5,205 matches
-
păcatului originar al Evei, iar pe de alta, divinizarea ei prin recuperarea blestemului de către fecioara Maria. Credință creștină închide itinerarul feminin în două extreme: Eva la început, Maria la sfârșit. Eva este acuzată de păcatul originar, Maria salvează și răscumpără blestemul Evei. Conform acestui model, reluat de toate timpurile sub diferite aspecte, femeia devine ființă complexă, alegorie a Binelui și Râului, valorii și antivalorii, având în același timp cele două chipuri: al Mamei devotate și al Amantei perfide. "Între acești poli
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
face Sar Péladan, "le relatif de l'homme" (Curieuse!), buna amantă, dar departe de activitatea spirituală. Femeia este un compus binar (corp și sentiment) și nu ternar, cum este bărbatul, deoarece nu posedă spirit. Femeia și orașul sunt legate prin blestem. La Péladan, sexul este regele capitalei: marchiza din rafinatul cartier Saint-Germain își plătește bărbații în trăsura închisă; un principe cumpăra o fată virgina; casele de toleranță și berăriile sunt deschise pentru bărbați și femei, casele pentru întâlniri sunt dispuse aproape de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Baal, ofranda anuală de suflete tinere, Brazilia a fost potopită de ape, parcă pentru a confirma zicala că un necaz nu vine niciodată singur. Apa însă trece, frumoasele amazoane metise se trec și ele, numai criza financiară rămîne, ca un blestem. Dinspre stînga, acuzele pentru această situație țintesc procesul de mondializare economică. Dar, a acuza că mondializarea a provocat criza actuală este aproape același lucru cu a blama revoluția industrială pentru deraierile înregistrate în primii ani ai căilor ferate (...). Nici un sistem
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Theodora, (Tessie), concepînd cea de-a treia serie de Stephanides în America, formată dintr-un băiat și o fată (devenită, mai apoi, băiat). Ace(a)sta din urmă, Calliope (mai tîrziu, Cal), naratoarea/naratorul textului, este, cu adevărat, receptoarea/receptorul "blestemului" originar, al combinației defectuoase de ADN identic (provenit din consangvinizare), suferind de "sindromul deficitului de 5-alfa-reductază" ori, mai pe scurt, de hermafroditism. În Calliope se răsfrînge pedeapsa păcatului arhetipal, aseme nea unei profeții (fatidice) de oracol olimpian. Tragedia ei/lui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de o tăcere vitală."57 Cuvintele par să se interiorizeze și ele, devenind limbaj al tăcerii, interesând, de fapt, ceea ce nu poate fi exprimat, adică sufletul. Iar, în calea disperată a exprimării absolute a sufletului, cuvintele devin piedică, sau chiar blestem. Vorbind tocmai despre esența cuvintelor, despre limita lor interioară, despre puterea lor de expresie, în Postfața traducerii volumului Anei Blandiana, Proiecte de trecut și alte povestiri, Marco Cugno identifică anumite elemente specifice: Există, pe de-o parte, materialitatea cuvântului, percepută
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
materialitatea cuvântului, percepută ca "dar tragic" ("Tot ce ating se preface-n cuvinte / Ca-n legenda regelui Midas", scrie autoarea în poezia Darul, din cea de-a doua culegere, Calcâiul vulnerabil), iar de cealaltă, aproape vrând să scape de acest "blestem", nevoia de a ajunge la esența misterioasă a cuvântului, la sufletul acestuia. Aceasta "vânătoare" a "umbrei cuvintelor" este însă supusă riscului: cuvintele pot să-și piardă umbra, partea lor cea mai de preț, își pot vinde sufletul"58. Învestite, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Marco Cugno subliniază, făcând referire la acest poem: Există pe de-o parte materialitatea cuvântului, percepută ca "dar tragic" ("Tot ce ating se preface-n cuvinte / Ca-n legenda regelui Midas", iar de cealaltă, aproape vrând sa scape de acest "blestem", nevoia de a ajunge la esența misterioasă a cuvântului, la sufletul acestuia. Aceasta "vânătoare" a "umbrei cuvintelor" este însă supusă riscului: cuvintele pot să-și piardă umbra, partea lor cea mai de preț, își pot vinde sufletul. Metafora, în contextul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în prim-plan toamna, ca anotimp al desfrunzirii, al morții dominat de frig, de ceață și de umbre pe care ea nu îl înțelege și nici nu îl acceptă și pe care îl pune pe seama cruzimii trecerii timpului și a blestemului societății în care este nevoită să trăiască. Cruzimea devine cu atât mai mare, cu cât resorturile lirismului care o conțin "sunt declanșate de vibrația senzației intelectualizate, care asigură transmiterea pulsului vieții elementare, ce cuprind mișcările cosmic"128: "Crezi că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a cărei exigență supremă este obligația față de viitor. „Prometeul definitiv dezlănțuit, căruia știința Îi conferă forțe Încă niciodată cunoscute și economia impulsul său neînfrânat, reclamă o etică care, prin stavile liber consimțite, Împiedică puterea omului de a deveni un blestem Închidea ontologia fundamentală” (Entre nous. Essais sur les penser - à - l’autre, Grasset, Paris, 1991.Ă pentru el.” Lumea de astăzi nu este o lume sigură iar viitorul civilizației omenești, cu atât mai puțin. Promisiunile tehnicii moderne s-au Întors
