4,790 matches
-
de scriitor, așa glumeau ele. Pereții erau zugrăviți Într-un măsliniu pal, covorul era unul veritabil turcesc, ușor ros. Biroul, ca al unui director de bancă, și scaunul turnant se aflau În fața uneia dintre ferestre, iar În fața alteia era o canapea din piele Învechită - pentru că Julia scria după cum Îi venea cheful, și Între aceste momente mai ațipea sau citea. Pe o masă de la capătul canapelei erau cești și pahare murdare, o farfurioară cu resturi de biscuit, o scrumieră și scrum. Ceștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de bancă, și scaunul turnant se aflau În fața uneia dintre ferestre, iar În fața alteia era o canapea din piele Învechită - pentru că Julia scria după cum Îi venea cheful, și Între aceste momente mai ațipea sau citea. Pe o masă de la capătul canapelei erau cești și pahare murdare, o farfurioară cu resturi de biscuit, o scrumieră și scrum. Ceștile și chiștoacele de țigară aveau dîre din rujul Juliei. Un pahar mare avea o pată lăsată de degetul ei mare. Pretutindeni, de fapt, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
biscuit, o scrumieră și scrum. Ceștile și chiștoacele de țigară aveau dîre din rujul Juliei. Un pahar mare avea o pată lăsată de degetul ei mare. Pretutindeni, de fapt, erau urme ale Juliei - fire din părul ei negru pe pernele canapelei și pe podea, espadrilele aruncate sub birou, un fragment de unghie lîngă coșul de hîrtii, o geană, pudră căzută de pe obrajii ei. Dacă aș auzi, Își zise Helen, că Julia a murit azi, aș veni aici, la fel ca acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nici pe departe atît de palpitantă pe cît pare; camerele sînt făcute praf, covoarele distruse, oglinzile, cioburi. Probabil că din cauza conductelor, apa curge și transformă funinginea În mîzgă. Luna trecută am intrat În diverse case și am găsit lucrurile Înghețate: canapele, fețe de masă, chestii dintr-astea. Sau lucrurile iau foc. Aterizează o bombă incendiară pe un acoperiș - poate arde totul destul de precis, de la un etaj la altul; stai În subsol și te uiți la cer... Distrugerile de genul ăsta sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
parțial trase. O clipă, pînă se obișnui cu Întunericul, camera i se păru În regulă, apoi Începu să vadă mai bine și merse Înainte. — O, ce păcat! Cu mobila asta frumoasă! Pentru că acolo se aflau un covor pe podea, o canapea remarcabilă și scaune, un taburet și o masă - toate acoperite de praf, și cu urme serioase de sticlă și tencuială căzută sau de mucegai - lemnul cu o Înfloritură care Începea să se umfle. Și candelabrul! strigă ea ușor, ridicîndu-și privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Helen lui Kay, cînd aceasta plecase. O să ascult radioul. O să mă Îmbrac În pijamaua mea cea nouă și frumoasă și o să mă culc. Și, de fapt, asta intenționa să facă. Timp de o oră după plecarea lui Kay, stătuse pe canapea Frenchman’s Creek. La șapte și jumătate Își mai făcu niște pîine prăjită; deschise aparatul și prinse Începutul unei piese de teatru. Dar piesa era destul de plicticoasă. O ascultă zece sau cincisprezece minute, apoi Încercă alt program. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
el Închise ușa În urma ei și se Îndreptă spre un blat de masă, părînd preocupat, și timp de un minut teribil de lung, Își imagină c-o s-o opereze pe scaunul stomatologic. Apoi văzu că, după scaun, se afla o canapea pusă pe un postament, acoperită cu un cearșaf din hîrtie cerată și cu o găleată de zinc lîngă ea. Totul arăta odios: lumina mare metalică proiectată asupra lui și tăvile cu instrumente În jur, mașinăriile ciudate, frezele și sticluțele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
