4,120 matches
-
zona Egmond din partea împăratului Carol cel Gras, într-un loc numit Bladella (astăzi, Bladel, în apropiere de Eindhoven). Acest eveniment este considerat ca actul de naștere al comitatului de Olanda. Cu toate acestea, până către 1100, numele acordate de obicei comitatului erau cele de Frizia de vest, Frizia sau Kennemerland; în ciuda acestui fapt, conții de după Dirk I se intitulau "de Olanda". Trebuie menționat că cronologia primilor conți este incertă. Existența unui conte între Dirk I și Dirk al II-lea a
Lista conților de Olanda () [Corola-website/Science/328659_a_329988]
-
numit Dirk este plasată între ceilalți doi Dirk și este cuantificat drept Dirk I "bis", pentru a evita confuzia cu deja stabilita numărătoare a celorlalți conți de Olanda având acest nume. Când Ioan I a murit fără a avea urmași, comitatul a fost moștenit de către Ioan al II-lea d'Avesnes, conte de Hainaut din 1299. Ioan d'Avesnes era fiul Adelaidei, sora lui Willem al II-lea de Olanda. În timpul domniei Margaretei, puterea reală în comitat a fost deținută de
Lista conților de Olanda () [Corola-website/Science/328659_a_329988]
-
fără a avea urmași, comitatul a fost moștenit de către Ioan al II-lea d'Avesnes, conte de Hainaut din 1299. Ioan d'Avesnes era fiul Adelaidei, sora lui Willem al II-lea de Olanda. În timpul domniei Margaretei, puterea reală în comitat a fost deținută de fiul ei, Willem al V-lea. Acesta va deveni conte în urma unui război civil și va ocupa și poziția de duce de Bavaria-Straubing, ca Wilhelm I. Un război de succesiune a avut loc între Ioan al
Lista conților de Olanda () [Corola-website/Science/328659_a_329988]
-
avut loc între Ioan al III-lea și Iacobine (Jacqueline). În cele din urmă, războiul s-a încheiat cu victoria lui Filip al III-lea cel Bun, ducele de Burgundia în 1432, care, între timp, moștenise pretențiile lui Ioan asupra comitatului de Olanda. Filip era nepot de frate al lui Willem al VI-lea, care se căsătorise cu o fiică a ducelui Filip al II-lea cel Viteaz de Burgundia. În 1432, Filip al III-lea a constrâns-o pe Iacobina
Lista conților de Olanda () [Corola-website/Science/328659_a_329988]
-
o fiică a ducelui Filip al II-lea cel Viteaz de Burgundia. În 1432, Filip al III-lea a constrâns-o pe Iacobina să abdice din Hainaut și Olanda în favoarea sa. Pe perioada dominației străine a Burgundiei și a Habsburgilor, comitatul era guvernat de un "stadtholder" în numele contelui. În 1581, statele generale olandeze ale Provinciilor Unite s-au autoproclamat independente față de dominația spaniolă a lui Filip al II-lea (al III-lea, în poziția de conte de Olanda). Până la Pacea Westfalică
Lista conților de Olanda () [Corola-website/Science/328659_a_329988]
-
dominația spaniolă a lui Filip al II-lea (al III-lea, în poziția de conte de Olanda). Până la Pacea Westfalică din 1648, regii Spaniei au continuat să utilizeze titlul de conți de Olanda, însă ei pierduseră puterea efectivă asupra Olandei. Comitatul a continuat să existe ca stat membru constitutiv al Republicii Olandeze până în 1795. Nu mai existau însă conți, dat fiind că statele din Olanda și Frizia occidentală erau suverane în comitat, cu toate că titlul comital a fost oferit în 1584 lui
Lista conților de Olanda () [Corola-website/Science/328659_a_329988]
-
de Olanda, însă ei pierduseră puterea efectivă asupra Olandei. Comitatul a continuat să existe ca stat membru constitutiv al Republicii Olandeze până în 1795. Nu mai existau însă conți, dat fiind că statele din Olanda și Frizia occidentală erau suverane în comitat, cu toate că titlul comital a fost oferit în 1584 lui Wilhelm de Orania, cu puțin înaintea morții acestuia. "Stadtholder"-ii erau conducători executivi "de facto".
