbatic un pătrar de veac și mai bine. Țara risipită se ducea de râpă... O așa scârbă cuprinsese țara, de-i era omului silă să mai trăiască. Și... și, domnul țării cum îngăduia atâta fărădelege?! întreabă Alexandru gâtuit de revoltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sau de nu s-a putut altfel cu funia, cu săcurea, am făcut rânduială și dreptate în țară. Înaintea pravilei și-a dreptei judecăți, nu suflă nimeni... Dar, oare, s-a stins vechea ură ce zace mocnit în adâncuri? Mai bântuie prin lume, pribegi, boieri desțărați, fiii, nepoții descăpățânaților. Nu suflă, dar nu uită, gâlgâie ura răzbunării în ei; așteaptă clipa prielnică... Și se pare că ea nu e departe. Nu o dată m-am întrebat: oare când îmi voi sorbi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mucul între două degete. Apoi reia, abătut: ...Nu mi-a făcut plăcere să-mi reamintesc toate aiestea. Ți-am povestit însă ca să știi, ca să te păzești... Și tu ești "un pui de năpârcă". "Blăstămul Mușatin" e încă viu. Stafiile mai bântuie încă. În ultima vreme, au început să miște avem semne... Prin cotloane mișună, foșfăie șobolanii. Îi simt, îi miros. Când or veni turcii, să vezi ce-o să se bulucească să le iasă-nainte cu pâine și sare... În mine lovesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai bine primită apărătura. Alt loc mai spăimântăcios n-ați aflat? vorbește el cu glas scăzut să nu tulbure somnul morților. Știe el Isaia ce face, răspunde Alexa. Care om se-ncumetă la miez de noapte să calce în țintirimul bântuit de duhuri necurate? Să jurăm ce-avem de jurat și să ne cărăbănim pe la cășile noastre, propune Cupcici luat cu frig. Alexa și Negrilă se așează pe un braț frânt dintr-o cruce de piatră. Negrilă aprinde o lumânare de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au călcat pe pământul spurcat al afurisiților de ghiauri moldoveni... "Din muntele de scârnă ce aburește miasme de molimă, îndură-te Doamne, blagoslovește-i cu o boleșniță cinstită!" spune Ștefan cu ochii spre cer, batjocoritor, implorând Pronia Divină. De-ar bântui o drăgălașă de ciumă neagră. M-aș mulțumi și c-o lingoare leșinată, n-aș zice ba și măcar de-o pârdalnică de pântecariță cufurită cu sânge, că bieții turcaleți mai mult pe vine, pitiți prin tufișuri, decât în șeaua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Aistea sunt pentru mine dulci mângâieri pe lângă chinurile domniei... Ca un câine să mori!!! Singur!!! Părăsit!!! Poți muri fericit, blestemul tău nu e departe să se plinească... Isaia, cu un rânjet schimonosit, înfricoșător: Stafia mea noapte de noapte te va bântui, de groază sângele-ți va îngheța în vine și părul măciucă ți se va face! Ștefan izbucnește într-un hohot rânjit: Țopăie cât pohtești. De-aș lua aminte la toți strigoii ce-mi bântuie nopțile... Ajunge!! poruncește scurt. Luați-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]