6,712 matches
-
linie dreaptă îi duce chiar la țintă, acolo unde e așteptat gardianul intern Marçal Gacho, și unde, puțin mai departe, olarul Cipriano Algor își va lăsa încărcătura. În față, un zid întunecat, amețitor, depășind cea mai înaltă clădire care mărginea bulevardul, le tăia abrupt calea. Nu era de fapt decât o iluzie optică, de o parte și de alta a zidului străzile continuau, iar zidul nu era zid, ci peretele unei construcții enorme, un edificiu gigantic, pătrat, fără ferestre pe fațada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
limbi de ceas, Ajung la timp, rosti, și era adevărat, ajungea la timp, la urma urmei, mergem odată cu timpul, în timp, și niciodată în afara lui, oricât ni s-ar reproșa că rămânem pe dinafară. Acum era în oraș, mergea pe bulevardul care-l ducea la țintă, înaintea lui, mai iute decât furgoneta, alerga gândul, șeful departamentului de achiziții, șeful departamentului, șeful achizițiilor, Isaura Estudiosa, sărmana, rămăsese în urmă. În fund, pe înaltul perete gri care tăia drumul, se vedea un enorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că ei își au înăuntru propriul lor cimitir, Cimitirul nu se vede de pe stradă, însă fumul da, Care fum, De la crematoriu, Centrul nu are crematoriu, N-a avut, dar acum are, Cine ți-a spus, Marçal, când am ajuns pe bulevard, am văzut fum ieșind din acoperiș, era ceva de care se vorbea și a ieșit bine, Marçal spune că începuseră să aibă probleme cu spațiul, Pe mine mă miră fumul, eram aproape sigur că tehnologia actuală l-a eliminat, Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
rost de bani ca să închiriem camionul care a luat de la Centru ce-a mai rămas din vase, vom găsi și bani pentru mască, Nu ne-am gândit, spuse Cipriano Algor, apoi corectă, întristat, Nu m-am gândit. Acum mergeau pe bulevardul care ducea în linie dreaptă la Centru, în ciuda distanței se puteau citi cuvintele giganticului anunț fixat pe el, SÎNTEȚI CLIENTUL NOSTRU CEL MAI BUN, DAR, VĂ RUGĂM, NU SPUNEȚI VECINULUI, Cipriano Algor nu făcu nici un comentariu, pe Marçal îl surprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nou rugămintea, Ai grijă de Marta, te rog. Era aproape ora prânzului. O dimineață pierdută, își spuse Cipriano Algor, amintindu-și de mulaje, de lutul care aștepta, de cuptorul care-și pierdea căldura, de șirurile de păpuși dinăuntru. Apoi, în mijlocul bulevardului, cu spatele întors la peretele Centrului unde fraza, Sunteți clientul nostru cel mai bun, dar nu spuneți vecinului, trasa cu obrăznicie ironică diagrama relațională în care se consuma complicitatea inconștientă a orașului cu înșelăciunea conștientă care îl manipula și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să aibă grijă de casă. E dis-de-dimineață, soarele n-a răsărit, Centura Verde nu va întârzia să apară, în curând va veni și Centura Industrială, apoi cartierele de barăci, pământul nimănui, clădirile în construcție de la periferie, în sfârșit, orașul, marele bulevard, Centrul. Pe orice drum ai lua-o ajungi la Centru. Cât va dura călătoria, nici unul dintre pasagerii furgonetei nu va deschide gura. Oameni de obicei așa de vorbăreți, par acum că n-au nimic să-și spună. De fapt, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
adeveri, furgoneta își făcu datoria. E adevărat că motorul n-a reușit să pornească din prima încercare, nici din a doua, dar a treia oară demară cu un zgomot demn de alt motor. După câteva minute, Cipriano Algor era pe bulevard, drumul nu era liber înaintea lui, dar ar fi putut fi mai rău, îl purta chiar curentul traficului, în ciuda încetinelii. Aglomerația n-avea de ce să-l mire, automobilelor le place duminica și stăpânului unei mașini îi este aproape imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fără să fiu singur și nu puteam să fiu singur fără să am nevoie de alții. Cum se puteau împăca două lucruri de neîmpăcat? Era ca și cum ai vrea să logodești apa și focul. Dincolo de ușa camerei nu se afla un bulevard cu firme strălucitoare, se afla coridorul unui azil, pe care umblau bătrâni îmbrăcați în halate uzate, a căror mizerie fizică îi împingea câteodată să caute cu ochi lacomi nenorocirea altuia pentru a-și stimula pofta de viață; printre ei erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