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
unanimitate: părțile trebuie să cadă de acord, mai ales asupra daunelor. La ce servește atunci "șeful cu pielea de leopard"? Ce valoare au exortațiile sale, amenințările pe care le proferează? E un "expert în ritual", explică Evans-Pritchard: "Tragem concluzia că blestemul șefului nu reprezintă în sine o sancțiune adevărată, ci o operație convențională și ritualică pe care o cunosc cu toții dinainte și de care țin seama. Oamenii pe care șeful e gata să-i blesteme sunt cei care îl fac să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și viabilitatea sistemului capitalist actual. Ce va deveni el? Probabil că Theodor Baconsky are dreptate cînd susține că "modernitatea poartă vina de a fi provocat ruptura dintre Har și Administrație, [...] (ea) legitimează "democratic" perversiunea morală, dizolvă "mondialist" identitățile naționale, opune blestemului biblic hedonismul consumului și camuflează "eclipsa lui Dumnezeu" sub faldurile realității virtuale"11. După ultimele "întîmplări" din SUA, după crizele din America Latină (Argentina, Peru, Uruguay, Paraguay, Bolivia, Brazilia) de la sfîrșitul secolului trecut și convalescența asiatică, finanța mondială a fost lovită
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
în clipa următoare: dragostea înseamnă să ai, "la fiecare întîlnire, impresia că debarci în zorii primei zile a lumii". El, bărbatul invadat de o femeie, una singură, suportă și cîștigă. Michel și Bruno nu reușesc să evite acel soi de blestem care constă în a-l întîlni prea tîrziu pe celălalt, dublul, pasiunea întregii ființe, trăită sau doar posibilă. Ei nu-și vor reveni niciodată din acestă disoluție a cărei imagine o poartă ca pe o ghiulea, victime ale unei demitizări
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să părăsească stingheră orizontul familiei biologice, deplasîndu-se spre solidaritatea familiei fictive, amicale, cea care devine progresiv singura adevărată, deși, paradoxal, îl ajută să se întoarcă mai senin spre cea rămasă în urmă. Asemenea multor fii rătăcitori, fără a urma neapărat "blestemul" livresc al lui Sartre, care considera că orice relație paternă e ratată, Mathieu Lindon învață să-și iubească și să-și accepte tatăl abia în urma transferului exaltat asupra unei terțe figuri, apropiate ca vîrstă de acesta. Poate mai interesant încă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
atracție de bîlci de lux. Ce a putut-o face, totuși, pe această femeie creditată cu un IQ demn de premiul Nobel să se agațe cu atîta disperare de un tărîm al iluziilor, forțînd-și destinul și aruncîndu-se vijelios pe panta blestemului și a decadenței, pînă la integrarea unei secte satanice? Misterul rămîne deplin. În felul său, Simon Liberati îi oferă un amar, dar elegant titlu de glorie postumă: acela de a fi fost starul prin care a început crepusculul idolilor. Formația
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
creșterea bunăstării, ci și a confortului psihic și a împlinirii personale, prin intermediul consumului, care a devenit unul total, în care totul poate fi înscris în această logică. Chiar dacă efectele negative ale acestei practici sunt evidente, vorbindu-se chiar de un "blestem al abundenței" și de un set de posibile măsuri care să conducă la scăderea consumului, Lipovetsky consideră că nu am transgresat această a treia etapă a consumului și că nu ne aflăm în "post-hiperconsum". Chiar dacă un reviriment în definirea fericirii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
colivă. mânjii s-au dus de lângă iepe, strigoii au intrat prin țoale. țăranii s-au ascuns în vârste, deci: cine să se mai răscoale... și plugul de demagogie s-a pus să are peste Țară. de-atunci ne plouă doar blesteme, de-atunci e viața mult amară. pământul doare precum dorul. în doină s-au corcit cantate. golanii se zidesc în bronzuri. destinul nostru ne tot bate. rupem răstimpi din calendare iar casele ni-s pușcărie. visăm Hristoși căzuți din ceruri
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
își instalează personajele în mitul culpei și al sângelui degenerat, naturalismul discret al romanului venind, pe de o parte, din Liviu Rebreanu, și pe de alta, direct din zolism, fatalitatea ancestrală strivind oamenii cu puterea fricii pe care o iradiază blestemul. Multe romane valorifică modelul spațiului terifiant insular, de genul celui la care și Camus recurge în Ciuma: o comunitate închisă, separată de restul lumii, în interiorul căreia se ivește un focar de anxietate, stârnit de molimă sau de un eveniment/personaj
