66,018 matches
-
mă-nvelesc, În poeme de dor cu tine dragă doamnă, La graniță între ieri și azi trăiesc. Când visul stă ascuns sub pleoape Cu ochiul sufletului în taină vă vorbesc, Când zorii se transformă ades în noapte Doamne, lumină de la cer primesc. Adesea pășesc cu gândurile mele Acolo unde am făcut primul pas, Unde am râs și am plâns în brațele tale Mamă, azi zâmbesc cu lacrimi în glas. Tu mi-ai dăruit răsăritul și clipe Când adesea apusul a venit
UN ZBOR FRUMOS PRIN POEZIE, CU ARIPI DE ÎNGER de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384140_a_385469]
-
adesea voi ieșii Mă voi lupta cu umbre, cu nopțile pustii Pe portativul vieții cu speranța-n poezii Așteptându-te fericire-n fiecare zi să vii Azi scriu silabe desculțe-n singurătate Cu voi renasc, pășesc pe alt drum Spre cer cu aripi de îngeri într-o carte, Ca pasărea Phoenix din propriul scrum. Dumnezeu este și el acolo, prezent, o constantă fericită în vers: „Azi păși mei pășesc la a Ta poartă Din suflet Doamne îți mulțumesc Se aud clopotele
UN ZBOR FRUMOS PRIN POEZIE, CU ARIPI DE ÎNGER de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384140_a_385469]
-
aripi de îngeri într-o carte, Ca pasărea Phoenix din propriul scrum. Dumnezeu este și el acolo, prezent, o constantă fericită în vers: „Azi păși mei pășesc la a Ta poartă Din suflet Doamne îți mulțumesc Se aud clopotele, din cer o toacă Cu Tine Doamne în rugăciune trăiesc” Același ecou de romanță, același fior cald, același vis de fericire și același altruism al poetei! Ea nu este niciodată singură, mereu împarte tot zbuciumul ei cu fiecare cititor, își dăruiește sufletul
UN ZBOR FRUMOS PRIN POEZIE, CU ARIPI DE ÎNGER de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384140_a_385469]
-
vers! La data publicării ei și în revista “Confluențe literare”, sub poezie am citit și acest comentariu: “Poezia este sensibilă și transmite emoția durerii cauzată de acest trist eveniment. Inițiativa este binevenită și felicit autoarea pentru aceasta”. (Octavian Lupu). Din cer se aud și îngerii cum plâng Azi, într-o zi tristă de toamnă În Clubul Colectiv din București Plânge cerul, îngerii și fiecare mamă Pe copii, arșii și victime omenești. De la clipe, foc de artificii, seară de vis La cocertul
UN ZBOR FRUMOS PRIN POEZIE, CU ARIPI DE ÎNGER de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384140_a_385469]
-
și transmite emoția durerii cauzată de acest trist eveniment. Inițiativa este binevenită și felicit autoarea pentru aceasta”. (Octavian Lupu). Din cer se aud și îngerii cum plâng Azi, într-o zi tristă de toamnă În Clubul Colectiv din București Plânge cerul, îngerii și fiecare mamă Pe copii, arșii și victime omenești. De la clipe, foc de artificii, seară de vis La cocertul de rock, totul s-a schimbat, Stâlpul din fața scenei s-a aprins Iar în scurt timp tavanul a cedat. Plâng
UN ZBOR FRUMOS PRIN POEZIE, CU ARIPI DE ÎNGER de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384140_a_385469]
-
spitale Rănile nemiloase sunt adânci, usturătoare Vai, Doamne! Câtă suferință, câtă jale Panica, durerea a cuprins pe fiecare. Azi veștile incerte vin rând pe rând Părinți, iubiți, prieteni cu sufletul frânt Urmăresc știrile, informațiile oftând Dacă îngerii lor sunt în cer sau pe pământ. De azi frunzele suspină-n fiecare noapte Un treizeci octombrie cu sânge și ploi, Mamelor nu li se usucă lacrimile pe pleoape Iar cerul plânge durerea lor cu noi, cu voi. În țara mea cu suflete rănite
UN ZBOR FRUMOS PRIN POEZIE, CU ARIPI DE ÎNGER de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384140_a_385469]
