4,047 matches
-
Conducătorul serviciului era Viktor Abakumov, care era direct subordonat lui Stalin. Au fost create în același timp directoratele SMERȘ în Comisariatul Poporului al Marinei Sovietice și în NKVD. În martie 1946, Directoratul Principal SMERȘ a fost trecut din nou la Comisariatul Poporului Al Forțelor Armate (Наркомат Вооруженных Сил, НКВС), pentru ca în mai același an să fie desființat. Principalul inamic al SMERȘ în activitatea de contrainformații a fost Abwehrul, departamentul contrainformațiilor și de spionaj din armata germană, care a funcționat atât în
SMERȘ () [Corola-website/Science/300189_a_301518]
-
întregului film al sinuciderii dictatorului german (împreună cu soția, Eva Braun), și identificarea rămășițelor pământești. Potrivit unor relatări, rămășițele lui Hitler au fost înhumate în curtea cartierului general al SMERȘ din Magdeburg până în aprilie 1970, când au fost deshumate și împrăștiate. Comisariatul Poporului pentru Apărare
SMERȘ () [Corola-website/Science/300189_a_301518]
-
inventariate în Colecția de evidență cadastrală sub cotele 2067 - 2081. Documentul inventariat la numărul 2067 are denumirea: „Descrierea hotarului comunității contribuitoare Idicel (Idecspataka)”, fiind redactat în limba română cu alfabet latin. Reproduc în continuare câteva rânduri: "„Marele Principat al Transilvaniei. Comisariatul cercului Gurghiu, cercul de prețuire numărul 47”", urmează titlul, după care continuă "„Satulu Idicel se mărginește cu cinutul comunității Ideciului de Sus (Ober Idets) apoi cu acela a lu sateloru Holtmaros (Mureș Mort) Magyaro (Aluniș) Rusu (Rușii Munți) (M.O.
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
Narodnîi komissariat vnutrennih del () (în limba rusă: НКВД, "Народный комиссариат внутренних дел"; "Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne"), a fost un minister care se ocupa de rezolvarea unui număr mare de afaceri de stat ale Uniunii Sovietice. ul este mai bine cunoscut pentru Direcția Principală a Securității Statului (GUGB), care era urmașa OGPU și
NKVD () [Corola-website/Science/299527_a_300856]
-
Nikolai Ivanovici Ejov (Николай́ Ива́нович Ежов́) (1 mai 1895 - 4 februarie? 1940) a fost șeful Comisariatului Poporului pentru Afacerile Interne - NKVD - între 1936-1938, în timpul Marii Epurări. Perioada în care a fost la putere este uneori numită "Ejovșcina" ("Ежо́вщина" - perioada Ejov). Ejov s-a năcut la Sankt Peterburg. A absolvit numai cursurile școlii elementare. Din
Nikolai Ejov () [Corola-website/Science/299631_a_300960]
-
Transportul pe Apă pe 8 aprilie 1938 rămânând și în fruntea NKVD, puterea lui a început să scadă în mod constant. Pe 22 august 1938, Lavrenti Beria a fost numit adjunctul lui Ejov și a preluat în fapt frâiele conducerii comisariatului. Când, pe 11 noiembrie 1938, Stalin și Viaceslav Molotov, în articolele lor, au criticat aspru munca și metodele NKVD-iste, Ejov a fost eliberat la cererea sa din funcția de Comisar al Poporului pentru Afacerile Interne, pe 25 noiembrie. Beria
Nikolai Ejov () [Corola-website/Science/299631_a_300960]
-
și Viaceslav Molotov, în articolele lor, au criticat aspru munca și metodele NKVD-iste, Ejov a fost eliberat la cererea sa din funcția de Comisar al Poporului pentru Afacerile Interne, pe 25 noiembrie. Beria i-a succedat în fruntea acestui comisariat. Pe 3 martie 1939, Ejov a fost demis din posturile din CC al PCUS. Pe 10 aprilie 1939 a fost arestat și judecat pentru mai multe capete de acuzare printre care spionaj și trădare, (inclusiv tentativă de asasinare a lui
Nikolai Ejov () [Corola-website/Science/299631_a_300960]
-