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cu gura căscată și cu brațele întinse spre el". Cântecul nocturn al Trubadurului are semnificația unui requiem, fiindcă vioara își pierde două coarde (în cea mai fidelă descendență pitagoreică, personajul este obsedat de cifra doi58, care-l urmărește ca un blestem), ceea ce are ca efect trezirea subită a somnambulului. Evaziunea din elementul hipnic, paradoxal protector, antrenează plonjarea în thanatic, starea de veghe constituind liantul dintre două morți: "Dăschise ochii, se trezi, se clătenă pe picioare, își perdu cumpătul și, țipând desperat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
au fost încredințați că era vorba despre copilul lor bun. Nimeni n-a crezut în poveștile mocanului, înzdrăvenit abia după două luni. Mocanul însă, arhetip al mentalității rurale, tânjește după răzbunare, pe care o formulează în termenii incantatorii ai unui blestem popular: "L-aș ține în loc (pe diavol. n.m.) până ar veni lumina zorilor, să-i topească oasele, și aș chema cocoșii negri din nouă sate, să-i bea ochii". Asimilând-o fantasticului "spaimei și morbideții", Sergiu Pavel Dan opinează că
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
despicând. [...] Mai adânc, mai departe, până în inima ei, până în miezul vieții ei vrăjite!...". După ce Egor ucide strigoiul, focul se intensifică. Doina Ruști afirmă sec: "Imaginea sugerează starea hipnotică în care intră personajul copleșit de o dureroasă deznădejde și apoi de blestemul singurătății" (1998: 63). Sanda și Simina mor și ele; paradoxal, crepusculul se transformă în noapte odată cu ivirea zorilor. Poate că, până la urmă, cel mai bun verdict este cel al unui glas misterios, ivit de departe, care deplânge, cu un aer
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cărțile și filmele cu fantome produse în Japonia la sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea, inclusiv Ringu (Cercul), volumul fiind semnat de Koji Suzuki (1991), iar producția cinematografică omonimă de Hideo Nakata (1999), sau Ju-on (Blestemul), peliculă aparținându-i lui Takashi Shimizu (2003). "Noi, filologii", intuim că dezbaterea unui subiect atât de controversat și de stimulant se poate prelungi practic ad infinitum, că doar nu degeaba suntem mai degrabă rude ale lui Pericle decât ale lui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
au impus schimbările politico-economice și reformele. Treptat, s-a ajuns la societatea tot mai permisivă de astăzi, concretizată în documentele UE cu alte prevederi, uneori greu de îndeplinit. Această societate, deși se oferă spre imitare tuturor țărilor europene ieșite de sub blestemul comunist, va trebui să ia forme proprii condițiilor și împrejurărilor, tot mai afectate de globalizarea prin circulația capitalurilor, a oamenilor și a informațiilor bulversante. Din relatările lui Bloom a rezultat că, în școli și universități, reformele s-au exercitat în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de astăzi au un mai dezvoltat simț al revoltei, dar cei mai evoluați intelectual pot avea și simțul reflexivității lucinde, chiar dacă de sub această haină, cum îi creiona britanicul P. Johnson pe cei nouă "intelectuali" moderni, transpar și "inimi de gheață", blesteme, părăsirea propriilor copii, înclinații perverse și altele. La descrierile sale putem adăuga cele 34 de portrete de filosofi pe care germanul W. Weischedel, privindu-i "pe scara din dos a filosofiei", ni-i prezintă creativi în planurile teologico-filosofice. Filosofia hermeneutică
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
să se acomodeze cu noile realități sociale, fie sunt regretate de către cei care se confruntă cu neîmpliniri și eșecuri. În "marea țară a socialismului victorios", elogiile deschiderilor politice și ideologice inițiate de Gorbaciov la finele deceniului nouă sunt transformate în blesteme de către nostalgicii care nu mai contenesc să-l condamne pentru haosul produs de reformele pe care le-a promovat în Uniune și în țările socialiste Central- Europene. Insuficient întemeiate sunt și opiniile precum că reculul prin care trece estul european
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
paradoxal al identității europene: dezbinările și conflictele sînt cele care au stat la baza diversității culturale, devenită componentă a identității europene. În concluzie, identitatea noastră și unitatea noastră europeană provin din dezbinare și conflict. Am făcut astfel o binecuvîntare din blestemul nostru originar, însă am păstrat și blestemul însuși, statul-națiune, nu sub forma sa paranoică ce dezlănțuie războaie, ci sub forma sa de suveran necondiționat, care respinge orice instanță superioară ce ar dori să îl subordoneze. Din prezent asupra trecuuluit Prin
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]