armele celuilalt. „Prima Îndatorire a cuiva care s-a infiltrat cum trebuie“, comentam eu, „este să-i denunțe ca infiltrați pe cei printre care s-a infiltrat“. Belbo spusese: „Mi-aduc aminte o Întâmplare petrecută la ***. Îl Întâlneam Întotdeauna pe bulevard, cam pe la asfințit, pe un anume Remo, parcă așa Îl chema, la volanul micului său Fiat Balilla negru. Mustăți negre, păr negru, creț, cămașă neagră și dinți negri, oribil de cariați. Și se săruta cu o fată. Iar mie mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Voiam să Întreb pe cineva ce s-a Întâmplat. Belbo, mort? Ceru-i senin. Întâlnesc un grup de studenți. Tăcuți, furați de genius loci. La stânga, silueta lui Saint-Nicolas-des-Champs. Merg Înainte pe rue St-Martin, traversez rue aux Ours, largă, pare un bulevard, mi-e teamă să nu pierd direcția, pe care, de altfel, n-o cunosc. Mă uit În jur, și la dreapta mea, pe colț, văd cele două vitrine de la Editions Rosicruciennes. Nu sunt neluminate, dar mai cu ajutorul lampioanelor, mai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
în valoare propriile talente și creații. Acești tineri se autointitulau ”hidropați” ceea e ar însemna o mixtură între ”hidroterapie” și ”nevropatie”, ei fiind fără îndoială caracterizați de o gândire mistică incoerentă și maladivă. Înspre 1884 acest grup se stabilește pe bulevardul Saint Michele din Paris, la Cafeneau François Premier, loc devenit celebru, fiind considerat leagănul Simbolismului: acest loc continuă să fie templul câtorva tineri ambițioși ce sperau să obțină, așezându-se sub steagul școlii simboliste, avansările pe care nu putea să
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
dacă ar fi aflat despre el. Cartierul negrilor se termină brusc Într-un șir de brutării, restaurante și frizerii poloneze și ucrainene, unele dintre ele cu firme cu litere chirilice. Cupola aurie a unei biserici bizantine strălucește la capătul unui bulevard. Părinții lui Susan, Slobodan și Aleișa Petrovici, locuiesc Într-un bloc de cărămidă roșie, cu cinci etaje. Susan parchează În zăpada mocirloasă, chiar În fața blocului, unde tatăl ei stă aplecat asupra motorului mașinii sale, Înjurînd. Se Îndreaptă de spate cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
c-o țineam din predică mult și ceilalți stăteau după mine; eu scriu mai încet. Caligrafic e la pământ. Și aveam o prietenă acolo, ea-mi dădea cursurile. Am făcut practica la „Budapesta“ practica, după aia am făcut la patiseria „Bulevard“, bucătar, cofetar, patiser. Am făcut practică la „Scala“, la cofetăria „Scala“. Mi-am luat diploma și repartiție. La „Calu’ Bălan“. Slab. Aveam pretenții mai mari pentru că, într-adevăr, cunoșteam. În alea șase luni care le-am făcut, am învățat. Ajunsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
se îngroapă sub zidurile surpate — iată perindîndu-se toată vechea tabulhana romantică, haremurile și femeile voalate, minaretele și cireșii cu umbre lungi pe solul ars. Nu profetizăm nimic, asta se va întîmpla orișicum (...) Prin cenușa bombardării se vor mătura și lărgi bulevarde senine, linii de drum de fier își vor împleti nervura vînătă în păienjenișul gărilor imense. Cheiuri trainice de piatră vor atrage pacheboturile exagerate sau steamerele fremătînde, coșuri de uzine nenumărate se vor înălța ca niște semne de exclamație, un milion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
înțesați, ca un promontoriu impudic, de păduri pubiene. (...) Pe Iancu Jianu, pe Zdrelea, pe alți haiduci în haine arnăuțești, pe cari îi glorifică tîmpenia populară, i-au uitat toți, afară de editorul Herz și de romanțierul N.D. Popescu. În schimb, pe bulevarde și străzi de capitală, o mînă de oameni pradă copiii, oprește camioanele, vămuiește ideile”. O voință de profanare a valorilor colective „sacre” străbate aceste pagini deziluzionate, a căror violență e direct proporțională cu dezgustul în fața compromiterii idealurilor înalte, unificatoare. Partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un simptom al „decadenței școlii celei noi”: „Primesc ultimele manifeste ale prietenului Tristan Tzara. Șeful școlii dadaiste pleacă în Cehoslovacia să propovăduiască noul sistem de a crea artă. Părăsind Parisul, șeful protestează împotriva falșilor «dada», ce lansează prin cafenele și bulevarde cuvinte de spirit foarte reușite, dar foarte doveditoare ale ereziei în care au căzut”. Autorul articolului, care se grăbește să vadă în epuizarea frondei dadaiste „un sfîrșit de atitudine: acela de revoluționar în artă, în literatură și în știință”, privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
țipari, curcubee. Boarea atlantică pipăie morile, veacul de mijloc, laptele mării, părul femeilor, scrumul și florile. În dimineața de roz mărgărint o inimă, singură și de la sine, purcede solară grin anotimp. [1938] * VÎNZĂTORUL DE GREIERI Un strigăt în noapte pe bulevard: grilu! Din câmp vânzătorul intrat-a-n oraș pe-un măgar, cu greieri în păr și pe brațe, ieșiți din corfele pline. Cată să-i vînză-n piață. Se uită aiurea și tâmp. Să vânză ar vrea o palmă de luncă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
