4,271 matches
-
de care să nu fie mulțumită și a mai spus că noul material este uimitor. Tot anul trecut, ea și-a anunțat și colaborarea cu Pink, alături de care a cântat pe " The Truth About Love", cel mai recent album al cântăreței americane. A fost prima melodie a lui Lily Allen de când a anunțat că se va întoarce la cariera ei muzicală, după ce în 2009 s-a retras pentru a se putea concentra pe familia ei și propria casă de producție.
Lily Allen se întoarce la cariera muzicală by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72095_a_73420]
-
cuvântul japonez jinrikișa, format din trei cuvinte: jin „om“, riki „putere“ și șa „căruță“, cuvântul însemnând „trăsurică (cu două roți) (trasă prin) puterea unui om“. Acestui cuvânt i s-a simplificat forma și s-a ajuns la engl. ricksha. Gheișă „cântăreață și dansatoare japoneză“ și soia au fost împrumutate în română din germană, cf. germ. Geisha/Geischa și germ. Soja, și adaptate după pronunțare. Cuvinte din hindi Hindi, limbă indo-europeană, este din 1965 limbă națională oficială în India. Din limba hindi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
pe Ioana tot timpul concertului vocal. Pomponescu ținea mâinile împreunate la piept și-și mușca din când în când mustața, într-o vădită absorbție morală; Ioanide, picior peste picior și puțin răsturnat pe spate, cu pupilele sale albastre fixate asupra cântăreței, o măsura profesional, ca pe o operă arhitecturală. Amândoi în singurătatea ființei lor interioare păreau foarte satisfăcuți. O singură dată, printr-un gest mecanic, Pomponescu și Ioanide se întoarseră unul spre altul, dar numaidecât, ca și când ar fi fost mirați de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vii sau nu vii? Întrebarea i se păru cam prea autoritară, având în vedere că Ioanide se afla oarecum pe teritoriu străin. Obosit și chiar înfometat, devenit mizantrop din cauza afacerii Doru, crezu a vedea în liniile umbrite de noapte ale cântăreței de operă o brutalitate inedită. Surpriza dădu gestului său de preocupare o traiectorie mai iritată și gurii o bolboroseală ininteligibilă. Mintea sa, obișnuită cu gingășiile, începu să vadă catastrofe. Indolenta trecu în sufragerie, de unde îi mai strigă un ultimatum: - Se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca o atletă care-și raționează toate sforțările musculare. Pomponescu află din gazetă sensul acestei igiene. Indolenta cântă în curând lieduri germane la un festival de amiciție germano-romînă organizat de Fleischlein, cu patronajul Legației Reich-ului. Indolenta nu era decât o cântăreață pe care substratul concertelor n-o interesa. Important pentru ea era să cânte și să aibă un public care s-o aplaude. Din acest unghi de vedere, neînțelegerea Pomponescu-Indolenta provenea dintr-o criză comună: Pomponescu, în lipsa succeselor de oratorie și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îndată după căderea definitivă a cortinei și se alătură grupului Pomponescu, întrucît ex-ministrul dorea să ofere doamnelor un mic supeu la "Capșa". La acest supeu, Pomponescu fu mai "șarmant" ca oricând. În special pentru Ioana se strădui să evoce toate cântărețele celebre pe care le auzise în țară și străinătate, căutând a le descrie jocul, a le sugera nuanța execuției, cu intenția de a dovedi că Ioana era comparabilă cu ele, având totuși ineditul ei. Cu acest prilej se născu o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unei Rachel, a Fanny-ei Elssler, a Eleonorei Duse e mereu vie. Se va găsi poate un literat ilustru care să te nemurească. Indolenta ridică din umeri cu scepticism. . - Închin paharul, rezumă discuția Pomponescu, în speranțacă posteritatea va fi generoasă cu cântărețele, cu actorii, cu oratorii, cu toți aceia care au avut succese de moment. . - Ce bărbat încîntător este Pomponescu! zise madamFarfara către Ioana în drum spre casă. E un om mereu egal și atent cu femeile. Nu l-am pomenit vreodată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Orice aserțiune, orice apreciație scrisă sau tipărită poate cauza pagube cuiva. Dar un zugrav nu are talent, își espune tablourile ș-o constatăm aceasta prin critică tipărită? Proces de despăgubire. Nu-și poate desface tablourile; l-am discreditat. Dar o cântăreață n-are glas și o arătăm aceasta? Proces de despăgubire; nu se poate angaja; am discreditat-o. Dar o bancă angajează banii clienților ei în afaceri problematice ori hazardate; o descoperim? Despăgubire, căci nu mai poate face treburi. Și așa
