16,035 matches
-
spre el și-i sărea în față. Câinii se priveau apoi preț de câteva clipe cu ură, ară¬tân¬du-și colții și mârâind unul la altul cu boturile îndreptate în jos, după care începea bătălia... Curios, chiar dacă Vlăduț mânca bătaie, nicio¬da¬tă nu încerca să scape cu fuga din fața lui Floricel; așa bătut cum era, el tot venea la noi, fiindcă după ce-i despărțeam, eu fie stăteam între ei să nu se mai bată, fie îl închideam în curte
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
care se transmite din tată-n fiu, iar fiecare stână poartă numele baciului respectiv, de obicei un bărbat mai în vârstă și cu experiență în facerea brânzei de burduf, care este principala sa atribuție. La Greblești, în fiecare an era bătaie pe bătrânul Dumitru Costea, iar mai apoi și pe băiatul lui cel mare, tot Dumitru, dar căruia i se spunea Dumitrică al Costi: toată lumea voia să-și dea oile la stâna lor din Vemeșoaia, fiindcă li se dusese vestea de
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
cu gura căscată ce „scotea” din el, iar taică-său era tare mândru de asta... Era o seară splendidă de vară... În capătul străzii, dinspre „Zăvoi”, parcul cel mare al orașului, spre centru - locuiau într-un cartier considerat select, ce bătaie a fost pe apartamentele din cele douăsprezece blocuri de acolo! -, era un părculeț care, în mijlocul unui rond mare de flori, avea plantată o statuie ce reprezenta în mod stilizat o țărăncuță înaltă de vreo trei metri, purtând pe cap o
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
lui și strigând la ei cât îl ținea gura: - Tataii, mamaii, uiti, uiti, n-am nieca, n-am nieca!... Procletul căzuse din nuc, a avut noroc - ramurile elastice i-au atenuat căzătura și acum îi era frică să nu mănânce bătaie de la bunici. Desigur, primul lucru pe care l-au făcut ai lui, a fost să vadă dacă ștrengarul nu-și rupsese ceva, cercetându-l pe toate părțile. Mulțumiți că nu pățise nimic, nu l-au mai bătut, dar de certat
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
așa bătrână și cu băiat așa de mare. Într-adevăr, așa a fost - de ce m-am temut, n-am scăpat! Dintre toți cole- gii mei de școală, cu care de-a lungul anilor avusesem nenumărate conflicte sfârșite adese- ori cu bătăi - așa, spastic cum eram, nu mă lă- sam învins cu una cu două, ba, de multe ori, eu eram cel care ieșea învingător -, doar Noneț al lui Clopățăl s-a găsit să-mi strige, pe când intram șontâcăind în clasă: - Bă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
tocmai trecea pe coridor spre clasa la care urma să intre la oră și, auzind țipete în clasa a VIII-a, a venit într-un suflet acolo să vadă ce se întâm¬pla¬se. Aflând cum ajunsesem să sar la bătaie, domn’ Mișu mi-a zis: - Să-ți trăiască sora, măi băiete, și să vă bucurați de ea! - iar pe Noneț, așa olicăit cum era, l-a mustrat aspru (dacă acesta n-ar fi fost deja tăbăcit de mine, precis ar
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
doo, de-ai să-l lapez’ urgent, criminalo, ce iești! În acele momente, maică-mea, cu toate că era o femeie credincioasă, uneori chiar bi- gotă, se gândea în sinea ei: „Iii, unde nu dă Dumnezău să-m’ tragă bețâvu’ ăsta o bătaie soră cu moartea, să scap șî ieu de belea!”... Ajunsese să-și dorească ceea ce ura ea cel mai mult: să vină taică-meu odată beat criță și s-o ia la bătaie, dar bătaie zdravănă ca să scape și ea de
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
dă Dumnezău să-m’ tragă bețâvu’ ăsta o bătaie soră cu moartea, să scap șî ieu de belea!”... Ajunsese să-și dorească ceea ce ura ea cel mai mult: să vină taică-meu odată beat criță și s-o ia la bătaie, dar bătaie zdravănă ca să scape și ea de sarcina aceea care o înnebunea, nu alta... După cea de-a șasea lună de sarcină, maică-mea făcea periodic greva foamei: nu mânca decât o dată pe zi, și atunci foarte puțin, tot
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
să-m’ tragă bețâvu’ ăsta o bătaie soră cu moartea, să scap șî ieu de belea!”... Ajunsese să-și dorească ceea ce ura ea cel mai mult: să vină taică-meu odată beat criță și s-o ia la bătaie, dar bătaie zdravănă ca să scape și ea de sarcina aceea care o înnebunea, nu alta... După cea de-a șasea lună de sarcină, maică-mea făcea periodic greva foamei: nu mânca decât o dată pe zi, și atunci foarte puțin, tot așa, doar-doar
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