Lista conților de Olanda () [Corola-website/Science/328659_a_329988]
-
Dirk al V-lea (n. 1052 - 17 iunie 1091) a fost conte de Olanda (numită la acea vreme Frizia) de la 1061 până la moarte. Dirk i-a succedat la conducerea comitatului de Olanda tatălui său, Floris I, fiind pus sub protecția mamei sale, Gertrude de Saxonia. Episcopul de Utrecht, Willem I, a profitat de minoratul lui Dirk, ocupând teritoriul din Olanda asupra căruia emitea pretenții. Pretenția lui Willem a fost confirmată
Dirk al V-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328668_a_329997]
-
IV-lea; episcopul de Utrecht îl sprijinea pe împărat, în vreme ce contele de Olanda susținea tabăra papei Grigore al VII-lea și pe anti-regele Rudolf. Pe când Robert era ocupat cu situația din Flanders, s-a încercat un efort de recuperare a Comitatului de Olanda și a altor teritorii aflate în posesia lui Willem de Utrecht. Poporul s-a răsculat, însă acțiunea a fost respinsă, iar teritoriul a revenit sub dominația episcopală, ca urmare a acțiunii unei armate de sub comanda ducelui Godefroi al
Dirk al V-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328668_a_329997]
-
a fost fiul contelui Floris al II-lea de Olanda. După moartea sa, el a fost succedat de fiul său mai mare, Floris al III-lea. Dirk a fost căsătorit cu Sofia de Salm, contesă de Rheineck și de Bentheim. Comitatul de Bentheim va fi moștenit de cel de al doilea fiu al lui Dirk, Otto. Când tatăl său a murit în 1122, Dirk avea vârsta de numai șapte ani, iar mama sa Gertruda (devenită, prin schimarea numelui, Petronilla) a guvernat
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
de Bentheim va fi moștenit de cel de al doilea fiu al lui Dirk, Otto. Când tatăl său a murit în 1122, Dirk avea vârsta de numai șapte ani, iar mama sa Gertruda (devenită, prin schimarea numelui, Petronilla) a guvernat comitatul din poziția de regentă. În 1123, ea a sprijinit revolta fratelui ei vitreg, Lothar de Süpplingenburg, ducele de Saxonia împotriva împăratului Henric al V-lea. După ce Lothar a fost la rândul său ales ca rege al Germaniei în 1125, el
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
1123, ea a sprijinit revolta fratelui ei vitreg, Lothar de Süpplingenburg, ducele de Saxonia împotriva împăratului Henric al V-lea. După ce Lothar a fost la rândul său ales ca rege al Germaniei în 1125, el a restituit Leiden și Rijnland comitatului de Olanda, care fuseseră în 1064 acordate episcopului de Utrecht (ulterior, în timpul domniei lui Dirk, fortificațiile de lemn ale Leidenului vor fi înlocuite printr-un castel de piatră). Dat fiind că Petronilla nu constata vreo abilitate sau ambiție deosebită din partea
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
un castel de piatră). Dat fiind că Petronilla nu constata vreo abilitate sau ambiție deosebită din partea lui Dirk pe măsură ce acesta creștea, ea și-a continuat regența asupra acestuia, până când fiul ei favorit, Floris să devină în stare să preia conducerea comitatului. Acest Floris, numit "cel Negru" (în limba neerlandeză: "de Zwarte") poseda acele calități care păreau să îi lipsească fratelui său Dirk. Floris s-a răsculat pe față împotriva lui Dirk și a fost între 1129 și 1131 recunoscut drept conte
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
invadat teritoriul acestuia, însă pe 18 septembrie al aceluiași an a fost înfrânt și ucis în apropiere de Winkel în Friesland. În acel moment, fiul său Dirk era doar un băiat, însă văduva lui Arnulf, Luitgarda a reușit să prezerve comitatul pentru fiul ei mai întâi cu sprijinul împăratului Otto al III-lea, iar apoi al cumnatului ei, Henric al II-lea. În mai 980 Arnulf s-a căsătorit cu Lutgarda de Luxemburg, fiică a contelui Siegfried de Luxemburg. Din căsătorie
Arnulf I de Olanda () [Corola-website/Science/328678_a_330007]
-
Mama sa a fost Matilda sau Luitgarda de Northeim. Conrad a fost căsătorit cu Ermengarda, fiică a contelui Otto al II-lea de Zutphen. Conrad al II-lea a murit fără a avea urmași pe linie masculină, drept pentru care comitatul de Luxemburg a revenit Imperiului. Însă împăratul nu își dorea ca posesiunea să fie guvernată de cea mai apropiată rudă a lui Conrad, Henric de Grandpré, care era un senior francez, iar comitatul ar fi putut fi astfel atașat coroanei
Conrad al II-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328685_a_330014]
-
urmași pe linie masculină, drept pentru care comitatul de Luxemburg a revenit Imperiului. Însă împăratul nu își dorea ca posesiunea să fie guvernată de cea mai apropiată rudă a lui Conrad, Henric de Grandpré, care era un senior francez, iar comitatul ar fi putut fi astfel atașat coroanei Franței. Ca urmare, el a acordat comitatul lui Henric, văr al lui Conrad și viitor conte de Namur.
Conrad al II-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328685_a_330014]
-
împăratul nu își dorea ca posesiunea să fie guvernată de cea mai apropiată rudă a lui Conrad, Henric de Grandpré, care era un senior francez, iar comitatul ar fi putut fi astfel atașat coroanei Franței. Ca urmare, el a acordat comitatul lui Henric, văr al lui Conrad și viitor conte de Namur.
