4,453 matches
-
care o auzisem de mai multe ori prin Centru, evenimentele au prins să se precipite. Trecuseră circa două-trei ore, pierdeam timpul Încercând să-mi imaginez unde se află Eva În acele momente când, În camera mea, a năvălit Roger Howard. Calmul lui englezesc, care mă scotea adesea din calmul meu românesc, se făcuse țăndări, iar pe lângă fizionomia de acum, aceea cu care mă Întâmpinase la aeroport putea fi calificată drept seninătate olimpiană. Era răvășit, până și luminoșii lui ochi verzi Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Centru, evenimentele au prins să se precipite. Trecuseră circa două-trei ore, pierdeam timpul Încercând să-mi imaginez unde se află Eva În acele momente când, În camera mea, a năvălit Roger Howard. Calmul lui englezesc, care mă scotea adesea din calmul meu românesc, se făcuse țăndări, iar pe lângă fizionomia de acum, aceea cu care mă Întâmpinase la aeroport putea fi calificată drept seninătate olimpiană. Era răvășit, până și luminoșii lui ochi verzi Își modificaseră culoarea Într-un cenușiu Învârtoșat și sumbru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
urmat trei-patru secunde de tăcere. - Fac tot posibilul să ajung cât mai repede. Până atunci, caută-l pe Roger... - E lângă mine... - Perfect. Spune-i din partea mea să tragă de timp cât poate. Sper să ajung la timp. Păstrați-vă calmul: de o săptămână, Centrul e supravegheat de un detașament de comando gata să intervină În orice moment. Cu exact zece minute Înainte de a-mi putea face apariția În sala Consiliului, vei primi un bip. Terminat. I-am comunicat lui Howard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Murmurul s-a amplificat: nu, se pare că de câteva zile Toshiro Fujimori a dispărut fără urmă, nimeni nu știe nimic de soarta lui - ce se Întâmplă, la ce s-a ajuns? Cer să se facă liniște și punctez cu calmul unui călău profesionist: - În fața dumneavoastră este o persoană care știe exact ce s-a petrecut cu Toshiro Fujimori și unde se află el În acest moment. Nu-i așa, Zoran? I-am spus pe nume, omițând provocator termenul obișnuit „domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de cafenea... " Să privim calmi, dar cu fermitate, dezorientarea actuală să punem în apărarea interesului colectiv aceeași energie și hotărâre pe care alții o pun în interesul grupului sau partidului lor", sfătuise cândva Salazar (30 decembrie 1930). Acest îndemn la calm și fermitate revine ca un leit-motiv în cuvântările sale. Sunt virtuți virile, latine. Sunt, mai ales, virtuți tinerești. "Negarea, indiferența, îndoiala, nu pot fi izvoare ale acțiunii - și viața e acțiune", se adresează Salazar tineretului (28 ianuarie 1934). Școala trebuie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu aer, care Împroșcau alice de ceară sau mici sulițe cu ciucuri, având consecințe neletale, dar deseori foarte dureroase. În 1912, impresionantul revolver Îmbrăcat În sidef, cu care venise Iuri, a fost confiscat și Încuiat la loc sigur, cu mult calm, de preceptorul meu, Lenski, dar nu Înainte ca noi să fi spulberat un capac de cutie de pantofi (ca preludiu la adevărata țintă, un punct) pe care am țintit-o pe rând la o distanță de gentlemani, pe o alee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
legume și cîțiva pomi fructiferi... Făcu o pauză. Iar cineva mi-a spus mai demult că pe una din insulele astea a trăit Într-o vreme, și poate mai trăiește Încă, un sinistru harponier răsculat. - Legende! - Legendele, domnule - veni răspunsul calm -, au de obicei, prin părțile astea ale planetei, un sîmbure de adevăr. Aproape inconștient, privirile tuturor se Întoarseră spre insulă, Într-o zadarnică Încercare de a scruta Întunericul. Nu văzură nimic, dar Iguana Oberlus Îi vedea pe toți. Moskenessoy, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