URSS-ul a admis că NKVD-ul este responsabil atât pentru asasinate cât și pentru mușamalizarea acestora. Încă din 19 septembrie 1939, Comisarul de rangul I al Securității Statului, Comisarul Poporului pentru Afacerile Interne, Lavrenti Pavlovici Beria, a convocat conducerea Comisariatului Poporului pentru Afacerile Interne - Departamentul pentru Prizonierii de Război în frunte cu căpitanul de securitate Piotr K. Soprunenko și le-a ordonat înființarea lagărelor pentru prizonieri polonezi. Acestea au fost: Iuhnovo (stația de cale ferată Babinino), Iuje (Talițî), Kozelsk, Kozelșcina
Masacrul de la Katyń () [Corola-website/Science/299720_a_301049]
-
-i recunosc ca turci, ci doar "„georgieni musulmani”" sau "„mesheți”". Dar nici cei care își schimbă numele și etnia nu au drept să se stabilească în Djavahetia în mod compact, ci sunt instalați în diferite regiuni ale țării. În 1998, Comisariatul ONU pentru refugiați a criticat guvernul de la Tbilisi din cauză nesoluționării problemei. Georgia, în momentul aderării la Consiliul Europei, s-a obligat să-i repună în drepturi pe toți turcii mesheți în respectiva provincie până în 2012. În ultimul deceniu al
Mesheți () [Corola-website/Science/299930_a_301259]
-
Aeriene Sovietice (1948—1952). Vasili a fost cel mai mic copil și al doilea fiu al liderului sovietic Iosif Vissarionovici Stalin. s-a născut pe 24 martie 1921 la Moscova ca fiu al comisarului Inspectoratului Muncitorilor și Țăranilor și al Comisariatului Poporului pentru Naționalități I. V. Stalin și al celei de-a doua soții a acestuia, Nadejda Allilueva. Vasili a avut un frate vitreg mai mare, Iakov Djugașvili, născut în 1907, o soră mai mică, Svetlana Allilueva, născută în 1926 și
Vasili Stalin () [Corola-website/Science/298892_a_300221]
-
din U.R.S.S”, sub autoritatea acesteia, în „Oficiul Internațional Nansen”. În 1934 a obținut titlul de Doctor. Familia a mai avut încă doi copii Nicolae și Antoaneta. La 1 noiembrie 1938 a fost numit șef de serviciu la „Cancelaria Comisariatului General al Minorităților”, din cadrul „Consiliului de Miniștri". În după-amiaza zilei de 27 iunie 1940, a fost însărcinat de Guvernul României să participe la întocmirea răspunsului la ultimatumul sovietic privind cedarea Basarabiei și a fost primit în audiență de către regele României
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
vicepretorul sectorului Buiucani și președintele Consiliului pentru Drepturile Copilului din același sector, Tamara Lesnic-Răscoală - șefa Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului din sectorul Buiucani, Elena Cazacov - procurorul responsabil cu apărarea drepturilor copilului, reprezentanta Procuraturii sectorului Buiucani și Galina Murafa - inspector al Comisariatului de Poliție al sectorului Buiucani. La această conferință au fost prezenți toți copiii de vârstă școlară, precum și personalul educativ al acestei instituții. Și în anul 2009 a avut loc o astfel de întâlnire. La orfelinat a venit de această dată
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
Comisari ai poporului: Comisari ai poporului: S-a separat din Comisariatul Poporului al Apărării în 1937, pentru a fi reunificat cu ultimul în Comisariatul Poporului al Forțelor Armate. Comisari ai poporului: Format din unificarea Comisariatul Poporului al Marinei și a Comisariatul Poporului al Apărării. Comisari ai Poporului (din 15 martie 1946
Ministru al Apărării al Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/307590_a_308919]
-
