6,220 matches
-
-mi erau familiare. Dar mirosul a fost cel care mi-a umplut ochii de lacrimi: ceapă prăjită în ulei de măsline, praful moscat al turmelor amestecat cu parfumul pâinii coapte. Doar mâna lui Benia m-a împiedicat să nu mă clatin. O delegație a conducătorilor tribului ne-a întâmpinat ca să-l primească pe vizir, ruda lor. Iosif le-a ieșit înainte cu fiii lui de-o parte și de alta, flancat de gărzile cele arătoase. În spatele lor stăteau servitorii, cărăușii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și atunci ne-am oprit cu toții din săpat și cu toții am început să ne ștergem frunțile și ne-am adunat cu toții în jurul lui Áronka, și Öcsi l-a întrebat care-i baiul, dar Áronka n-a zis nimic, și-a clătinat doar capul. Atunci unul dintre muncitori, ăla pe nume Feri, s-a ridicat, a venit la noi, s-a uitat la Áronka, sunteți niște prăpădiți, a zis, la Canal n-ați rezista nici măcar o zi, apoi a spus că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-i secret de stat, mi-a făcut cu ochiul, apoi a tăcut îndelung, uitându-se la fotografie și sucind-o pe toate părțile, de parcă n-ar fi văzut bine, între timp s-a lins pe buze de câteva ori, a clătinat din cap, s-a ridicat și l-a strigat pe celălalt muncitor, fă-te-ncoa, Traiane, să vezi și să nu crezi! Muncitorul pe nume Traian a pus pe pătură bucata de pâine pe care o molfăia, s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
uită-te bine, n-o să-ți dai seama din prima, dar uită-te cu atenție, i-a spus. Atunci și muncitorul pe nume Traian s-a uitat îndelung la fotografie, a sucit-o și el pe toate părțile, apoi a clătinat din cap, ce-ar trebui să văd, a întrebat, că nu văd nimic. La care Feri iarăși s-a lins pe buze, pentru că ai orbul găinilor, d’aia, și-a pus arătătorul pe fața tatei, la gură să te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cutie mare, dreptunghiulară, arăta ca un ghiozdan, numai că era mai mare, și-a luat-o de pe umăr, punând-o pe bancă, lângă geanta mea, apoi a șters briceagul de pantaloni, uite ce-ai făcut cu el, mi-a spus, clătinând din cap, pentru asta ar trebui să-ți sparg mutra, a spus, dar nu m-a lovit, s-a așezat doar lângă mine pe bancă, e-n regulă, a spus, poate că acum nu-ți fac nimic, dar dacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spus, trebuie să fii meșter, așa că o să mă-nveți și pe mine, că mai e o lună pân’ la vară și încep nunțile, și până atunci trebuie să învăț, până atunci trebuie să știu să cânt bine de tot. Am clătinat din cap, imposibil, i-am zis, o lună-i egal cu zero, și oricum, nici eu nu mai știu mare lucru, chiar și pe-atunci știam doar Marșul Măgarilor, și nici pe ăla cum se cade, spunând asta, am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dai înapoi, că dacă nu, o să-i zic lui taică-miu, iar dacă de mine dumitale nu ți-e frică, de taică-miu ți-e sigur, că la toți le e frică de el. Am văzut cum nea Miki a clătinat din cap, taică-tu e un terchea-berchea, un căcăcios, a zis, și nici tu nu ești mai breaz, și la urma urmei la ce-ți trebuie instrumentul, că tot n-ai ce face cu el, că nu știi să cânți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o să mă-nveți chiar dumneata, a spus, și s-a uitat la mine, am vrut să-l rog pe Dzsátá, dar dumneata ești mai bun. O să mă-nveți să le cânt oamenilor, ca să petreacă și să joace. Nea Miki a clătinat din cap, crezi că ai fi în stare, crezi că ai putea să înveți, a clătinat din cap din nou, ia să vedem, a zis, făcându-i semn lui Prodan să se apropie, ia să vedem, o să iasă muzicant din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-l rog pe Dzsátá, dar dumneata ești mai bun. O să mă-nveți să le cânt oamenilor, ca să petreacă și să joace. Nea Miki a clătinat din cap, crezi că ai fi în stare, crezi că ai putea să înveți, a clătinat din cap din nou, ia să vedem, a zis, făcându-i semn lui Prodan să se apropie, ia să vedem, o să iasă muzicant din tine? Pe moment, Prodan n-a schițat nici o mișcare, și atunci nea Miki l-a repezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bruderșaft. Na, asta m-a mirat și mai mult, iar când m-a întrebat dacă sunt de acord, atunci i-am spus că da, foarte de acord, tovarășe secretar, dar bunicul n-a mai zis nimic, s-a strâmbat numai, clătinând din cap. Între timp, traversasem Piața Centrală, cotisem pe Bulevardul Eroilor, și ajunsesem pe strada lăturalnică unde locuiau bunicii mei. Am oprit în fața casei, am coborât, bunicul a încuiat mașina, apoi a dat mâna cu mine, dar nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sprijinit în coate, așa că i-am făcut semn lui Puiu să ne-așezăm spate-n spate, să ne fie așteptarea mai ușoară, eu mi-am mai scos capul din lan pentru o clipă, dar în afară de mănunchiurile de grâu care se clătinau în toate direcțiile n-am văzut nimic, m-am pus deci la loc, în așteptare, era o liniște profundă, nici un zgomot nu trădase că lanul de grâu e plin de copii, soarele se înălțase pe cer, se simțea că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
iepure braconat, și între timp am ajuns la postul de observație și am luat-o pe scară în sus. Scara nici măcar nu era una adevărată, era doar o prăjină cu niște stinghii orizontale bătute-n cuie, cum mă cățăram, se clătina destul de tare, iar stinghiile trosneau, trebuia să mă țin cu putere fiindcă n-aveam poftă să cad, și atunci, în timp ce mă cățăram, m-am uitat în sus, și printre scândurile podelei de la postul de observație am văzut că acolo sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a întâmplat, deoarece cuțitul juca deja și printre degetele lui Romulus, mâna i se mișca atât de repede, încât nu se mai vedea deloc, iar scândura vibra atât de puternic sub palmă-încât aveam impresia că întreg postul de observație se clatină, nu mai strigam, doar sâsâiam, și atunci Romulus Frunză a spus că e-n regulă, n-ar fi crezut c-o să rezist atât, acum mai urmează numai să privesc adevărul în față, că sunt orfan, că nici eu n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
afle asta, pentru că de patru luni nu mai avem nici o veste de la el, și ea e foarte îngrijorată, și e sigură că tovarășul ambasador, cu relațiile pe care le are, poate să afle asta în câteva minute. Atunci ambasadorul a clătinat din cap, și-a mai turnat un pahar de vișinată, l-a dat pe gât, și s-a uitat lung la mama, și a întrebat-o ce anume o face să creadă așa ceva, la care mama a zis, tovarășul ambasador
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ea foarte bine că tovarășul ambasador, cu trecutul lui glorios, încă mai deține funcții importante, pentru el asta-i floare la ureche, dac-ar vrea, ar putea să afle sau să rezolve chestii mult mai importante, la care ambasadorul a clătinat iar din cap, spunându-i că într-adevăr are mari posibilități, și, dacă vrea, într-adevăr poate să rezolve multe probleme, dar ar fi mai bine ca detaliile să le discute între patru ochi, apoi s-a uitat la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a făcut liniște deplină, Jancsi n-a mai manevrat gramofonul, ne-am oprit și noi, amețeam, totul se învârtea în jurul meu, de parcă aș mai fi dansat încă, pământul mi se ondula sub picioare, abia mai puteam să stau drept, se clătinau și ceilalți, se bălăngăneau înainte și-napoi, aburii spirtului păreau un fumegai cenușiu, prin care, ca printr-o pâclă, am văzut cum caporalul, întins la pământ, scoate o cutie de chibrituri, încercând să aprindă unul, însă i-a luat foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am virat la stânga, pe unde fusese Piața Centrală, ci la dreapta, spre Kálvária, și atunci m-am gândit că ar trebui să-l întreb, totuși, unde mergem, dar înainte să pot spune ceva, bunicul s-a întors către mine, a clătinat din cap, și mi-a zis că prea sunt speriat și nu înțelege de ce mi-e atât de frică de el, iar eu am vrut să-i spun că nu mi-e frică deloc, numai că mă doare piciorul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pantoful negru, apoi s-a aplecat din nou, a ridicat