7,296 matches
-
nu. Am fost într-o călătorie de afaceri, iar ea chiar a durat o săptămână. Dar îți amintești când m-am întors acasă și ne-am certat pe tema copiilor? Julia s-a încruntat, dar a dat încet din cap, chinuindu-se să-și aducă aminte exact acea ceartă, dintre numeroasele certuri pe tema copiilor. Și-ți aduci aminte că ți-am zis că mă duc să mă plimb cu mașina? Bărbatul s-a uitat la ea cu o privire spăsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lucrul ăsta care contrazice toate preceptele cu care am fost crescute. — Cred c-ar fi mai simplu dacă n-aș putea să fac copii, a oftat Julia. Atunci, oricine m-ar întrebat, aș putea să-i răspund că „m-am chinuit zece ani, dar că, în urma unui accident din copilărie, am rămas c-un singur ovar“ sau ceva în genul ăsta. Și cu asta le-aș închide gura! a explicat Julia ridicând din umeri. De fapt, aș putea să le răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bou egoist. Asta-i tot. Însă numai Dumnezeu știe că, din când în când, toți sunt în stare să fie așa. Da, ai dreptate. Dar aici e mai mult decât atât. Ochii lui Alison înotau în lacrimi, iar ea se chinuia să se țină în frâu. Dacă e să fiu sinceră, de multă vreme au început să mă roadă îndoielile astea triste. Atunci ar trebui să le dai cu cremă, a râs Julia, după care a tresărit ușor când a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că-mi îngheță sângele în vine și mă făcu să mă ghemuiesc, cuprins de panică. Așa stăteam când se auzi din nou țipătul acela înspăimântător, după care urmară atâtea bocete și vaiete, că mi-am zis că e un suflet chinuit în iad, ce reușise să străbată pământul cu urletele lui. Dar deodată am auzit că cineva scormonește în nisip; la scurt timp, zgomotul acela dispăru, ca să se audă mai departe, și tot așa, în cinci sau șase locuri diferite, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
s-o vadă până atunci. Mă întreb de ce unele vieți înseamnă atât de mult pentru tine, iar altele atât de puțin. în ziua aceea nu puteai face nimic, și totuși, s-ar zice că amintirea ei te urmărește și te chinuiește. Cu toate astea, faptul că le-ai tăiat gâtul soldaților te lasă total indiferent. Nu primi răspuns. Targuí-ul se mulțumise să ridice din umeri și își vedea de treaba lui, vârându-și curmalele în gură pe sub văl. — îmi ești prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se mișcaseră din loc și nu schițaseră nici un gest. îi privi pe rând, încercând să citească în adâncul ochilor fiecăruia, și, în cele din urmă, hotărându-se parcă să dea la iveală ceea ce ținuse ascuns în adâncul sufletului și-l chinuia de multă vreme, spuse: — Sunteți pleava armatei noastre... Oamenii pe care i-am disprețuit întotdeauna și soldații pe care niciodată n-aș fi vrut să-i comand... Hoți asasini, drogați și violatori... Stârvuri - făcu o pauză. Dar, în fond, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
putea stăpâni, mereu cu ochii după bărbați, ba lasă-mă dracului, Milică-tată, păi, dacă-ți spun, îi mai dădeam peste bot da’ tot degeaba. Păi, o iubeam, sufeream, când mi-aduc aminte îmi vine să-mi trag palme. M-a chinuit, m-a umilit, și-a bătut joc... Știi ceva, Rafaele? Dacă s-ar întoarce, n-aș garanta că n-aș face o mare prostie: aș primi-o înapoi... Rafael parcă l-ar fi văzut pierzându-se. Nu mai era Milică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și-a scos pârleala pedepsindu-te pe tine, vai de capu’ lui de nerod, ca să vezi cât de destupat - să-i fie, pasămite, învățătură de minte Mirelei, să vadă și să simtă și ea pe pielea ei cum s-au chinuit părinții ei prin fabrici ca s-o țină-n școală, tot ca să-și câștige o pâine mai ușor, da’ ei nu-i pasă și dă cu piciorul, fiindc-a mâncat-o-n fund cu Ticuță și nu mai poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
