7,814 matches
-
de povești și fabule” din Biblioteca fantastică (1976; Premiul Uniunii Scriitorilor), proză influențată de literatura lui Borges, pentru a se defini ca romancier de „saga familială” în romanul Bietele corpuri (1986). Nu au fost puțini cei care au citit în Bietele corpuri povestea „ființei romanești” ori, în filigran, povestea evreității în spațiul românesc și european, romanul fiind afiliat Metamorfozei lui Franz Kafka ori „pasajelor letale” din Jens Peter Jacobsen și Rainer Maria Rilke. Referințe oculte, o onomastică aproape transparentă, cohorte de
LARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287748_a_289077]
-
ilustrații de Val Munteanu, București, 1957; Băiețașul din stele, cu ilustrații de Tia Peltz, București, 1958; Călătorii extraordinare la grădiniță și la școală, București, 1961; Continentul colorat sau Prima călătorie a lui Aurel Pistrui, București, 1964; Biblioteca fantastică, București, 1976; Bietele corpuri, București, 1986. Repere bibliografice: Ion Vitner, Vieți paralele, GL, 1958, 33; Claudia Samoilă, „Continentul colorat...”, CNT, 1965, 4; Valeriu Cristea, Lumea de fabule, RL, 1976, 27; Florin Manolescu, „Biblioteca fantastică”, FLC, 1976, 30; Dumitru Micu, Literatură animalieră, CNT, 1976
LARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287748_a_289077]
-
Vitner, Vieți paralele, GL, 1958, 33; Claudia Samoilă, „Continentul colorat...”, CNT, 1965, 4; Valeriu Cristea, Lumea de fabule, RL, 1976, 27; Florin Manolescu, „Biblioteca fantastică”, FLC, 1976, 30; Dumitru Micu, Literatură animalieră, CNT, 1976, 38; Titel, Cehov, 185-187; Tania Radu, „Bietele corpuri”, FLC, 1986, 24; Valeriu Cristea, O carte neobișnuită, RL, 1986, 27; Al. Călinescu, Jurnale și cronici de familie, CRC, 1986, 40; Dana Dumitriu, „Bietele corpuri”, T, 1986, 11; Cândroveanu, Lit. rom., 154-157; Livius Ciocârlie, „Și moartea nu va fi
LARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287748_a_289077]
-
FLC, 1976, 30; Dumitru Micu, Literatură animalieră, CNT, 1976, 38; Titel, Cehov, 185-187; Tania Radu, „Bietele corpuri”, FLC, 1986, 24; Valeriu Cristea, O carte neobișnuită, RL, 1986, 27; Al. Călinescu, Jurnale și cronici de familie, CRC, 1986, 40; Dana Dumitriu, „Bietele corpuri”, T, 1986, 11; Cândroveanu, Lit. rom., 154-157; Livius Ciocârlie, „Și moartea nu va fi biruitoare”, VR, 1990, 9; Cristea, A scrie, 127-135; Ioana Pârvulescu, Marea evadare, RL, 1994, 20; Ion Vartic, Sonia Larian, în Dicț. scriit. rom., II, 716-718
LARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287748_a_289077]
-
chiar Arta nostalgiei (1997) și cuprinde „poeme cuantice”, numite astfel pentru a se sublinia o aparentă lipsă de implicare. Lucid, discret și solitar, poetul contemplă universul cu teamă și, totodată, cu sentimentul participării la un act fără orizont. Omul, „o biată clonă dereglată”, este asemenea unui „robot melancolic”, oscilând între „programul înscris de la începuturi” și satisfacțiile simple (căderea frunzelor, „susurul apelor/ și mișcările vântului”). Nocturnul, care marchează nu puține versuri, subliniază gravitatea atitudinii. Destinul ființei poetice stă sub „zodia nopții”, apăsat
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
187-189; Const. Leon, Prin grădinile de zarzavat ale d-lui Sevastos, Iași, 1934; G. Călinescu, „Camioneta verde”, ALA, 1935, 737; Al. A. Philippide, „Camioneta verde”, CLI, 1935, 12; Izabela Sadoveanu, „Camioneta verde”, ADV, 1935, 15 670; M. D. Ioanid, Un biet om lucid: Adrian Nichita, R, 1935, 1-3; Romulus Demetrescu, „Camioneta verde”, PLI, 1935, 11; L. Leoneanu, Portrete literare și artistice, București, 1935, 85-108; G. Călinescu, „Monografia orașului Ploiești”, ALA, 1938, 894; Călinescu, Ist. lit. (1941), 747, Ist. lit. (1982), 831-832