-
prieteni cu sufletul frânt Urmăresc știrile, informațiile oftând Dacă îngerii lor sunt în cer sau pe pământ. De azi frunzele suspină-n fiecare noapte Un treizeci octombrie cu sânge și ploi, Mamelor nu li se usucă lacrimile pe pleoape Iar cerul plânge durerea lor cu noi, cu voi. În țara mea cu suflete rănite și moarte În toamna aceasta am pierdut ceva din noi, Destinul e crud pentru fiecare-n parte Iar pe dinautru suntem triști și goi. Azi Doamne sufletele
UN ZBOR FRUMOS PRIN POEZIE, CU ARIPI DE ÎNGER de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384140_a_385469]
-
aceasta am pierdut ceva din noi, Destinul e crud pentru fiecare-n parte Iar pe dinautru suntem triști și goi. Azi Doamne sufletele nostre se-nchină La tine, cu lacrimi triste de durere, oftând În candele aprindem speranță, lumină Din cer se aud ei și îngerii când plâng. Victorioasă, primăvara iese din pântecul iernii ca un prunc, vine peste ochii însetați de soare, pictând vise: ‚În pântecele iernii te-am așteptat/ Cu ochii mei însetați de soare,/ Gânduri printre gene au
UN ZBOR FRUMOS PRIN POEZIE, CU ARIPI DE ÎNGER de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384140_a_385469]
-
la care am adăugat monorima,ritmul și cantabilitatea, numind-o TRIDENTINĂ datorită formei de trident dată de lungimea versurilor. Veți observa că versurile cu rimă masculină au un alt ritm decât cele cu rimă feminină. ********** Crengile-mi pustii zgârâie pe cerul gri triste nostalgii. ********** Toate întruna se schimbă,numai luna-i ca-ntotdeauna. ********** Nu mai am lopeți să-i curăț acestei vieți imenșii nămeți. ********** Atâtea vise permise, nepermise, mereu ucise.!... ********** Sufletu-mi văzu primăvara și-ncepu să cânte-n haiku. Tridentine
TRIDENTINE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384158_a_385487]
-
poezie proastă si poezie bună. Depinde de talent, de cultura celui ce scrie, de mediul din care vine, de experiența vieții, de structura lui sufletească. Ce ne facem însă cu cei ce scriu non-poezie? Texte abracadabrante, cu cuvinte căzute din cer, fără logică, exacerbându-și eul se văd publicate pe bloguri, prin culegeri, prin reviste. La un moment dat nu mai putem deosebi o poezie bună de una proastă deoarece ,,criticii”dau gir si uneia și alteia. Și aici avem nevoie
PETALE DE SUFLET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384122_a_385451]
-
Când luna, poetul, romantic, descrie seara, când luna își aruncă arginții peste mare. Acolo este și el cu iubita, în acea armonie, destulă pentru doi. Agafia Drăgan cultivă o poezie existențială. La porțile dintre secunde cosciugul lumii atârnă de mâinile cerului, dincolo e doar iluzia..., iar Adrian Paparuz în uneori mi-e dor de mine, deschide trecutul tremurând. Poet al cuvintelor puține, el e stăpânul clipei. Mihaela Oancea se întoarce Înapoi la Zalmoxis, care a înțeles sensul slovelor sale înmuiate în
PETALE DE SUFLET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384122_a_385451]
-
asta. Mă rezum să vă povestesc ce avea el mai bun. Avea un suflet bun, așa încât uneori era considerat prost de bun(?!), și un zâmbet, marca Jean Paul Bellmondo, care îi cucerea pe toți. Sufletul lui s-a dus în Ceruri atunci când a murit. M-aș pune chezaș că a ajuns în Rai, cu siguranță, dacă ar fi să-l judec după perceptele morale ale Bisericii. Dar... e cineva foarte sigur că nu greșește, dacă judecă așa?!... Să revenim! Mai avea
CÂND A MURIT OANE... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384146_a_385475]
-