i se urcă un val sufocant de lacrimi În piept și-n gît și, pentru prima oară spuse Nu pot! — Așa, deci, doamnă Harrison, spuse domnul Imrie, văzînd-o cum ezită poate. Scoateți-vă fusta, pantofii și desuurile și săriți pe canapea ca să Începem. E bine? Nu aveți a vă teme. E un procedeu foarte direct. Se Întoarse depărtîndu-se, Își scoase haina, se spălă pe mîini și-și rulă mînecile. Acolo era un radiator electric, și ea se așeză În fața lui pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cerată foșnitoare Înainte ca el să se Întoarcă - pentru că se simțea și mai expusă cu fundul pe jumătate gol, decît s-ar fi simțit dacă ar fi fost complet gol. Numai o curvă stătea așa. Dar cînd se Întinse pe canapeaua plată și tare, se simți prost, dar În alt fel - ca un pește cu branhiile și gura căscate pe masa vînzătorului de pește. — Să vă dau o pernă, spuse domnul Imrie, evitînd cu grijă să se uite la coapsele goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În privința plombeleor și extracțiilor. CÎnd Îi puse masca pe gură, nu simți diferența față de aparatul de respirație obișnuit - mai puțin neplăcut decît o mască de gaze - așa că nu o deranjă. Apoi avu senzația de lunecare și se prinse de marginea canapelei pentru a nu se rostogoli... Atunci i se păru că se prăbușește undeva, dar ateriză inexplicabil În picioare, pentru că, dintr-odată se trezi În Întuneric Înconjurată de oameni care o Înghionteau din toate direcțiile. Nu știa dacă se afla pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ar pune mîinile la spate, i-ar putea atinge vîrful ieșindu-i pe-acolo, pentru că o pătrunsese adînc. Apoi Își veni În fire și-l văzu pe domnul Imrie, dar Încă simțea cornul. Se gîndi că, probabil, o țintuise de canapea. Se auzi rostind lucruri absurde și pe domnul Imrie chicotind. — Tauri? O, nu. Nu În Cricklewood, draga mea. El Îi puse un bol În față și i se făcu rău. Îi dădu o batistă să-și șteargă buzele și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cumva, În vreme ce ea stătuse cu spatele, de parcă jucase Mersul moșneagului. Pe podea era o singură pată stacojie de mărimea unui șiling, dar restul era curat ca lacrima. Găleata din zinc fusese puțin mutată și acoperită. Își aduse picioarele la marginea canapelei, iar durerea din stomac și spate se transformă Într-una care o apăsa constant În interior; mai mult, Își dădu seama și de alte neplăceri: o durere Între picioare și un punct sensibil În stomac, de parcă ar fi fost lovită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
asta cineva? Arăți ca propriul tău portret... Vino Încoace. O să răcești. Camera era prea bine capitonată pentru a fi cu adevărat rece. Julia Își duse mîna la frunte să-și Îndepărteze și netezească părul Încîlcit, apoi se Întoarse Încet la canapea și se vîrÎ sub pături. Se Întinsese, goală pînă la brîu, cu mîinile sub cap, și Împărțea țigara cu Helen, lăsînd-o să și-o pună Între buze și s-o Îndepărteze după ce trăgea un fum. După ce termină de fumat, Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
casă și În același timp de a supraviețui În Lumea Bărbaților evitând gloanțele lunetiștilor. Acum, Janine se duce după-amiaza la cursuri la Chelsea Physic Garden, unde Învață cum să-și optimizeze jardiniera. Are fețe de iarnă și de vară pentru canapele, pe care le schimbă exact la momentul potrivit din an, iar de curând a aranjat toate fotografiile de familie În albume capitonate care se află pe măsuța pentru cafea din sufragerie, exalând arome suave de piele și mulțumire. Ultima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
un neglijeu diafan cu dantelă, dar mărimea greșită, sau un ceas de aur de furat primit de la vreun tovarăș. Tata Își făcea mereu intrarea ca o vedetă, consumând tot aerul din cameră. Eu și Julie de-abia respiram, ascunse după canapea, rugându-ne ca mama să-l primească Înapoi și să putem avea și noi un Crăciun În familie, un Crăciun cum avea familia lui Richard. Duc niște nuci În sufrageria imensă În formă de L cu ferestre-uși care dau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
la modă, ne-a comunicat Candy În timpul unui prânz cu toate colegele, anul trecut pe vremea asta. Burta mea era atât de mare Încât șeful de sală a trebuit să aducă un scaun pentru că eu nu mă puteam strecura pe canapeaua separeului ca restul lumii. Am râs toate atunci. Un râs emoționat, răzvrătit, dar cu o undă de triumf: râsul celților când au realizat că sfârșitul romanilor era aproape. Și-apoi, trei zile mai târziu, În sala de nașteri, mi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Supărările dădacelor pot să apară din senin și sunt cu atât mai Înșelătoare. Îmi dau seama că de data asta e grav pentru că Paula s-a apucat de făcut curat În bucătărie. Nu-mi doresc decât să mă prăbușesc pe canapea cu un pahar de vin În mână și să Încerc să mă dumiresc dacă personajele din EastEnders pe care le recunosc mai sunt Încă În viață. Nu m-am mai uitat la serial din iunie, răstimp În care Întregi dinastii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-mi fac timp pentru un epilat inghinal cu ceară: refuz să mă expun dezbrăcată În public, Împreună cu alți părinți. 