și buchetul de trandafiri, l-a pus printre celelalte flori, după care, cu pantoful în mână, a ieșit. Atunci bunica a început să plângă de-a binelea, s-a și clătinat de era cât pe ce să cadă, secretarul tovarășului Bherekméri a trebuit s-o sprijine, printre lacrimi, bunica i-a spus ceva, din care am înțeles doar cuvântul sicriu, și atunci secretarul a scos din buzunar o batistă albastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Cu toții recunoșteau totuși că Pierric ar fi putut ajunge și mai rău. A priori, el nu moștenise apucăturile violente ale tatălui. Sau, cel puțin, nu le dovedise Încă niciodată pînă atunci. Laba grea se lăsă peste umărul Mariei, care se clătină, lăsînd să-i scape un țipăt Înăbușit. Dar, În loc s-o Împingă, mîna o trase cu violență Îndărăt. Trăsăturile ei se destinseră cînd Îl recunoscu pe Pierric, căruia Îi ceru pe un ton blînd să-i dea drumul. El o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cazul ăsta, Încearcă să faci ce sugerează Ryan ca să Îndepărtezi ghinionul: șterge-o de aici! Îi replicase el cu răceală. Ea aruncă o privire spre valurile care se spărgeau cu putere de recifele din golful Jefuitorilor de corăbii și se clătină pe picioare. Fără sprijinul scriitorului, care o zărise de la far, poate că ar fi și căzut. - Ai Înnebunit? Ar trebui să știi că faleza asta e nesigură! strigă el, silind-o să se dea Înapoi. O privi cu atenție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
repetă ea, ca să Încerce să stăpînească neliniștea care o Îngheța și ca să nu mai sporească și ea panica fratelui ei. Un strigăt răgușit o făcu atunci să tresară. Milic. Îl văzu cum lasă să-i cadă coșurile și cum se clatină ca sub imperiul unei emoții violente, cu privirea ca hipnotizată, ațintită asupra conținutului unuia din bazinele pentru pește. Marie țipă: - Tată! Dădu fuga spre el, fără să mai Întrerupă legătura cu Loïc. - Nu, o, nu!... În picioare lîngă tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să fie pictate. Figurinele albe aliniate ca la paradă aveau ceva marțial În Înfățișare și păreau c-o urmăresc cu ochii lor fără pupile În timp ce Înainta spre treptele care urcau spre birouri. Senzația de rău o cuprinse pe neașteptate. Se clătină pe picioare și se prinse de partea verticală a unei etajere pentru a-și regăsi echilibrul. Inima, pe care o simțea strînsă de o mînă uriașă, părea că vrea să-i sară din piept. Respira sacadat cînd auzi pași În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pînă să izbutească să se cocoațe pe unul din scaunele Înalte de bar, și se puse pe golit conștiincios paharul. Nici măcar nu remarcase prezența lui Lucas: pitit Într-un fotoliu din hol, acesta o observa de departe. Văzînd-o cum se clatină periculos pe taburetul de la bar, se apropie și o făcu să țipe cînd o prinse pentru a o așeza mai drept pe scaun. Cu privirea Încețoșată, Marie Îl văzu trecînd În spatele barului unde Își turnă și el cu generozitate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei nu mai suporta Înmormîntările, probabil că Își Îneca durerea În vreun ungher oarecare. Aruncîndu-le o privire mustrătoare, Jeanne le făcu semn să tacă. Marie primi răceala acelei priviri ca pe o rană care se suprapuse peste suferința ei, se clătină pe picioare. Jeanne Își strecură atunci brațul pe sub cel al fetei ei și o luă blînd de mînă. Surprinsă și bulversată de gestul afectuos pe care nu-l mai aștepta, Marie nu-și mai putu controla lacrimile care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
omor. - Nu sînt sigură...De fapt, de ce ai crezut că sînt În primejdie? Un al șaselea simț? - A curs sînge de pe un al treilea menhir, grupa O negativ, așa cum ai dumneata... - Te-ai Înșelat, eu am grupa O pozitiv... Se clătină, chipul i se tulbură sub șocul unui gînd care o Îngrozea. Lucas crezu că avea să fie din nou cuprinsă de amețeală, dar ea se stăpîni. - Loïc! El are O negativ! El este În primjedie! Unde se află acum? Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]