Conrad al II-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328685_a_330014]
-
Tatăl său participase la Cruciada a cincea din 1217, murind la asediul Damiettei din 1218. Willem i-a succedat în poziția de conte de Jülich sub protecția unchiului său, Eberhard de Hengenbach. În deceniile următoare, el a extins mult teritoriul comitatului său. În 1234 el a participat la bătălia de la Altenesch împotriva frizonilor și a fost numit administrator imperial de Konzen și Aachen, protector de Kornelimünster și al posesiunilor abației de Essen de pe malul stâng al Rinului. De asemenea, el a
Wilhelm al IV-lea de Jülich (conte) () [Corola-website/Science/328689_a_330018]
-
fost numit administrator imperial de Konzen și Aachen, protector de Kornelimünster și al posesiunilor abației de Essen de pe malul stâng al Rinului. De asemenea, el a dobândit fiefurile imperiale de Sinzig, Hengenbach-Heimbach, Merzenich, Thürnich, Düren și Bardenberg, dublând practic posesiunile comitatului de Jülich. Către 1240, expansiunea teritorială a lui Willem al IV-lea a condus la un conflict asupra părții răsăritene a teritoriului său cu arhiepiscopul de Köln. Willem a fost un susținător loial al casei de Hohenstaufen, fapt care l-
Wilhelm al IV-lea de Jülich (conte) () [Corola-website/Science/328689_a_330018]
-
în două rânduri: mai întâi, în 1277, cu Agnes de Dampierre (n. 1237-d. 1288), moștenitoare a Bourbonului, iar apoi, în 18 octombrie 1298 cu Margareta (d. 1342), fiică a contelui Ioan al II-lea de Hainaut. După moartea lui Robert, comitatul de Artois a fost moștenit de către fiica sa Mahaut, însă nepotul său Robert al III-lea a contestat domnia acesteia.
Robert al II-lea de Artois () [Corola-website/Science/328699_a_330028]
-
ducii de Brabant, a încropit o alianță cu Reginald I, la care au aderat contele Henric al VI-lea de Luxemburg și fratele acestuia, Waleran de Luxemburg (senior de Ligny), ca și regele Adolf al Germaniei. Pe de altă parte, Comitatul de Mark a profitat de ocazie pentru a-și afirma independența față de arhiepiscopul de Köln și, împreună cu conții de Loon, Tecklenburg și Waldeck s-a aliat cu Brabantul și cu Berg. Cetățenii din Köln, dornici să se emancipeze de sub conducerea
Războiul de succesiune pentru Limburg () [Corola-website/Science/328694_a_330023]
-
Cleves (n. cca. 1295 - d. după 1361), fiică a contelui Teodoric al VII-lea de Cleves de Cleves cu Margareta de Habsburg-Kiburg. El a murit la 3 aprilie 1348, fără a avea copii, drept pentru care a fost succedat în comitatul de Berg de către unica sa nepotată care i-a supraviețuit, Margareta de Ravensberg prin dreptul mamei acesteia, și de către soțul acesteia, Gerard al VI-lea de Jülich, fiul contelui Willem al V-lea de Jülich. Astfel, comitatele de Berg și
Adolf al IX-lea de Berg () [Corola-website/Science/328709_a_330038]
-
fost succedat în comitatul de Berg de către unica sa nepotată care i-a supraviețuit, Margareta de Ravensberg prin dreptul mamei acesteia, și de către soțul acesteia, Gerard al VI-lea de Jülich, fiul contelui Willem al V-lea de Jülich. Astfel, comitatele de Berg și de Ravensburg au trecut în 1348 sub casa de Jülich.
Adolf al IX-lea de Berg () [Corola-website/Science/328709_a_330038]
-
orașelor Maastricht și Sint-Truiden. El emitea pretenții asupra celor doup orașe din poziția sa de regent de Duras. Ludovic a fost căsătorit cu contesă Ada de Olanda în 1203, după ce tatăl acesteia, Dirk al VII-lea murise și Ada moștenise Comitatul Olanda. Ea s-a aflat în război pentru moștenirea asupra Olandei cu unchiul ei Willem I. În ciuda căsătoriei ei cu Ludovic (pentru o protecție suplimentară împotriva lui Willem), Ada a fost capturată în Leiden și dusă mai întâi la Texel
Ludovic al II-lea de Loon () [Corola-website/Science/328713_a_330042]
-
de forță care s-a implicat în principal în chestiunile seculare. După moartea din 1234 a fratelui său, contele Floris al IV-lea de Olanda, Otto a devenit protector al fiului acestuia, Willem al II-lea, trecând astfel la guvernarea comitatului. El a rezolvat diferitele probleme din Drenthe, probleme care îl costaseră moartea pe predecesorul său Otto al II-lea de Lippe. De asemenea, Otto al III-lea a supus pe seniorii de Goor autorității sale.
Otto al III-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328717_a_330046]