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
la cetate, de a doa dzi s-au desfrânat la parcurile mănăstirilor, și întâi asupra Dragomirnei mănăstirii cu pușci au mărsŭ și au bătut mănăstirea. Și dacă i s-au închinat, toate odoarăle, veșmintele în jocŭ au dat, și câți bieți neguțitori era închiși acolo și mulți den boieri, rușinând căzacii femei și féte, și nu ca creștinii, ce mai multŭ decât păgânii s-au purtat cu acéia mănăstire. Văduvia Ruxandrei avea să se instaleze destul de repede. Bărbaților li se întâmplă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fiul lui Neagoe de la Craiova suferise un soi de „moarte civilă” - și încă nu se călugărise, era „boieroaică”). Mormintele (lângă care Anton Maria del Chiaro și, după el, Grischini le vedeau pe văduve lamentându-se: „în fiecare dimineață, devreme, venea biata lui soție [o preoteasă din Târgoviște - n.m. D.H.M.] să ardă tămâie în jurul mormântului și punea o lumânare aprinsă în partea unde era capul mortului și așezând pe pământ, cânta o povestire lungă și plicticoasă spre lauda soțului ei răposat, povestindu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la conveniențe, precum Mihnea Turcitul, care l-a crescut lângă el pe Radu Mihnea, făcut cu o ibovnică, Vișa, urcați - câteodată - printr-un concurs fericit de împrejurări (forța unei partide bierești, ce îi propulsa după ce-i afla ascunși prin țară - „Bieții oameni!”, va exclama Nicolae Iorga - sau pribegi, acțiuni ale unor „vecini” puternici care îi protejau ca pretendenți în exil) - ar trebui să înceapă cu marii „fii nelegitimi” ai neamului nostru, cu Ștefan cel Mare, adică, pe care Bogdan al II
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în acest rând „cenzura” impusă de Bogdan Hmelnițki n-a mai funcționat], și întâi asupra Dragomirnei mănăstirii cu pușci au mărsǔ și au bătut mănăstirea. Și dacă i s-au închinat, toate odoarale, veșmintele în jacǔ au dat, și câți bieți neguțitori era închiși acolea și mulți den boieri, rușinândǔ căzacii femei și féte, și nu ca creștinii, ce mai multǔ decât păgânii s-au purtat cu acéia mănăstire” (Miron Costin). îi întrec în performanțe pe păgâni și ostașii lui Gabriel
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dură decât robia, Întrucât nu Întâmplător se aflau În acest loc, ci fuseseră trimiși pentru a intra În posesia drepturilor. De aceea am hotărât să intervin pentru ei - sau mai degrabă m-am simțit obligat să o fac, căci altminteri bieții oameni ar fi fost cu siguranță Închiși din cauza imenselor datorii pe care le acumulaseră pe timpul celor trei ani de ședere În Buhara. Potrivit angajamentului luat, m-am adresat eu Însumi lui Hoshbegi, rugându-l să aibă milă de aceștia și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În al treilea rând, moștenirea provenea din comercializarea vinului - activitate netolerată de Coran - și, din acest motiv, ea ar fi trebuit confiscată, așa cum s-a și Întâmplat de altfel. I-am cerut lui Hoshbegi să-mi Îngăduie să achit datoriile bieților oameni și să-i iau cu mine până În Rusia, țara lor natală. Am obținut permisiunea fără nici o dificultate, așa că le-am lichidat datoriile, luându-i cu mine. Ne-am alăturat caravanei cu care părăsise țara chiar ambasadorul Rusiei. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cârpă Înfășurată În jurul mâinii, i-a deschis gura cu un mic băț, a introdus gâtul unui pui de găină viu și i-a lăsat pe amândoi liberi. Șarpele a prins pasărea pentru câteva secunde, după care i-a dat drumul - biata făptură părea buimacă; nu părea să sufere vreo durere, dar era incapabilă să se miște, și-a Închis ochii și a căzut. Am ridicat puiul și am examinat mușcătura de la gât. Cu greu s-ar fi putut vedea ceva, căci