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de dans. "Foxtrot!" strigă negrul de la contrabas, și toți începură un dans caraghios și-ndrăcit, de care surorile, cât de intimidate erau, nu se putură stăpâni să nu râdă până la lacrimi. Când cei care dansaseră se întoarseră la mese, urmă o cântăreață blondă, grăsuță, într-o rochie roșie, care începu, cu o voce ciudat de adâncă, un cântec trist și tărăgănat, despre o iubire nebună, "cum nu s-a mai văzut pe-acest pămînt", și o părăsire lașă și crudă a tinerei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
conduse la braț către scenă, lăsînd-o să se așeze iar pe cornul lunii și să se ridice, trasă de fire nevăzute, ca să dispară dincolo de bolta înstelată. Packardul le duse acasă atât de amețite, încît abia dacă-și luară rămas-bun de la cântăreață, chicotind și bîțîindu-se pe tocurile cu care nu erau obișnuite. Urcară scara împleticindu-se și se culcară-mbrăcate, cu mărgelele de doi bani de la gâturi încurcîndu-se unele cu altele, așa încît a doua zi în zori Maria avu nițel de lucru
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să facă un pas. În acest timp Mioara prindea mâna Mariei, cu un zâmbet ciudat pe buze, și-i mângâia degetele așezate cuminte pe fața de masă cu degetele ei lungi și uscate, cu unghiile lungi, lăcuite purpuriu. Pe arătător cântăreața avea un inel ciudat, la care Maria, puțin stânjenită, privea cu încăpățînare. Veriga inelului nu era de metal, ci părea o răsucire de fire de păr groase și unsuroase în jurul cărora se înfășură în spire rare, ținîndu-le la un loc
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
iluzionistul care rotea în mâini un evantai de cărți de joc), Mioara o luă de braț, abia atingînd-o, pe Maria, o ridică de la masă și ieșiră în noaptea bucureșteană, smălțată din loc în loc de petele de aur stins ale felinarelor Secession. Cântăreața dădu drumul șoferului, și cele două o luară pe jos, pe stradele pustii și sonore, animate doar de vreo pisică furișată pe sub o poartă. Ieșiră-n Lipscani, apoi, prin strada Carada, pătrunseră în pasajul Villacrosse. Trecură în galeria Macca. Luminatoarele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
spectrale, având la parter prăvălii cu obloanele trase. Ornamentații bogate de stuc, măști, gorgone, ghirlande și amorași, chenare și ciubucuri încadrau ferestrele de la etaj. Mioara se opri deodată sub un felinar și se întoarse spre Maria. În iluminația artificială fața cântăreței își recăpăta aparența lunatică, sticloasă, desprinsă de lume, pe care o avea în spotul reflectorului, pe scenă. Pete de violet, dungi de verde și galben citron îi pictau arlechinesc fața tânjitoare, pe care ochii scânteiau umed. Gura rujată părea acum
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
suflare. Era ca o cabină de vapor de lux, cu fereastră mică, închisă cu zăvor nichelat, licărind după perdeaua brodată cu păsări alburii. Mireasma de parfum ofilea catifeaua dulce a draperiilor și a acoperământului de pat până la nuanța cireșei amare. Cântăreața avansa în aerul acela de consistența jeleului și trase draperiile peste imaginea gălbuie a caselor de vizavi. În penumbră se auzi declicul unei lămpi și întunericul se făcu roșu. Mici vaze chinezești și ceșcuțele de cafea dintr-o casetă de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a curmezișul, cu un braț gol sub cap, Maria se așeză și ea pe marginea patului. "Ce frumos e la tine!" șopti ea fermecată. Pe perete, o mască de catifea neagră o privea concentrat, cu ură în ochii decupați oblic. Cântăreața își aprinse o țigară și, privind în tavan, unde o lampă cochetă de majolică abia se deslușea, suflă ușurel fumul, care se amestecă în ghirlande transparente cu brațele lămpii. Apoi se ridică într-un cot și o privi pe Maria
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
grea, fără să știe de ce, și, când Mioara întinse mâna spre ea ca un șarpe palid, se feri ușor și palma, apucată de degetele femeii, îi asudă brusc. Rămaseră tăcute până la sfârșitul cântecului. Când acul hârâi iarăși pe ebonită lucioasă, cântăreața se ridică vioi și închise patefonul. Apoi dezvălui (căci fusese acoperită cu o eșarfă de cașmir înflorat) oglinda toaletei în întunecimea verzuie a căreia cele două se văzură alburiu-cafenii, cu ochi scânteietori. "Ajută-mă să-mi scot rochia", zise Mioara
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