și posomorât. Ai fi zis că Oane, când a plecat pe cele meleaguri, a luat cu el și o parte importantă din sufletul lui Livu. Ședea, amărâtul, abătut pe prispa casei și se certa cu sufletul lui Oane plecat către ceruri: —Ce-mi făcuși tu mie, bă vericule?! Mă lăsași singur și golopan pe lumea asta... Fir-ar mama ei a dracului de viață, că jigodie mai fu cu tine! Ce mă fac eu fără tine acum? Hai, spune-mi, Oane
CÂND A MURIT OANE... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384146_a_385475]
-
a rostit Livu, cu glasul tremurat, cuvintele lui de despărțire pentru cel dispărut: —Acuma, Oane, eu plec și te las aci, în copârșeu... Ce să-ți mai spun?... Să fii sănătos, măi Oane!... a oftat de s-a auzit din cer, și-a suflat zgomotos nasul și s-a îndepărtat agale de lângă mormânt, pășind tulburat, de parcă mergea pe mejdina dintre lumea asta și lumea cealaltă. Noi, ceilalți, nu mai știam ce să facem: să râdem, ori să plângem... Bietul Livu! Referință
CÂND A MURIT OANE... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384146_a_385475]
-
-ntr-o turla Când printre gânduri aripile-mi întind. Soarele luce' prin norii de gheață În picuri mărunți o streașina curge Și-o lacrima ce obrazu-mi îngheață Când de sub pleoapa firava se scurge. Gândul mi-adun,chem iar înserarea Privesc către cer...e senin plin de stele. Rog un luceafăr să-mi ia întristarea Cu privirea-i de gheață,vrea să mă-nșele. Las gândul liber în șuier de viscol Rătăcesc prin nămeți cu drumuri pierdute Natura-mi pare feeric spectacol Gândul
PE ARIPILE GÂNDULUI de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384156_a_385485]
-
mă mișc din acel loc, răbdătoare să nu-mi scape nimic, ascultam murmurul rugăciunilor spuse într-o fastuoasă cântare de către părintele slujitor care le ținea, urmată de corul bisericii de acolo de sus, eu crezând că vine de undeva din Cer, precum și de credincioșii care umpleau biserica. Acestea reprezentau pentru mine sărbătoarea acestor zile prin triunful rugăciunilor pentru suflet atunci când este gata să fie rănit. Cu ochii spre Sfântul Altar, nemișcată din locul unde mă lăsa mama, cercetam sfinții pictați pe
,, AȘA AM ÎNVĂȚAT SĂ IUBESC BRĂILA ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384162_a_385491]
-
ori să nu ne împotrivim spre a ne fi bine. Prin anii aceia ai copilăriei, primul lucru când vedeam Biserica Greacă, era să mă minunez de bucurie. Așa a început să mi se împământenească în suflet, precum păsărilor libertatea spre cerul deschis, că Biserica Greacă este supremă în Brăila și ea, ține precum un ciorchine de strugure stabilitatea orașului Brăila, iar triumful rugăciunilor mângâie sufletele a mii de credincioși. Acest tablou îmbrăcat permanent într-o haină poleită cu aur și argint
,, AȘA AM ÎNVĂȚAT SĂ IUBESC BRĂILA ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384162_a_385491]
-
înțelegerea și iubirea de aproape, înțelegerea și prețuirea unicității sufletului omenesc oricât de infimi sau neînsemnați suntem. Credința în care te-ai născut este precum un miracol care te urmărește oprindu-se din când în când precum un fulg din Cer pentru liniștea fastuoasă, rotindu-se cu timpul pentru totdeauna și fără întoarcere. Pentru mine, unele aduceri aminte seamănă cu pitorescul din Brăila mea cea dragă, alte amintiri semănând cu deziluziile întâmplărilor fără frumusețe, plutind întâmplător ca frunzele pe apă, trebuind