23.19: Ajung acasă și găsesc „Pachetul de conectare“ pentru „memoria de buzunar“ pe măsuța din hol. Richard a eșuat pe canapea și se uită la meciul lui Arsenal. Mi-a lăsat niște paste În cuptor: au mirosul și consistența tălpii de pantofi coapte. Este de neconceput pentru altcineva decât mine să ducă sus lucrurile care se află jos lângă scări? Rich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
arătător Îndreptat În mod acuzator spre atacatorul invizibil. —Știu, puiule, știu, niște oameni răi ne-au trezit pe toți. Ben e atât de speriat, că nu vrea să se culce la loc. Îl iau În brațe și-l duc pe canapeaua aflată imediat lângă pătuț și mă Întind lângă el. —Roo, geme el, Roo. Așa că mă ridic și-i aduc amărâtul ăla de cangur jegos și i-l pun sub braț. Bebelușii au un punct magic Între sprâncene. Dacă Îi mângâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
la Dresda. —Richard, credeam că te-am rugat să faci ordine? Își ridică privirea din ziar plin de uimire. — Chiar am făcut ordine. Am pus deja CD-urile În ordine alfabetică. Dau un șut trenulețului Brio și-l bag sub canapea, Înghesui restul jucăriilor În debara și blochez ușa cu un suport pentru uscat rufe. Înlocuiesc catastrofa cu barba-caprei și brânză Gruyère cu o quiche cu spanac marca Marks & Spencer. Acum să fac sosul pentru salată. Sticla ușchită de ulei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
iau la revedere de la noi sunt extrem de entuziaști, un preludiu, Îmi imaginez eu de fiecare dată, la explozia de ușurare pe care o vor Împărtăși după ce se va Închide ușa În urma noastră, iar ei vor putea să se odihnească pe canapeaua lor nepătată cu muci. Dar azi au venit ei la noi, unde practic fiecare mobilă este În primul rând o batistă mai mare. În comparație cu starea ei normală, bucătăria e imaculată, dar o văd pe Kirsty uitându-se cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu-mi răspunde nimeni. Se aud chițăituri din camera de zi și primul lucru la care mă gândesc e durere, Îi doare ceva, iar inima Îmi sare din piept, intru și o găsesc pe Paula cu Emily și Ben pe canapea. Strânși unul Într-altul, cu Toy Story la televizor și chicotind incontrolabil. Ce e așa de amuzant? spun eu, dar ei râd prea tare ca să-mi răspundă. Emily râde atât de tare, că-i dau lacrimile. Și când Îi văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tare ca să-mi răspundă. Emily râde atât de tare, că-i dau lacrimile. Și când Îi văd cum stau acolo Îmbrățișați și fericiți, mă gândesc brusc: Tu plătești pentru asta, Kate. Plătești la propriu. Plătești o femeie ca să stea pe canapeaua ta și să-ți giugiulească drăgăstos copiii. Așa că o Întreb pe Paula dacă nu are ceva mai bun de făcut și mă detest pentru tonul pe care o fac: pedant, ipocrit, de stăpână a castelului. Și se uită toți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și pe acesta contăm pentru că Îi oferă atât de multe alte posibilități, nu crezi? —Ba da, cred. După ce mă spăl pe mâini, Încercând să Îndepărtez mirosul de vomă, mă duc În camera de zi, unde Richard s-a prăbușit pe canapea cu suplimentul de duminică În formă de cort pe ochi. De fiecare dată când respiră, Îi umflă sânii Madonnei, a cărei poză se află pe prima pagină, deasupra unui titlu care spune: „De la virgină la mamă binecuvântată“. Poate ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
investiții care vor constitui strategia Întregii firme Începând de mâine. Obligațiuni sau titluri de valoare? Nici o problemă. Marea Britanie sau Japonia? La naiba, numai un prost ar ezita. Pe la jumătatea ședinței, Andrew McManus - scoțian, rugbist idiot, cu umeri lați cât o canapea Chesterfield - tușește ușor și plin de importanță și ne anunță că speră ca toți cei prezenți să-l ierte, dar trebuie să plece mai devreme deoarece fiica lui, Catriona, participă la o gală de Înot și i-a promis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]