1919 Liliecii țâșneau în slavă, când ne părăseam lăcașul. Paltinii, crescuți în noapte din asfalturi ca din lavă, își împrăștiau sămânța zburătoare-n tot orașul. Nimeni nu dormea în noaptea cea de veghe. Nici penații viitoarei generații. Ne plimbam pe bulevarde prin troiene de semințe - și simțeam cum talpa arde. Doar târziu Segetătorul încearcă-ntr-o doar' s-apună când scâncea în poartă cheia. Vântul ne-azvîrlea în păr și-n față pulbere de lună, caldă încă vremea-aceea. Ținând soarele în mână
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
voturilor de la periferie: la ultima Întâlnire cu strategii hotărâse să abandoneze cravata, considerată prea formală. Onorabilul trebuia să dea impresia că este unul dintre ei: oamenilor care trăiesc dincolo de șoseaua de centură nu le place să voteze un avocat de pe bulevardul Parioli, un manechin ale cărui haine costă de trei ori mai mult decât salariul lor lunar. Revăzu În gând obiectivele campaniei electorale: ALARMĂ SOCIALĂ - SIGURANȚA CETĂȚENILOR - VISE. Trebuia să vorbească simplu. Fraze scurte. Fii explicit. Surâzi și protejează. Încurajează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și Maja - sigilați În Smartul ei, un borcănel argintiu cu albastru, parfumat de odorizantul cu esență de vanilie - erau ca o globulă roșie, printre alte milioane de mașini, În traficul acela gâtuit, opriți Între un semafor și o intersecție, Între bulevardul Tiziano și esplanadă, Între cele două maluri ale fluviului. — De ce mergem să vedem casa asta din Aventino? o Întrebă Aris. — Pentru o prietenă, Îi răspunse Maja - și, pentru a schimba vorba, se interesă despre activitățile pe care le desfășurau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
scris: PERSONAL. Antonio Își amintea cu greu numele ei. Poate o chemaSarah. Era americancă. Cu câteva luni În urmă, alergând pe tapisroulant, simțise că ea Îl privea. Avusese impresia că Îl plăcea. Ieșiseră Împreună la cină, la restaurantul etiopian de pe bulevardul Regina Marguerita. Antonio ura mâncărurile africane, chinezești sau mexicane. Poate pentru că-i aduceau aminte de visele exotice ale Emmei. Îi promisese Întotdeauna că În anul următor nu aveau să meargă iar la Santa Caterina, ci avea s-o ducă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aceia rotunzi, ci lentile de contact. Practic, era o altă persoană. Pentru că, cuprins de entuziasm În așteptarea deosebitei cine din seara aceasta pe Colinele din Maremma și pentru cele trei zile În hotelul șic din Saturnia, prădase Emporio Armani de pe bulevardul Babuino: În niște sacoșe stânjenitoare din carton lucios, ducea acasă o cămașă și o haină nouă, precum și un incredibil costum de baie potrivit pentru terme. — Sunt profesorul Valentinei, Îi spuse, profesorul de italiană, vă mai amintiți? Boema, Ostia antică, ruinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Fioravanti făcea bine că Îi punea coarne cu un soi de subretă de televiziune - n-ar fi știut cum altfel să-i spună - dotată ca o păpușă gonflabilă, care Îi oferea niște partide de sex fantastice Într-o garsonieră de pe bulevardul Camilluccia. Avea chef să i-o spună. Acum. În fața acestor doamne aranjate și atât de bine educate. Doamna Fioravanti o merita. Ce mutră ar fi făcut. Ce umilință. Ce satisfacție, ce revanșă. Dar și-ar fi pierdut doar timpul. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
câteva clipe Înainte ca acesta să-i sfâșie. — Nu sunt deloc un bun detectiv, Încercă Sasha să atenueze puțin tensiunea. Concediază-mă, dar nu mă da la câini, sunt nevinovat. Observă mulțumit că Emma se străduia să zâmbească. Ieșiră În bulevardul Rinascimento. Întrebară taximetriștii opriți În stație, apoi gardienii care făceau de pază la Palazzo Madama. Întrebară chiar și la casieria cinematografului Augustus. Nu, casiera era convinsă că nu vânduse bilete unui bărbat cu doi copii. Se Întoarseră din nou la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de urechea ei și mai spusese încă o dată: - Nu am nici o legătură cu Andrei Ionescu! Eu sunt Zogru. Ține minte numele acesta. Au plecat de la club pe la ora două. Străzile din jur erau destul de animate, în special mașinile treceau pe bulevardul Brătianu cu viteză nebună, ca la curse. Andrei a oprit Loganul în fața casei Giuliei, a coborât și i-a deschis ușa, iar Zogru s-a întins s-o sărute. Era emoționat, n-o mai sărutase de mai bine de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]