furoului și ciorapul prins cu jartieră. Toate fetele pe care ea le văzuse dezbrăcate, la gârlă, la Tîntava, ca și ea, ca și sora ei, aveau picioarele pline de firișoare de păr, dar pulpele Mioarei erau ca sideful. Iar când cântăreața își scoase ciorapii, rulîndu-i, fumurii ca sticla, înspre vârful degetelor, fata văzu că tot piciorul era alb și curat, cu unghii făcute cu ojă. "Scoate-ți și tu rochia", îi spuse cealaltă în treacăt, pe când își dădea jos și celelalte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în aerul gros ca siropul. Stânjenită, neștiind ce să creadă, ce să simtă și ce să facă, zise: "Dar nu mi-e cald, nu e așa cald." " Nu, dar așa o să te simți mai în largul tău." Cum Maria ezita, cântăreața se ridică, făcu câțiva pași până la o mică servantă de nuc sculptat și scoase o sticlă și două pahare cu picior. Turnă o licoare aproape neagră și întinse un pahar fetei. Întoarse placa patefonului și ascultară "Zaraza": Când apari, senorita
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
le iubesc. "Nu-ți fie frică, micuțo, ah, mi-e dor, mi-e dor de tine", suspina actrița, lungită toată deasupra ei și mîngîindu-i cu o mână fesele. Fata o respinse doar când încercă s-o sărute pe gură. Atunci cântăreața sări gâfâind în genunchi și începu să smulgă hainele de pe corpul fetei, scoțîndu-i afară sânișorii aproape fără sfârcuri, trăgând de bluză până nasturii zburară prin cameră, dîndu-i jos fusta mototolită și-ngrămădind-o spre picioare. Se-ntoarse cu fața spre șoldurile fetei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
noaptea de făcuse scurtă la mână, și asta fusese tot. Cedric își vărsase de câteva ori sămânța în cearceafuri, dar de ea nu se atinsese. Maria ridicase brațul și privea umbra lui pe perete. Îi povesti și ea surorii despre cântăreață. O vreme își bătură capul să înțeleagă ce anume o-nspăimîntase atât pe Mioara. Hotărâră că nu putea fi altceva decât fluturul de piele roșiatică de pe șoldul Mariei, pe care femeia îl văzuse abia când îi trăsese chiloții în jos. Dar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ce anume o-nspăimîntase atât pe Mioara. Hotărâră că nu putea fi altceva decât fluturul de piele roșiatică de pe șoldul Mariei, pe care femeia îl văzuse abia când îi trăsese chiloții în jos. Dar de ce se-ntîmplase astfel, ce-nsemna pata asta pentru cîntăreață? Își aduseră aminte că ea avea în deget un inel cu un fluture săpat în fildeș. Surorile se gândiră să fa£ă-ntr-un fel ca să afle ce se petrecea cu adevărat, dar în ziua următoare veni peste București marele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în vitrină, ca și pe firma de tablă, marea și ferocea mașină de cusut Singer, ornamentată cu desene florale aurii. Și, desigur, lipită de croitoria "Verona", clădirea văru-ită-n alb, cu o mezelărie la parter, unde, la al treilea cat, locuia cântăreața de pe cornul lunii. Cu inima zbătîndu-se în pieptul lor dublu, căci frica și presimțirea le schimbaseră în siameze, fetele intrară pe strada morții. Nicicând nu văzuseră atâta carnagiu. Sângele forma bălți în care ardea soarele. Mâini, maxilare și oase țăndărite
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
opri inima. Alergă înspre mână, agățîndu-și rochia într-un ghem de sârme. Se aplecă, fără s-o atingă, simțind că se înăbușă de emoție. Era fluturele! Era inelul din păr de mamut pe degetul uscățiv, cu unghie lăcuită grena, al cântăreței. Maria țipă cât putu, și Vasilica se apropie în fugă. "Lehcă, lelică, e mâna doamnei Mioara!" Isteria urcă în tânăra fată până la paroxism, făcînd-o să urle animalic, încolăcită de umeri de Vasilica. Sora ei încerca s-o târască de-acolo
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bifurcată, cilindrică și umedă ca un viermișor. Privind fix, femeia deschise deodată gura și încorpora capul șarpelui între buzele groase, sorbindu-l către interior. Centimetru cu centimetru, reptila pătrundea pe frîtul femeii, dilatat acum și cu venele umflate ca la cântărețele de operă. Inelul rujat al gurii dansatoarei se lărgea tot mai mult, pe măsura îngroșării corpului lunecos, iar ochii îi deveniseră sticloși și tulburi, de parcă femeia însăși s-ar fi preschimbat în ofiuridă. Înghițirea cilindrului musculos și viu dură minute
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
eșarfei de pânză și atât de imaculată, încît osul craniului părea străveziu, lăsa să se ivească, aproape tangibilă, o ființă melancolică și-nchisă-n sine ca-ntr-o enormă carceră de sidef. Cine putea fi acea divă de calcedonie? O cântăreață de operă din trupa Giorgiani, tocmai abătută prin acele părți sălbatice ale Evropii? O călăreață de la circul Sidoli, din cele cu aripi roz-bonbon din franjuri lucitoare de mătase? În nici un caz vreo frumusețe dâmbovițeană, aristocrată sau plebee, căci Vasile ajunsese
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]