5,610 matches
-
lucrurilor cutremură lumea, semnalând căderea în vid. Lumea trăiește spaima morții și a crimei: "veți cădea în genunchi/ surâzând suav și gândindu-vă la pumnalele/ veșnic ascunse sub haină și veșnic în gând" ("Tinerețe fără bătrânețe"). E o lume de coșmar ce se supune timpului straniu al morții: "E ceasul când unul adoarme/ și celălalt rămâne treaz, e ceasul/ când zeului i se înfioară mâna/ de gheață, și Necunoscutul bate/ încet din clopot" ("Rond"). Peste tot este o negare, un sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
purtând în suflet roiuri de lumini/ și albe purități de iarnă caldă." Temperament romantic, tumultuos, trecut prin școala lui Baudelaire și Rimbaud, poetul umple spațiul poeziei romanești cu toate splendorile firii, cu toate frământările însinguratului astenizat de visuri clădite "pe coșmarul unor vremi rele". Elegiac și meditativ ca un adevărat "spirit al adâncurilor", un intrus în contextul unei poezii pe care "el o vedea lipsită de vlagă: "Trăiesc în altă lume decât voi/ În lumea alcoolurilor tari", din când în când
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
similare morții. În descifrarea textului vin să ne ajute titlurile. Cel mai edificator exemplu în acest sens e "Patimile" titlul celui mai amplu poem din volum și, în același timp, al volumul însuși. În poem se construiește un spectacol de coșmar, infernal: "unul cu cinci degete de fiară/ și urmele cad una după alta/ și nu se vede cine le oprește/ și nu se aude cine le întoarce/ la capăt când nisipul se afundă/ de patru ori și botul dat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prin ulei și materie, își continuă existența printre trecători. Lumea e văzută "prin minte" sau printr-un ochean fermecat, din ipostaza nepăsării: "Eram ferice, liric, leneș, prost./ Bătut de-o veselie fără rost." Alteori creionează un univers al groazei, de coșmar, cu mașini și trenuri înspăimântătoare, cu sunete de claxoane stridente, torturante pentru nervi. O spaimă metafizică amenință existența: "Drumul, ducând departe, în sensul opus/ Acelui ceasornic uriaș/ Cu axul înfipt in Marele Oraș/ Dar aflat înăuntru tuturor acestor mizerii!/ Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lei nemișcați, intens colorate, pământul visează și se trezește pe un șarpe încolăcit: "L-am auzit cum vine noaptea/ spre sânii tăi pocnind încet de lapte." Existența este un vis, motivul dublului ("Falduri" de Ion Barbu) declanșează o lume de coșmar într-un context absurd: "ți-e teamă de oglinzi să nu privească/ din cadrul lor în locul tău altcineva/ și-n fiecare seară în odaie/ oglinda ți-o acoperi/ cu o năframă roșie/ să poți dormi de visele absurde ocolită." Poetul își
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
silnic/ capete roșii de bătrâni." Poezia militantă În toate literaturile lumii, perioada anilor 1950-1975 include o largă aderare la poezia militantă. Faptul este o expresie a dezamăgirii și revoltei împotriva războiului care a generat o artă minată de spaime și coșmaruri, de pierdere a lucidității, pe un fond lăuntric zguduit de o întreagă tragedie morală. Poezia capătă valențe militante la cei solidari cu o lume ce construiește noi structuri sociale și la cei care rămân să aspire la acest viitor, în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
soldat român/ Un soldat, un soldat român/ Un soldat român/ Un soldat român/ Un soldat român." Poate, aici ne-ar satisface ideea că poetul ar descoperi halucinant peste tot morminte necunoscute, eroi anonimi; în acest fel imaginea ar fi de coșmar; dar în versurile următoare procedeul se repetă obsesiv: "Slavă generalului Cristescu,/ Slavă generalului Grigorescu,/ Slavă soldatului Ion,/ Slavă, Slavă!" Delirul verbal se preface în arabescuri care pretind emoții rafinate, dar, neajungând a se satisface decât pe ele înseși, se afundă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sa dea la teatru. Îl vâna singuratec și din felul în care l-a chemat mi-am dat seama de cutremurarea lui. Cuvintele care-mi vin de departe ca să le adun într-un eseu despre Alexa, sunt: vizionar, viziune, entuziasm, coșmar, halucinații, cosmic, vis, vise, am visat, intens și identificare, fantastic în real, imagerie teatrală, timpul încremenit, existență, manechine, incertitudine, premoniție, diavoli, terapeuți, îngeri, eșec, mult curaj, paradis, lipsă de curaj și curaj miraculos. În vremea lucrului la Caragiale deveniserăm toți
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
gândire, la reflecție. (Valentin Silvestru) Florin Zamfirescu Rică Venturiano și Dorina Lazăr Veta 1980 ECHIPA DE ZGOMOTE Fănuș Neagu Teatrul Giulești [...] Zgomotele existenței au cucerit demult viața. Ele domină această lume. Amintirile obsedante și zgomotele încropesc împreună o existență de coșmar. De coșmar și detenție mizeră, detenție în libertatea fără adevăr. Se poate trăi așa? Nu... dar se trăiește. Oamenii au greșit sau s-a greșit cu oamenii? Cea mai ambițioasă propunere a spectacolului, care ne bucură pentru că ne întărește revolta