motive, /cenușa patimilor/e înțesată de mine explozive. Ai grijă, exploratorule, / Iubirea e încă o mină activă!” (“Urna sufletului meu”). În clipele de reculegere, pulsul vital încetinește, parcă; tăcerea e gravă, spiritualizată: “Poveștile tale/cu iz de mănăstire/îmi linișteau bătăile inimii.” (“Amintiri din... viitor”). Tonul ferm al unor versuri e de un straniu efect; tendința spre autodefinire pare constantă: “Nimeni nu-mi poate lua visele! E prima descoperire a arcașului din mine. Și totuși, /o săgeată nu-mi iese la
PREFATA- de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366459_a_367788]
-
weißen Königin“ stellt sich im Palast ein. Und, stolz war der schwarze König! Ce frumos am trăit... Îmi ascult uneori, atent, ecoul pașilor gândind că n-au obosit încă. În ei simt trecerea timpului și-mi regăsesc voința de stâncă. Bătăile inimii nu-mi sunt singuratice. și-mi urmează pașii cadențat. Prin anotimpuri mă poartă voios, mereu pe drumuri de neumblat. Îmi simt amintirile încrustate în talpa rănită de dor și văd cum din ele răzbate al dorinței de viață, izvor
WIE SCHÖN HABE ICH GELEBT... de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366486_a_367815]
-
și în siguranță. Noi încă nu, dar eram conștienți că nu ne vom scufunda. Malul se apropiase văzând cu ochii. M-am îndreptat spre cel mai apropiat intrând printre diguri. Aici curenții nu mai aveau forța devastatoare din larg, iar bătaia vântului era estompată de poziția digurilor. Exista pericolul să ne lovim de pietroaiele de pe fundul apei dinspre mal, deoarece nu mai puteam stăpâni direcționarea bărcii. Nu știu cum am trecut printre două pietroaie, când m-am trezit că barca se înfige cu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366461_a_367790]
-
este în iudaism”. Orice om care disprețuiește animalele uită „faptul că a fost odată alăptat de mama lui ca orice mamifer neajutorat”. Acela care este crud cu animalele „nu poate fi bun cu semenii săi”. Este imoral ca foamea și bătaia să chinuie animalul pe care omul îl obligă să-i fie de folos, ajutându-l să-și câștige existența. Unicitatea omului față de oricare alt animal constă în capacitatea sa de a generaliza și abstractiza datorată tocmai faptu- lui că el
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
Acasa > Strofe > Creatie > GÂND FUGAR Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 958 din 15 august 2013 Toate Articolele Autorului gând fugar bătăi de vânt adulmecând a toamnă și a miros de tămâioasă grea, pădurea mea își schimbă haia -n galben, amurgul e-n culori de peruzea. în vecernie înoată-n depărtare un soare obosit de-atâta ducă, se-neacă ca un zeu
GÂND FUGAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366549_a_367878]
-
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V), de Marian Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016. V Urcatul oilor la munte pe 1 iunie era, și mai este încă, un eveniment important în viața loviștenilor. În fiecare an era bătaie pe bătrânul Dumitru Costea, iar mai apoi și pe fiul lui, Dumitrică al Costii: toată lumea voia să-și dea oile la stâna lor din Vemeșoaia, fiindcă li se dusese vestea de cinstiți ce erau - ei făceau cea mai bună brânză
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
fiindcă nu erau lacomi și întotdeauna angajau ajutoare sufici- ente și se îngrijeau să aibă ... Citește mai mult Urcatul oilor la munte pe 1 iunie era, și mai este încă, un eveniment important în viața loviștenilor. În fiecare an era bătaie pe bătrânul Dumitru Costea, iar mai apoi și pe fiul lui, Dumitrică al Costii: toată lumea voia să-și dea oile la stâna lor din Vemeșoaia, fiindcă li se dusese vestea de cinstiți ce erau - ei făceau cea mai bună brânză
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
atâtea veacuri neșterse. Se pripășește sub așternut de gânduri iar orizontu-l privește-nfricoșat. "De-atâtea ori te-ai povârnit sub tâmpla lui încât urmele tale au rămas un zbor difuz ca al unei păsări de borangic ce naște stoluri în bătaia timpului de-atunci, nesomnul nu te-a dezbrăcat și-ai găsit sensul pustiiri noastre în hârbul de scânteie lăsat pe trotuarele străzilor pavate cu mine. Întunericul asta îți va ninge tâmplele, femeie, pe-un ritm împătimit de funda senina..." O
«DESERT VERONÉS [‘DESERT VERONÉS'] DE MARIA ROIBU, TRADUCERE DIN ROMÂNĂ IN CATALÀ DE PERE BESSÓ de MARIA ROIBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366560_a_367889]
-