smulg limba și le scot ochii, le dau de băut plumb topit și, dacă și atunci se Încăpățînează să mai trăiască, fac În așa fel Încît să fie sfîșiați de patru cai... - Mi se pare foarte drept, admise Oberlus cu calm, și s-ar spune că Într-adevăr i se părea lucrul cel mai firesc din lume. Dacă n-ar fi teama de astfel de pedepse, orice laș ar Îndrăzni să se se mărească pe sine - făcu o pauză. Noi, rebelii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Dar unul dintre noi trebuia să moară Înainte de căderea nopții. Era vorba de el sau de mine, pentru că știu bine că n-ai fi ezitat să ne ucizi. - Asta nu e decît o supoziție, Îi spusese Oberlus, păstrîndu-și ca Întotdeauna calmul. Cel mai probabil m-aș fi limitat să-i arăt lui Mendoza sau norvegianului că, dacă voiau să rămînă În viață, unul dintre cei patru trebuia să moară pînă la asfințitul soarelui... Iar ei ar fi ales... Poate că v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mare, Încît numai dacă Îi privea, mușchii li se contractau, iar membrele nu reacționau la comanda dată de creier. Dominique Lassa, care străbătuse toate oceanele, care Înfruntase cele mai violente furtuni și suportase cu stoicism zile și săptămîni Întregi de calm plat În largul mării, supraviețuitorul a două războaie și unei duzini de bătăi feroce prin crîșme, se simțea cu toate acestea atît de Înfricoșat și de lipsit de apărare, ca un copil În timpul nopții, căci pricepuse că omul acela - fiara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
gigantică mînă nevăzută, care părea să se amuze cu cruzime să-l azvîrle de colo-colo prin marea peșteră. Urmă apoi liniștea; o liniște În care s-ar fi spus că Pămîntul rămînea anormal de neclintit, iar odată cu liniștea aceasta sosiră calmul și tăcerea unei clipe În care ființele vii nu ar fi Îndrăznit nici măcar să respire. Mai tîrziu, un zgomot ca torsul unei pisici În măruntaiele pămîntului cîștigă În intensitate pe măsură ce urca din nou, și din nou pereții peșterii Încercară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
asurzitor. A doua zguduitură i se păru și mai lungă, Întreaga insulă se cutremură ca o uriașă budincă de gelatină, În timp ce stînci masive se desprindeau din tavan, amenințînd să-l strivească În căderea lor asurzitoare. Dar În noul interval de calm ajunse la ieșire, trase În piept aerul proaspăt al nopții și se opri chiar pe marginea prăpastiei, observînd cum pietrele desprinse de pe culme, deasupra capului său, cădeau În mare ca o ploaie mortală care l-ar fi atins, punîndu-l la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
puțin părtaș. Spre mijlocul dimineții, Înfrînt și strivit, Iguana Oberlus se ridică În picioare și se Întoarse cu pași Înceți pe marginea falezei, de unde contemplă marea, Încă agitată din pricina vîntului ce sufla dimpotrivă și care se lupta să-și recapete calmul, după ce atinsese, cu numai cîteva ore În urmă, culmea zidului de stîncă. Coborî cu nemăsurată prudență pînă la intrarea În peștera lui și Își contemplă Întristat „căminul”, singurul pe care-l avusese vreodată și pe care focul și apa Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cearșafurile care rămăseseră Împrăștiate pe jos. Căpitanul Îl privea făcînd toate acestea cu ochii ieșiți din orbite de spaimă. - Ai de gînd să dai foc vaporului? plînse el cu sughițuri. Ești nebun? - Ești tare perspicace, răspunse batjocoritor Iguana cu un calm desăvîrșit. Curînd, din María Alejandra n-o să mai rămînă decît amintirea că a fost vaporul căpitanului care a poruncit să fiu biciuit. - Dar sînt patruzeci de oameni dedesubt...! - Azi n-au noroc, Îl asigură Oberlus convins. Iar singurul lucru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fie prima noastră noapte Împreună. - Îl iubeai? - Da. - Îl mai iubești? - E mort. - Se spune că și morții pot fi iubiți. - Numai ființele omenești Îi pot iubi pe morți, iar asta e pricipala greșeală a speciei noastre, răspunse ea cu calm. Eu mi-am petrecut viața iubind bărbați morți, dar am descoperit că mă Înșelasem. Mă Înșelasem cu totul. Iguana Oberlus nu o Întrebă ce voise să spună prin acel „cu totul” și probabil că nici ea n-ar fi știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dacă te omor, nici măcar nu voi apuca să mă bucur de răzbunare - arătă lanțul și Îi porunci, autoritar: Pune-ți-l! Vreau să fii tu cel care Îl poartă acum... Dar Iguana Oberlus dădu din cap fără să-și piardă calmul. - N-am de gînd s-o fac - Îi arătă piciorul. Dar dacă vrei, vino tu să mi-l pui. Carmen Ibarra zîmbi cu dispreț, refuzînd propunerea, În timp ce se așeza În fotoliul de piele pe care Îl folosea el mereu. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