Comisari ai poporului: Comisari ai poporului: S-a separat din Comisariatul Poporului al Apărării în 1937, pentru a fi reunificat cu ultimul în Comisariatul Poporului al Forțelor Armate. Comisari ai poporului: Format din unificarea Comisariatul Poporului al Marinei și a Comisariatul Poporului al Apărării. Comisari ai Poporului (din 15 martie 1946 miniștri): Format prin împărțirea Ministerului Forțelor Armate în Ministerul Armatei și Ministerul Marinei
Ministru al Apărării al Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/307590_a_308919]
-
Comisari ai poporului: Comisari ai poporului: S-a separat din Comisariatul Poporului al Apărării în 1937, pentru a fi reunificat cu ultimul în Comisariatul Poporului al Forțelor Armate. Comisari ai poporului: Format din unificarea Comisariatul Poporului al Marinei și a Comisariatul Poporului al Apărării. Comisari ai Poporului (din 15 martie 1946 miniștri): Format prin împărțirea Ministerului Forțelor Armate în Ministerul Armatei și Ministerul Marinei. Miniști ai Armatei: Miniștri ai Marinei: Format prin unificarea Ministerului Armatei
Ministru al Apărării al Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/307590_a_308919]
-
Comisari ai poporului: Comisari ai poporului: S-a separat din Comisariatul Poporului al Apărării în 1937, pentru a fi reunificat cu ultimul în Comisariatul Poporului al Forțelor Armate. Comisari ai poporului: Format din unificarea Comisariatul Poporului al Marinei și a Comisariatul Poporului al Apărării. Comisari ai Poporului (din 15 martie 1946 miniștri): Format prin împărțirea Ministerului Forțelor Armate în Ministerul Armatei și Ministerul Marinei. Miniști ai Armatei: Miniștri ai Marinei: Format prin unificarea Ministerului Armatei și Ministerului Marinei. Miniștri
Ministru al Apărării al Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/307590_a_308919]
-
al unității speciale a NKVD din Regiunea Militară Leningrad, pentru ca în același an să fie transferat ca director al unității speciale a NKVD din Regiunea Militară Odessa. După o scurtă perioadă (1941) ca director-adjunct al Direcției a III-a a Comisariatului Poporului pentru Apărare (NKO), Tutușkin a deținut funcțiile de director-adjunct al Directoratului unității speciale a NKVD din cadrul NKO (1941-1942) și de șef al unității speciale a NKVD din Regiunea Militară Moscova (1942-1943). Apoi, a îndeplinit atribuțiile de șef al Serviciului
Feodor Tutușkin () [Corola-website/Science/307688_a_309017]
-
NKVD-ul din Regiunea Stalingrad, apoi din anul 1937 la Moscova. A avut o ascensiune rapidă în carieră odată cu numirea lui Lavrenti Beria, când au fost arestați foștii conducători ai organelor de represiune soovietice. A ocupat funcții de conducere în Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne. De la 26 decembrie 1938 a condus Secretariatul Diviziei 2 a NKVD-ului, în perioada ianuarie - august fiind șef-interimar al Secretariatului NKVD. În iunie 1939 a devenit membru al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Între anii 1939-1946
Nicolae Sazîkin () [Corola-website/Science/307690_a_309019]
-
22 aprilie 1940). În același timp a fost avansat în grad: sublocotenent (23 martie 1936), locotenent (23 august 1938) și locotenent mahor (11 ianuarie 1940). În anul 1940, este trimis în Basarabia, unde este numit în funcția de comisar-adjunct al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne din RSS Moldova (7 august 1940 - martie 1941) și apoi în funcția de comisar-adjunct al Comisariatului Poporului pentru Securitatea Statului (NKVD) din RSS Moldova (martie - 25 iulie 1941). În această perioadă, este avansat la gradul de
Iosif Mordoveț () [Corola-website/Science/307687_a_309016]
-