el că mă piș, nu-mi trebuie, la care Rafael că n-ai decât să-i iei gâtu’, mă rog, io, unu’, nu-mi permit, și Milică iarăși, că alții trăiesc altfel, au alte posibilități, alte salarii, și noi ne chinuim în pușcăria asta și cică tot nu te strădui și nu te umilești îndeajuns ca să meriți... Rafael închise repede fereastra, ca și cum s-ar fi temut să nu audă cineva de afară lamentările lui Milică, și frigul, răcoarea și umezeala dimineților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la Brașov, că nu știe nici un fel de adresă. Tot ce a apucat Sabina să-i spună e c-o are pe mă-sa în Brașov, dar Brașovu-i mare, oh, cât l-a umilit femeia asta și cât l-a chinuit ca pe hoții de cai... Las-o dracului, Milică-tată, nu erai tu genul, ți-am mai spus, te-ai schimbat, mă uimești. N-ar strica totuși să înveți să te umilești puțin. Să știi însă, ca să te poți umili puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i obsedat de liberate, de hoinărit pe străzi și de plimbări cu trenul și clocește planuri de evadare, care-i predispus la violență sau are aplecări spre perversiuni și porniri de violator îndreptate asupra tovarășilor săi, care-i somnambul, care chinuit de coșmaruri și zbiară-n crucea nopții după niște părinți neștiuți: mamăăăă și tatăăăă, mi-e milă de mama mia și de tata mieu... Mila, da, iubirea și deznădejdea. Viața lui începuse acolo și parcă ar fi vrut să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
compară. Nu pui bărbatu cu femeia. Ce? D-aia nu te-nsurași până la vârsta asta? — Exact. Ai ghicit, madam Ortansa, cred că nu m-aș baza. Două-trei luni m-a tot frecat Milică în oficiu’ ăsta cât de mult l-a chinuit nevastă-sa și că l-a părăsit și uite-l că și-a luat și el lumea-n cap. Adevăru’ e că toată povestea asta m-a descurajat, nu m-aș mai încumeta așa ușor... — Scuză-mă, că vă știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
femeie care părea Sabina. Glasul lui madam Ortansa creștea iarăși și se transfigura, redevenind glasul lui Milică jelind-o și beștelind-o pe Sabina, care-și pusese în gând să-l înșele cu toți bărbații din lume, doar ca să-l chinuie. Era hotărâtă, desigur, să-l omoare, să-l bage-n pământ cu infidelitatea ei și cu reaua ei credință, Sabina confirmând parcă spusele lui, în timp ce se îndesa în Rafael și pe urmă se sui pe el, unduind și fluturând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nici un efort. N-avea decât să stea întinsă în pat și să creadă din toată ființa ei că nu se mai termină, măcar că toate se termină odată și-odată și reîncep de fiecare dată ca să te hăituiască și să te chinuie neîncetat, secundă de secundă, zi și noapte, păi, ce ar fi însemnat pentru ea, acum, doi copii și fără bărbat, și fără slujbă, singură pe lume și străină, rătăcind pe străzi, printre ghetourile astea de blocuri, ca prin grădina raiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
animal făcut să alerge liber prin sălbăticie, în junglă sau în deșert. Cât de liber, Doamne ferește, e legat, priponit cu lesa de gărdulețul de fier din fața băcăniei. Uite-l și pe tipul care a venit să-l dezlege cum se chinuie să descurce nodurile lanțului, mormăind parcă niște ocări în contul cui le-a strâns și a încurcat zalele, în timp ce câinele îi latră în ureche cu glas tunător. Ăsta vrea să fure câinele sau ce naiba face? S-ar putea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
niște porci care doar să dea cu râtu-n troc, și-n rest nu-i interesează ce lasă-n urma lor, și uite că se întâmplase așa cum ele prevăzuseră și cum o avertizaseră, de altfel, până să nască: ea s-a chinuit o vreme să crească și copilul ăla pe lângă primul și i-a mers tot pe dos, Mirelo, păi, cine-i de vină? Nu e vorbă, c-a făcut ce-a făcut și, până la urmă, l-a rezolvat ea. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu-i mai văd, să nu-i mai prind că mă caută. Cât am tras io cu copilu’ ăsta... Geta ridică ochii de pe copil și se opri dintr-odată din legănat, ca și cum ar fi scos-o cineva din priză. — Te chinui, fă, se chinuie și copilu’ pe lângă tine... Și dacă l-ai da unei familii să-l înfieze? Asta vroiai să mă-nveți? Crezi că nu m-am gândit? Să-ți spun drept, n-aș avea curaj. Dacă ar fi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