cele din România din perioada atee comunistă. Monseniorul Vladimir Ghika este uul dintre ei. A murit în închisoarea comunistă de la Jilava, la 16 mai 1954, la vârsta de 80 de ani, nerenunțând nicio clipă la credința lui în Hristos, în ciuda bătăilor crunte și a terorii la care a fost suspus în perioada 1952-1954 de brutele comandate de comuniști. Monseniorul Ghika avea aproape 79 de ani atunci când a fost arestat de reprezentnții puterii comuniste, la 18 noiembrie 1952, pentru că a susținut comuniunea
BEATIFICAREA MONSENIORULUI VLADIMIR GHIKA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366632_a_367961]
-
dar ce mai contează?, era „ficiorul” lui tata, lumina lui din cap (cum și era!), azimutul tuturor închipuirilor cosmice, îl plimba peste tot, îl arăta la toți ca pe un trofeu scump și câștigat greu cum odinioară pe „câmpul de bătaie sportivă cu mingea” . Toate și altele care nu s-au mai spus până-ntr-o zi când, nevasta își luă catrafusele și o tuli la mumă-sa. Îl târa pe copil pe unde credea că-l poate învăța câte ceva folositor
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
tabuuri, le transformă pe acestea în teritorii de explorare „științifică”, de regulă cu mijloacele empirice ale nespecialistului. Pana diabolică a devenit laserul care penetrează, devastând, demitizând și bramburind labila noastră ordine biologică. Sunt alese drept „obiecte de studiu”, circumferința bazinului, bătaia directă la potență și fecunditate sau, luat drept ac magnetic al simțulului de orientare „turistică”. Când este vorba de femei, aici acul bate mai totdeauna sud-estul, dincolo de fruntariile noastre, polarizând mai mereu orientul otoman cu „deliciile” sale. Iar biata aplatizare
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366681_a_368010]
-
babei Neculina și plecă fericit că făcuse o treabă bună. Cam după o oră, un polițist de mărimea unui taur îi săltă pe cei doi din bufet și sub acuzația de împotrivire la arestare le mardi, scurt, o mamă de bătaie la fața locului, însă doar așa ca aperitiv. Grosul urmă la post, unde, după numai zece minute mărturiseau, cu lacrimi de sânge și căință în ochi, cât de mare și unde era ascuns osul. În timp ce acesta era recuperat de forțele
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
răspunsul pentru puțină visare am înțeles că poți închide ochii peste tabloul neutru ce-mi șuieră numele să fiu culoarea în urletul lupilor pentru că sângele meu ți-ar spune despre pași ți-aș spune că ne vom închina cuvântul în bătaia vântului Autor Dorina Șișu Dublin - Ireland Referință Bibliografică: ți-aș spune că / Dorina Șișu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 198, Anul I, 17 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dorina Șișu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ŢI-AŞ SPUNE CĂ de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366695_a_368024]
-
șansa că ești inocența dacă aș întoarce pământul pe dos roua ar sta pe cer și-n fiecare dimineață ne-am șterge absurd pe tălpile goale cu mijlocul cerului pe dureri și pe lacrimi pe nopțile tale sfâșiate de aceleași bătăi în ușă deschide pragul acesta în vest nu lovi cu piatra sărutul nimănui hai să fixăm crinii în dreptul nostru să ducem cenușa în dreapta pomului uscat apoi să așezăm merele în fiecare duminică și să ne prefacem inocenți Dorina Șișu Dublin
VERSURI DIN IRLANDA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366702_a_368031]
-
de al său de serviciu, care îi tot făcea ochi dulci, să participe la seara dansantă. Era din Trăisteni, peste Florei, un sat mai mare ca al lor. Necunoscând pe nimeni din sat, se gândea ca nu cumva să mănânce bătaie de la băieții din Teșila, așa că s-a lăsat cam greu convins să vină la dans, fiind o fire mai temătoare. Valentinei îi plăcea de flăcău. Spera să se logodească cu el într-o zi. Se mai aventurase ea cu băieții
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
bani... Ei nu i se pare deloc atât de simplu; toate etapele astea sunt niște praguri înalte, foarte înalte, de care te poți izbi și cădea... Până la ele mai sunt alte praguri. Și tot așa! Beran are chef de o bătaie cu bulgări dar eu nu! Mă gândesc la ochelarii mei cu rame subțiri, aburiți de câte ori răsuflu, parcă-i și simt crăpându-se deasupra nasului, ca într-un desen animat... Zăpada asta, abundentă, ca o frișcă enormă din care nu mai
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]