,, AȘA AM ÎNVĂȚAT SĂ IUBESC BRĂILA ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384162_a_385491]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ÎNDEMN... Autor: Cora Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 1899 din 13 martie 2016 Toate Articolele Autorului Înapoiați-i cerului seninul, bătrânilor speranța le-o lăsați, ascundeți, înainte de-al sorbi, pelinul și norii de furtună i-alungați. Copiii râdă veseli către soare, din case muzică răzbată pân’ la cer, femeilor le puneți, în păr, floare și Doamne, Tu, ajută
ÎNDEMN... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384186_a_385515]
-
1899 din 13 martie 2016 Toate Articolele Autorului Înapoiați-i cerului seninul, bătrânilor speranța le-o lăsați, ascundeți, înainte de-al sorbi, pelinul și norii de furtună i-alungați. Copiii râdă veseli către soare, din case muzică răzbată pân’ la cer, femeilor le puneți, în păr, floare și Doamne, Tu, ajută-mă să sper că fi-va-n lume, veșnic, numai pace, că cei de-acum în pace vor trăi, copiii noștri să învețe să se joace și oamenii să știe
ÎNDEMN... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384186_a_385515]
-
îmi răcoresc, adesea, ochii arși de jar. Visând, eu te asemui primăverii când îmi apari, surâzător, în cale; chiar dacă viscolește în rafale, sufletu-mi este soare-n miez de vară, răsfăț de maci obraji-mi colorează, norii de ploaie fug, cerul se-nseninează... Să înălțăm castele zăpezilor din noi nu știu de mai e vreme. E prea târziu, acum... o nouă viață-ncepe. Se simte-n zări mireasmă de proaspăt și de fum și-n stoluri vin acasă cocori din lungul drum
ANOTIMPURI DE SUFLET de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384171_a_385500]
-
dobândind un castel falnic. Hei, Sancho, gata, i-am zis într-o zi. M-a privit încruntat și mi-a spus: Tu cine ești?!... Darul suprem De ce nu m-am născut vultur? Să fiu liber! Să zbor și din slavă cerului să fiu mai aproape de Dumnezeu și mai departe de oameni. Am visat întotdeauna să am aripi. Podoaba aceasta este cel mai frumos dar pe care Creatorul l-a dat unei ființe. Nu, nu inteligență e mai presus de toate. Am
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384182_a_385511]
-
Acasa > Literatura > Proza > REACȚIE ÎN LANȚ Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1906 din 20 martie 2016 Toate Articolele Autorului Abia de s-a crăpat de ziuă. Pe cer e-o pâclă de puf galben-cenușiu. Când să te pronunți privitor la vreme, printre nori înțeapă arțăgoase sulițe. Va fi soareee! Și matinalul, de orice soi, acționează exuberant. Unul din zona rezidențială veche a urbei se ițește în ușa vilăului
REACŢIE ÎN LANŢ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384167_a_385496]
-
justificarea fetei, face prin semne schimb de cordiale salutări c-un bărbat dintr-o curte vecină, aflat la exerciții de tir cu arcul, avand drept țintă un panou mai mare de darts. * Abia de s-a crăpat de ziuă. Pe cer e-o pâclă de puf galben-cenușiu. Când să te pronunți privitor la vreme, printre nori înțeapă arțăgoase sulițe. Va fi soareee! Și matinalul, de orice soi, acționează exuberant. Unul din zona rezidențială veche a urbei se ițește în ușa vilăului
REACŢIE ÎN LANŢ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384167_a_385496]
-
Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016 Toate Articolele Autorului Se zbate o iarnă pe sub pleoape de geruri, pe gânduri de lut se naște sihastru, un plânset firav dănțuind sub creneluri,, lumină de alb spre un cer de albastru. Inelul de foc se așează năvalnic, pe cușma-nserată a lutului ros, lumina-l îmbracă în strânsoarea ei strașnic, și îngerul tace veghindu-l duios. Mireasă de alb cu verdele-n voaluri, pe umbre de ger te înalți spre
MIREASA DE ALB-GHIOCELUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384202_a_385531]