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
profita de această prețioasă substanță, dar că ele erau familiare europenilor, pentru care formau un obiect de studiu constant, și că posesia cenușii culese din st¿pa de la Bahrabad avea să devină pentru vreunul dintre ei sursa unor bogății inepuizabile. Bietul păstor nu știa că nu exista până În prezent vreun succes al științei alchimice decât pentru guvernele orientale, care i-au tratat aplicațiile prin mijloace politice” (Journal Asiatique, septembre 1837, pp. 401-405, 408, 420-424,432, 437-440). „Va fi interesant de reunit
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Sir A. Baines 4. Temperamentului solid, pozitiv și, cel puțin câteodată, naiv În biografia lui Honigberger i-a corespuns acel indicibil dram de noroc fără de care orice relatare din acest jurnal ar fi fost la fel de anonimă precum sunt azi acei bieți pacienți pe care, vrând-nevrând, i-a pierdut. „Lucrurile acestea se pot verifica citind cărțile de călătorie, adevăratele cărți de călătorie scrise de obicei de oameni care nu sunt scriitori.” 5 Dacă Bernard Le Calloc’h Îl numește și „puțin vrăjitor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a României. Eseuri și medalioane, îngr. Mircea Coloșenco, pref. Cezar Petrescu, București, 2002; Scrieri din exil, I-II, îngr. și pref. I. Oprișan, București, 2003. Repere bibliografice: Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., I, 161-162, 204-205, II, 62-66; Dem. Theodorescu, Un „biet scrib”, CLI, 1924, 16; Camil Petrescu, Pentru Pamfil Șeicaru, CLI, 1925, 4; G. Spina, În apărarea lui Șeicaru, „Opinia”, 1926, 5 853; Romulus Dianu, Un model de articol politic, RP, 1929, 3 335; Ștefan Florescu, Domnul Pamfil Șeicaru, București, 1929
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
Dragii mei copii, eu o să mor, căci așa vrea bunul Dumnezeu. Vouă nu vă las altceva decât casa aceasta și via de alături... dar să știți că în vie este îngropată o comoară foarte mare! Abia sfârși aceste cuvinte și bietul tată adormi pentru vecie. După ce îl îngropară, băieții se apucară să sape via în lungiș și curmeziș și o săpară cum nu a mai fost săpată niciodată. Frații voiau să găsească comoara ascunsă în pământ. Menționez că ambele probe administrate
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
crescător de animale. Curtea lui e o „lume” a celor ce nu cuvântă, cu o faună vrednică de Gârleanu, întrucâtva și de D. Anghel (Curtea lui Nicula). O copilă nefericită, chioară și slută, nu trăiește decât pentru a îngriji un biet pui de bibilică. Tatăl îl sacrifică și i-l dă să îl mănânce, iar fata moare de inimă rea (Isădia). Pulsația sentimentală a unei asemenea relatări nu este intensificată de nici o notație auctorială. Tot atât de sobru sunt înregistrate stările de conștiință
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
Istorie Literară și Folclor. Colaborează la „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Ateneu”, „Saeculum”, „Limbă și literatură” ș.a. După 1989 U. începe să scrie proză. Romanele sale, în manieră postmodernistă, se încadrează în tipologia campusului universitar, între formula romanului cu cheie, gen Bietul Ioanide de G. Călinescu, și formula umoristico-intelectualistă a englezului David Lodge. Prima experiență în acest sens este romanul (eseu, narațiune, comentariu psihologic, estetic, politic etc.) Universitatea care ucide (1995), dedicat „ultimului eminescolog al Universității «Al.I. Cuza», profesorului Mihai Drăgan
URSACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
că politica Anei Pauker nu a fost cea mai adecvată, că „Pătrășcanu a fost victima nu a trădării lui, ci a trădării altora”. Pentru că ia apărarea unui prieten, pentru că își permite să spună mereu ce gândește și nu condamnă niște biete studente, pentru că scrie versuri critice la adresa unei nepoate de ștab comunist, dansează Hora Unirii pe stradă și ascunde faptul că tatăl său se află în arest preventiv, Paul va fi exclus din UTM, apoi exmatriculat din facultate. Limba de lemn
ZEHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290731_a_292060]
-
candoare, din inefabilul transportării în ambianța copilăriei: „Joi porneam în cete la pădure, / S-adunăm călțunași și viorele, / Umpleam de chiot și cântec dealurile sure, / Uitând că ești mort și c-o să Te împodobim cu ele: Zăceau pe sfânta masă biete flori vinete, încă înfrigurate / Și printre ele lucea, vie, zugrăvită pe icoană, / Roșia floare a coastei Tale însângerate / Și stropii de sânge picurați din coroană” (Iisus din copilărie). În esență, prin tot ce e durabil în opera sa, V. se
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
limbaj metaforic, ardoare de tânăr misionar. Autorului îi plac construcțiile verbale vechi, cuvintele uitate, și le readuce în discurs înnobilându-le cu sensuri filosofice. Scrie, de pildă, „a năimi”, „vedenie”, analizează cuvântul „tocmeală” sau cuvântul „rânduială”, ia câte o o biată vorbă („ba da, ba nu”, „pururea” și „de-a pururea”, „tot-de-a-una”, „are loc” etc.) pentru a scoate din ele semnele fatalismului și ale eleatismului funciar românesc. Din această nouă experiență ființa românească iese îmbogățită, înnobilată, competitivă în plan metafizic; ea
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
ce să fac... într-un târziu am scos, încet din desagă, un bob micuț de grâu și ți l-am dat... Seara târziu, nu mică mi-a fost mirarea, când, deșertându-mi sacul, am găsit un bob de aur printre bietele grăunțe... Atunci am plâns amar și m-am întrebat trist și deznădăjduit: De ce n-am avut oare puterea să-ți dăruiesc totul? (după R. Tagore) 6. Când mustrăm? Să certăm numai când îl cunoaștem realmente pe cel dojenit: viața, problemele
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
citit, biblioteca, mea. b) maronie, carioca, Mihnea, o are CENUȘĂREASA Povestea spune că a fost odată o fată care a rămas orfană de mică. Mama vitregă și fetele ei i-au pus numele Cenușăreasa. Ele se purtau foarte urât cu biata fată. Dar, cu ajutorul mamei sale, fata cea bună a ajuns la balul feciorului de împărat. Acesta a ales-o de soție și a dus-o la palat. Dar știi tu cum a reușit feciorul de împărat s-o găsească pe
Caietul primei vacanţe. In: Caietul primei vacante by MARIA BOZ [Corola-publishinghouse/Science/484_a_776]
-
gând liniștitor” (Emil Giurgiuca). Înrâurit de Ion Barbu, pornind din filonul ilustrat de Riga Crypto și lapona Enigel și de Uvedenrode, pare să fie Poemul Salamandrei (1971), volum ce cuprinde un unic, lung poem, în trei părți (Zvon, Salamandra și Bietul dor), fragmentate tipografic de punerea în pagină, în secvențe de câteva strofe fiecare, lectura fiind astfel ritmată, în mod fast, prin pauze obligatorii ce stimulează iscodirea sugestiilor propuse de text. Rezultă un fel de litanie în tonalitatea și cu recuzita
STRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]