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
reflecție. (Valentin Silvestru) Florin Zamfirescu Rică Venturiano și Dorina Lazăr Veta 1980 ECHIPA DE ZGOMOTE Fănuș Neagu Teatrul Giulești [...] Zgomotele existenței au cucerit demult viața. Ele domină această lume. Amintirile obsedante și zgomotele încropesc împreună o existență de coșmar. De coșmar și detenție mizeră, detenție în libertatea fără adevăr. Se poate trăi așa? Nu... dar se trăiește. Oamenii au greșit sau s-a greșit cu oamenii? Cea mai ambițioasă propunere a spectacolului, care ne bucură pentru că ne întărește revolta, este faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
actori! -, și ei creează o secvență cu totul și cu totul memorabilă. La "balul ofițerilor", acolo, printre scamatorii, șampanii, scaune și invalizi, "puterea" și "arta", față în față... (Călin Căliman) Cineaștii compun, bucuros, filme care să dea spectatorului impresia de coșmar. Pentru asta, au grijă să atribuie personajelor sentimente insolite, sau măcar de o intensitate excesivă. Ei bine, filmul românesc Înghițitorul de săbii (de Alexa Visarion), în care caracterul de coșmar întrece toate poveștile de amărăciune și nebunie, este făcut din
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Cineaștii compun, bucuros, filme care să dea spectatorului impresia de coșmar. Pentru asta, au grijă să atribuie personajelor sentimente insolite, sau măcar de o intensitate excesivă. Ei bine, filmul românesc Înghițitorul de săbii (de Alexa Visarion), în care caracterul de coșmar întrece toate poveștile de amărăciune și nebunie, este făcut din fapte banale, curente, fapte în sine de o importanță moderată. Găsim câte puțin din toate: răutate, vanitate, poftă de a porunci, lichelism și servilism, meschinărie, nepăsare, pe ici pe colo
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Justițiarii" nu au nici un scrupul și nici o circumstanță. Și astfel se face că Anca, la capătul calvarului ei, cu răzbunarea împlinită, cu conștiința înfăptuirii unui act profund moral, nu poate, nu are cum trăi și simți sentimentul eliberator; pentru ea coșmarul (adevărata năpastă) abia începe, ea rămâne singură, într-o lume de nevolnici, de răi și de fameni. ...Alexa Visarion a construit personaje și situații noi... Principalul loc de acțiune din afara textului este cârciuma, deloc întâmplător aleasă, subliniind prin derizoriul "veseliei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cerut plecarea mea când lucram în Suedia. Iubirile neonorate aduc trădarea. Aveau dreptate?! Ar fi trebuit să mă mut la Brașov, să nasc o școală de teatru, o secție a Teatrului Româno-American, un vis, devenit ca întotdeauna la noi, un coșmar. Am inițiat Teatrul Româno-American (TRA) cu suflet curat și ajutor moral de la prieteni, personalități ale teatrului mondial care au devenit membrii fondatori ai instituției. Totul părea normal, viu, adevărat, dar repede "Porțile Orientului" au înlocuit Cortina teatrului. La început invidia
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sentimentul trecerii timpului, de exemplu). - Desfășurarea acțiunii este configurată tradițional, ca succesiune cronologică, lineară, de evenimente/ca serii progresive de situații dramatice (climax) sau modern, ca progresie generată de „evoluția“ spirituală a personajelor, de succesiunea stărilor de conștiință (obsesii, angoase, coșmaruri). - Punctul culminant este foarte bine marcat, spre el convergând toate evenimentele „fabulei“. Dramaturgul modern multiplică momentele de maximă încordare a relațiilor dintre personaje, ori de irepresibilă tensiune în conștiința protagoniștilor, dispersând aceste momente după un desen epic sinusoidal. - Deznodământul ia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
lideri. Puterea nu se manifestă, întotdeauna, de sus în jos, ci este mai mult o cascadă de efecte și contra-efecte la o serie de acțiuni și de intervenții (politice). Aceste efecte "îmbracă" diverse forme și vin din toate părțile societății! Coșmarul sistemelor politice e exercitarea puterii într-un mod radical, imprevizibil și difuz. O propagare de efecte, noi adepți și noi strategii pentru distrugerea monopolului arbitrar pe o putere care se vrea "politică" și își arogă "suveranitatea" asupra civililor. Puterea politică
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de partid și de stat, atracția pe care Octavian Paler o avea pentru mitul lui Don Quijote devine un fel de variantă a singurătății solidare, chiar dacă "o frumoasă impostură". Căci numai el, cavalerul absolut al iluziilor, ne-ar putea salva de coșmarul istoriei din care Dumnezeu a fost alungat. Numai el, în chip de "deus ex machina", ar putea "emigra" în Est, spre a ne vindeca prin pildele sale de iubire, credință și curaj, duse până la sublimul zădărniciei. Pilde date de câțiva