locotenent mahor (11 ianuarie 1940). În anul 1940, este trimis în Basarabia, unde este numit în funcția de comisar-adjunct al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne din RSS Moldova (7 august 1940 - martie 1941) și apoi în funcția de comisar-adjunct al Comisariatului Poporului pentru Securitatea Statului (NKVD) din RSS Moldova (martie - 25 iulie 1941). În această perioadă, este avansat la gradul de căpitan (28 aprilie 1941). După eliberarea Basarabiei de către Armata Română, Mordoveț se refugiază în URSS, unde a deținut funcțiile de
Iosif Mordoveț () [Corola-website/Science/307687_a_309016]
-
Securitatea Statului (NKVD) din RSS Moldova (martie - 25 iulie 1941). În această perioadă, este avansat la gradul de căpitan (28 aprilie 1941). După eliberarea Basarabiei de către Armata Română, Mordoveț se refugiază în URSS, unde a deținut funcțiile de comisar-adjunct al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne (NKVD) de pe Frontul de Sud (25 iulie 1941 - mai 1942), de pe Frontul Caucazian de Nord (mai - 17 decembrie 1942) și apoi la cel al Grupului Forțelor de la Marea Neagră (17 decembrie 1942 - martie 1943). Este avansat la
Iosif Mordoveț () [Corola-website/Science/307687_a_309016]
-
fost formate în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, având ca sarcină securizare spatelui Armatei Roșii și arestarea "trădătorilor, dezertorilor, spionilor și elementelor criminale". După reocuparea Basarabiei de către URSS, colonelul este numit la 31 iulie 1944 în funcția de comisar al Comisariatului Poporului pentru Securitatea Statului (NKVD) din RSS Moldovenească, fiind avansat la gradul de general-maior (9 iulie 1945). A condus KGB-ul din RSS Moldovenească între anii 1944-1955, deținând funcția de ministru și de membru al Guvernului republican. În mai 1945
Iosif Mordoveț () [Corola-website/Science/307687_a_309016]
-
martie 1953 - 4 mai 1954), Mordoveț revine în funcția de președinte al Comitetului Securității Statului (KGB) din RSS Moldovenească (6 mai 1954 - 30 martie 1955), ca urmare a faptului că prin hotărârea Prezidiului CC al PCUS din 13 martie 1954, Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne s-a împărțit în Ministerul Securității Naționale (KGB) și Ministerul de Interne. A lucrat apoi ca șef de cadre al Ministerului Serviciilor Municipale al RSS Moldovenești (noiembrie 1955 - noiembrie 1956). Generalul Mordoveț a fost trecut în
Iosif Mordoveț () [Corola-website/Science/307687_a_309016]
-
ani a activat ca subofițer în cadrul Secției raionale de miliție din Slobozia. Între anii 1990-1992 a urmat cursurile de la Școala medie specială de miliție din Chișinău, după care a fost repartizat în funcția de inspector în cadrul Secției poliției economice a Comisariatului de Poliție sect. Centru din municipiul Chișinău. A avansat în cadrul acestei secții, fiind numit inspector superior (1993), șef-adjunct (1995) și șef al Secției poliției economice (1997). În paralel cu activitatea de ofițer, între anii 1995-1998, a urmat cursuri superioare la
Valentin Mejinschi () [Corola-website/Science/307785_a_309114]
-
compagnon de la Libération") precum și cea de ofițer al Legiunii Americane ("officier de l'American Legion") și i-au fost încredințate înalte funcții în administrarea Franței de peste mări: secretar general al Comitetului interministerial din Indochina (1946), director de cabinet al Înaltului Comisariat din Indochina (1947-48), guvernator al Mauritaniei (1952-1954), guvernator al Coastei de Fildeș (1954-1956), director de cabinet al ministrului Franței dincolo de mări (1956), înalt comisar al Republicii Camerun (1956-1958), înalt comisar al Africii Ecuatoriale (1958) și înalt comisar al Africii Occidentale
Pierre Messmer () [Corola-website/Science/307398_a_308727]