văd, să nu-i mai prind că mă caută. Cât am tras io cu copilu’ ăsta... Geta ridică ochii de pe copil și se opri dintr-odată din legănat, ca și cum ar fi scos-o cineva din priză. — Te chinui, fă, se chinuie și copilu’ pe lângă tine... Și dacă l-ai da unei familii să-l înfieze? Asta vroiai să mă-nveți? Crezi că nu m-am gândit? Să-ți spun drept, n-aș avea curaj. Dacă ar fi la familia aia ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vorbe bune să te amețească de cap, Rafaele, ce contează că-i văzută sau nevăzută crucea? Așa se spune, o cruce, dar indiferent cum i-ar spune, Rafael n-ar avea cum să știe și nimeni nu știe cât se chinuie el cu maică-sa paralizată la pat, că d-aia a băgat și nevastă-sa divorț, că n-a vrut s-o ducă pe maică-sa la azil și și-a sacrificat familia ca s-o îngrijească, și-n afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la pat, că d-aia a băgat și nevastă-sa divorț, că n-a vrut s-o ducă pe maică-sa la azil și și-a sacrificat familia ca s-o îngrijească, și-n afară de asta, cât l-a mai chinuit boala lui de plămâni, care a făcut din el o umbră de om, și cât și-a mai chinuit viața muncind în turnătorie, în dogoarea cuptorului... Crucea asta, sau cum i-o spune, numai el o știe. Degeaba ar povesti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
maică-sa la azil și și-a sacrificat familia ca s-o îngrijească, și-n afară de asta, cât l-a mai chinuit boala lui de plămâni, care a făcut din el o umbră de om, și cât și-a mai chinuit viața muncind în turnătorie, în dogoarea cuptorului... Crucea asta, sau cum i-o spune, numai el o știe. Degeaba ar povesti oricui, că tot n-ar înțelege și n-ar ști în veci cât de greu, la care Rafael, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
apăsau în capul pieptului și-i luau tot aerul. Simțea că se sufocă, iar Mugurel îi simțea slăbiciunea și se smiorcăia și mai tare, pornit parcă s-o ucidă. Știa că are putere asupra ei și-i plăcea s-o chinuie. O amenința cu lasă că te zic io lu’ tataie că mă ții pe-ntuneric să nu pot să-mi fac lecțiile și să vezi ce-o să-ți facă tataie... Se punea la mintea lui și se lua în gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de ștergerea urmelor. Am Înaintat treptat cât de departe am putut, prin ușa Întredeschisă. Din locul În care m-am oprit, am văzut-o pe cea care zăcea acolo, Întinsă de parcă se prăbușise peste toaletă și cu brațele atârnându-i chinuit spre podea. Acum Înțelegeam de ce fusese atât de tăcută. Nu-i tocmai la Îndemână să faci vreun zgomot când o parte din față ți-a fost zdrobită. 7 — Și-apoi ce-ați făcut, d-șoară Jones? — M-am dus În birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se referea. Ce căuta ea acolo atunci când Linda a fost omorâtă, Lou? Naomi Încă nu are liber să folosească sala, pentru că nu a parcurs suficiente lecții introductive. Cine să știe mai bine ca mine, căci eu sunt cea care se chinuie să-o facă să-și intre În formă. De ce ai lăsat-o să coboare la subsol? — Zicea că-ș’ uitase ceva În dulap. Dar a stat prea mult ca să fi fost numai asta. — N-o prea văd atât de plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
piele de oaie. Trebuie că erau ultimul răcnet În materie de modă. M-am strecurat de-a lungul mai multor stative care făceau ca locul să ia aspectul și mirosul unui bazar afgan tradițional dintr-un cartier sărac al Kabulului, chinuindu-mă să nu mă ating de ele ca să nu mă molipsesc și eu. Ieșind pe neașteptate În stradă, m-am trezit față În față cu o tânără care Își făcea de lucru cu reverul unei haine lungi până la pământ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]