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
biografice legate de geneza textelor urmuziene. Astfel, criticul topește cu iscusință cele câteva mărturii ale celor care l-au cunoscut pe misteriosul autor de portrete-destin, oferind cititorului adevărata dimensiune ideală a scriitorului, relația sa cvasi predestinată cu epoca generatoare de coșmar și umor negru. Se demonstrează că nimic nu este hazardat și revuistic în textele lui Urmuz; el "nu prezintă cazuri întâmplătoare. El descrie caractere esențiale, narațiunile sale vizează permanențe în destinul eroilor săi". Monograful plasează Paginile bizare sub egida literaturii
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
apartenenței la grupul spiritual "Rugul aprins" de la Mânăstirea Antim, dar și a creației sale religioase interbelice, este acuzat de "activitate contrarevoluționară" și condamnat de justiția comunistă la cinci ani de temniță grea. Între 1958 și 1962, septuagenarul Vasile Voiculescu trăiește coșmarul pușcăriilor Jilava și Aiud. Aceste zări și etape ale vieții și operei medicului-scriitor sunt descrise și supuse unui examen critic detaliat de prof. Nicolae Oprea (n. 1950, jud. Olt) într-o recentă monografie (Editura Aula, Brașov, 2006). Mai mult de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
că artiștii români au depășit granița prejudecăților: m-am înșelat. De asemenea, din turneul de la Moscova, nu exista artist român căruia să nu i se fi cerut să vină-n țară măcar cu un borcan de muștar. Era un întreg coșmar căutarea prețiosului condiment (garcița)! În fine, după ore de alergare și sute de neuroni pierduți, artistul român nu se lasă, și vine-n patria natală cu muștar rusesc! Cinste lui! Dar ce te faci cu icrele negre? Candid nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mă-ntîlnesc cu autorul-actor, fac distribuția. Cunosc scenograful, discut cu șeful orchestrei, spun coregrafului ce vreau, salut directorul, semnez contractul... ce mai, totul părea că începe bine. Urma să mă întorc cînd va avansa muzica, baletul și scenografia. De-aici începe coșmarul: lunar eram chemat la Baia, nu avansa nimic, mai făceam cîte-o lectură așa, să nu se zică (,) că m-am dus degeaba, luam un avans, și mă-ntorceam în Iași, cu sentimentul unei certe inutilități. Pînă într-o zi... După
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
unui sentiment pe care l-a coborît, astfel, în sfera relativității. O situație în trena căreia romanul înregistrează convulsiile sufletești ale naratorului, care nu se poate convinge să uite. O memorie rea face din viața lor un balans continuu spre coșmarul întrebărilor, prin gelozia defazată și resentimentul acut, de care Sandu se simte invadat tocmai cînd speră în vindecarea lui. Prin naratorul său, Proust dezvoltă în cîteva pagini o teorie a contratimpului amoros. Îl numește "ritmul binar", iar esența lui este
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
onomatopeice: "scârțâiau", "strig", "frig". Moartea este sugerată și prin conceptul "somn": "dormeau adânc sicriele de plumb", "dormea întors amorul meu de plumb", prin cuvântul-cheie "plumb", care devine metaforă-simbol. Tinzând spre stările de spirit vagi, poetul caută "corespondențele" din natură, viață, coșmar; plumbul prin greutatea lui poate sugera apăsarea sufletescă pe care o simte artistul obligat să supraviețuiască într-un oraș de provincie. Alte semnificații: 1. Culoarea cenușie poate sugera monotonia, plictisul; 2. Artificiile funerare (flori de plumb, coroane de plumb) se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
albi", "negri"; planul naturii ("decorul" parcului); planul uman obiectivat prin epitetul calificativ "Decor de doliu funerar", care simbolizează agonia sufletească. În strofa a doua identificăm un alt simbol bacovian frecvent: simbolul păsării; pasărea "cu pene albe, pene negre" dintr-un coșmar existențial, populat cu fantome. Natura primordială a romanticilor a fost înlocuită cu o natură artificială, a parcului solitar (motiv simbolist), devastat. În ultima strofă, moartea universală simbolizează degradarea spirituală: "Și frunze albe, frunze negre/ Copacii albi, copacii negri;/ Și pene
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care valorifică motivul "oglinzii" și al "cântecului". Cuprinzând o lume de esențe ideale, universul barbian are la bază deconcretizarea cuvântului. Lumea artei este lumea jocului secund, al imaginației pure. Este sublimarea materialității în spirit, "o reflectare ideală și spiritualizată a coșmarului în conștiință" (Șerban Cioculescu). Dacă apa și oglinda reflectă imaginile lumii reale, lumea se răsfrânge în conștiință după propriile legi. Poetul spiritualizează, esențializează, arta e un joc secund. Pentru a înțelege poezia lui I. Barbu, cititorul trebuie să se inițieze
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]