focului, unde se afla și un paznic, Înarmat cu un trabuc gros. Nu se grăbi, asigurîndu-se că toți dușmanii lui se aflau la vedere și că nimeni nu avea să-l surprindă pe neașteptate, și În cele din urmă, cu calm, ridică harponul, ținti cu grijă, Întinse brațul și azvîrli arma fără a o Însoți de strigătul lui caracteristic. Santinela căzu pe spate cu un strigăt, iar cei care dormeau se ridicară imediat. Răsunară două Împușcături, și un bărbat se prăbuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
așteptînd să i se liniștească bătăile inimii, iar cînd ridică din nou privirea o descoperi, În picioare În fața lui, cu un pistol mare deja armat, pe Niña Carmen. Se uită la ea cîteva clipe Înainte de a o Întreba, păstrîndu-și totuși calmul: - O să mă omori acum? Acum, cînd am ajuns și ești În siguranță? Ea consimți, cu un ușor gest din cap: - Asta e clipa În care te voi ucide, spuse. CÎnd am ajuns și sînt În siguranță... Făcu o pauză. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un fel de criză a vârstei mijlocii sau așa ceva (n-am vrut să evidențiez că, din moment ce tata avea patruzeci și opt de ani, se putea considera că trecuse ușor de vârsta mijlocie) și că, dacă stăteam liniștiți și ne păstram calmul, totul se va rezolva de la sine. De când a plecat, Sally mi-a spus atâtea despre cum femeile n-ar trebui să se bazeze pe bărbați și cum mama făcea o mare greșeală că nu-și vedea mai departe de viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pe stradă, cărora nu le-ar plăcea să se uite prea direct sau pentru prea multă vreme la mine - poate de teamă să nu-i antrenez în vreo conversație nebună. Transformarea mea de la o stare de tânjală la una de calm fericit fusese instantanee și cu totul neașteptată - în acele prime câteva săptămâni, simțeam că nu voi mai avea nevoie de nimic altceva în viață în afara vizitelor regulate la Stacey și a serilor cu cafea dezgustătoare și a păcii de neimaginat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și, atârnându-mi seară de seară costumul în baia plină de aburi, puteam merge arătând rezonabil de aranjat, fără a fi trebuit să fiu pus în fața problemei de a-mi lua lucrurile de acasă. Odată ajuns la tribunal, îmi păstram calmul superficial cu un efort suprem: dacă aș fi trădat fie și numai o fracțiune a sentimentelor tumultuoase adăpostite în mine în perioada aceea, n-aș mai fi rezistat o clipă - slavă Domnului că o parte importantă a felului în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că e greu de îndurat, dar în starea de amorțeală în care mă aflam doar l-am evaluat în liniște și l-am observat, trecând mai departe. Am bătut-o ușor pe umăr, m-am ridicat, plin acum de un calm surprinzător, și am deschis din nou dulapul. Am privit de-a lungul barei și mi-am închipuit că sunt în sufrageria lui Stacey, purtând întâi unul, apoi altul dintre costumele și jachetele mele. Am scos un pulover bleumarin închis, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în pungă și scoase două. * Alexandru Miga îl măsură îngrijorat. Clipea des, mărunt, tic nervos deprins peste noapte. Cristescu îl conduse până la ușă. ― În mod normal, vor cădea în capcană. Dumneavoastră vă cer un singur lucru: calm, calm și iar calm. ― Mi-e frică să nu se prindă. ― N-au cum! După ce s-au urcat, apăsați pe butonul cafeniu instalat de noi. Nu vor trece 60 de secunde și vor adormi toți buștean. ― Să dea Dumnezeu, șopti pilotul. Cristescu închise ușa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
penele ude. * Avionul cu o cruce mare roșie zugrăvită pe fuselaj aștepta la marginea pădurii. Pilotul se apropie de maior. ― Cum a mers? ― Până aici a mers bine, surâse Cristescu. Să ne grăbim. Ar putea sosi mai devreme. Păstrați-vă calmul, domnule Miga, și totul va fi în regulă. Se întoarse spre ceilalți: Ciobanu, Popa camuflați mașinile! Îl luă pe Azimioară de braț și dispăru printre copaci. Inginerul sări din mașină, azvârli furios țigara și se îndreptă alergând spre pilot. ― De ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
oferi. ― Domnule Matei, râse îngăduitor Melania Lupu, gîndiți-vă ce și-ar închipui Miliția constatând că Panaitescu a folosit stiloul dumneavoastră. Pe al lui îl caut. Îl găsiră într-unul din buzunare. Bătrâna se așeză din nou în fața biroului. Cu un calm desăvârșit, fără să-i tremure mâna, reproduse dintr-o singură trăsătură de condei iscălitura lui Panaitescu. P-ul în special și parafa complicată erau desăvârșite. ― Fantastic! exclamă sufocat Matei. Asta zic și eu plastografie! Melania Lupu își îndreptă spatele: ― Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]