4,181 matches
-
celulelor imune . Ustekinumab nu se poate lega de ÎL- 12 sau ÎL - 23 pentru că este în prealabil legat de receptorii ÎL- 12Rβ1 de pe suprafață celulei . Prin urmare , este puțin probabil ca ustekiumab să contribuie la citotoxicitatea mediata de anticorpi sau complement a celulei purtătoare de receptori . ÎL- 12 și ÎL- 23 sunt citokine heterodimerice secretate de celule activate ce prezintă antigenul , de exemplu macrofagele și celulele cu dendrite . ÎL- 12 și ÎL- 23 participa la funcția imuna contribuind la activarea celulei
Ro_990 () [Corola-website/Science/291749_a_293078]
-
statul membru unde își are rezidența partea vătămată nu influențează în nici un fel dreptul material aplicabil fiecărui caz în speță, nici competențele jurisdicționale. (14) Existența unui drept de acțiune directă al părții vătămate împotriva societății de asigurare respective este un complement logic al desemnării unor astfel de reprezentanți și, în plus, ameliorează situația juridică a părților vătămate în urma unui accident rutier produs în afara statului lor de rezidență. (15) Pentru acoperirea lacunelor în cauză, se recomandă să se prevadă ca statul membru
jrc4577as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89743_a_90530]
-
de la dreapta la stânga. La nevoie se folosește "împrumutul" de la poziția de mai la stânga. De exemplu: Scăderea unui număr binar produce același rezultat cu adăugarea aceluiaș număr dar cu semn schimbat. La calculatoare, pentru a schimba semnul unui număr, se folosește complementul față de 2, o operație binară logică elementară. Aceasta elimină necesitatea de a mai realiza, pe lângă circuitele de adunare, și pe cele de scădere. Altfel spus, scăderea se realizează prin următoarele două adunări: Înmulțirea (multiplicarea) în binar se bazează, la fel
Sistem binar () [Corola-website/Science/296577_a_297906]
-
-se în considerare numai biții 0...6 pentru valoare și bitul 7 pentru semn. În acest caz, dacă cel mai semnificativ bit este nul, se ia valoarea ca atare (0..127), iar dacă este nenul, se ia valoarea negativă a complementului binar: toți biții octetului sunt negați, se adaugă 1 la rezultat și valoarea pozitivă rezultată se înmulțește cu -1 (dacă nu s-ar adăuga 1 la valoarea negată binar a octetului, octetul 11111111 negat ar fi 00000000, care chiar înmulțit
Octet () [Corola-website/Science/296576_a_297905]
-
neutre. Acest tabel prezintă cele mai folosite forme ale verbelor poloneze, care sunt distribuite în șase clase de conjugare. Deși limba poloneză este de tip SVO, totuși, fiindcă este bogată în morfeme, ordinea cuvintelor în propoziție este variabilă, iar subiectul, complementul direct sau uneori chiar predicatul pot fi omise, dacă se subînțeleg din context. Topica poate fi folosită pentru a accentua una sau alta dintre părțile de propoziție. Exemplu: Doar primele trei exemple sunt comune. Celelalte sunt folosite pentru accentuări speciale
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
teritorială a Chile. Există câteva diferențe importante între dialectele limbii spaniole folosite atât în Spania cât și în America Latină. În Spania se consideră comună pronunția castiliană conform standardului național, iar folosirea "laísmo" (o tendință de a pune un pronume de complement direct "la" în locul celui de complement indirect "le") este dezaprobată. Spaniola are trei pronume de persoana a II-a la singular: "tú", "usted" și "vos". În general, "tú" și "vos" sunt neformale, dar folosirea lor depinde de țară - în Spania
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
importante între dialectele limbii spaniole folosite atât în Spania cât și în America Latină. În Spania se consideră comună pronunția castiliană conform standardului național, iar folosirea "laísmo" (o tendință de a pune un pronume de complement direct "la" în locul celui de complement indirect "le") este dezaprobată. Spaniola are trei pronume de persoana a II-a la singular: "tú", "usted" și "vos". În general, "tú" și "vos" sunt neformale, dar folosirea lor depinde de țară - în Spania utilizarea pronumelui "vos" este limitată la
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
mini", respectiv "tine/tini", în locul lui "io". Caragiu Marioțeanu 1997 chiar le recomandă ca normă: mini lucredzu", tini lucredz", „eu lucrez, tu lucrezi”. În schimb în graiurile din sud se folosește uneori "io" la acuzativ: "fără di io" „fără mine”. Complementul direct exprimat prin pronume personal se folosește în general fără prepoziție: "nu ti voi tine" „nu te vreau pe tine”. Este mai frecventă decât în română anticiparea cu pronume personal formă neaccentuată a complementului direct exprimat prin substantiv, adică aceasta
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
acuzativ: "fără di io" „fără mine”. Complementul direct exprimat prin pronume personal se folosește în general fără prepoziție: "nu ti voi tine" „nu te vreau pe tine”. Este mai frecventă decât în română anticiparea cu pronume personal formă neaccentuată a complementului direct exprimat prin substantiv, adică aceasta se face inclusiv atunci când este vorba de un nume de lucru: "Ună intrată n casă, o bagă chiatra sun limbă" „Cum a intrat în casă, pune piatra sub limbă”. Complementul de loc exprimat prin
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
personal formă neaccentuată a complementului direct exprimat prin substantiv, adică aceasta se face inclusiv atunci când este vorba de un nume de lucru: "Ună intrată n casă, o bagă chiatra sun limbă" „Cum a intrat în casă, pune piatra sub limbă”. Complementul de loc exprimat prin nume de localitate se construiește cel mai adesea fără prepoziție ("Mi duc Bitule" „Mă duc la Bitolia”), și doar uneori cu prepoziție: "S-dusi n Sărună" „Se duse la Salonic”. "Tse / tsi" este în principal pronume
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
a featiljei. La altele articolul este numai proclitic. Astfel sunt unele nume comune de persoană feminine (ali dadă" „mamei”) și numele proprii de persoană, atât feminine, cât și masculine: ali Ghene" „Ghenei”, "al Griva" „lui Griva”. Altă particularitate este antepunerea complementului direct exprimat prin pronumele personal de formă neaccentuată, nu numai la prezent, ci și la perfectul compus: "u am vidzută" „am văzut-o”. În schimb când verbul este la viitorul fără conjucția "să", pronumele se plasează după verbul auxiliar: "va
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
și substantivele. [[Pronume]]le în araba literară au marca pentru persoană, număr și gen. Există două tipuri, și anume, pronumele independente și cele enclitice sau afixe. Pronumele enclitice sunt atașate la sfârșitul [[verb]]ului, [[substantiv]]ului sau prepozițiilor și exprimă complementele verbale și prepozitionale sau posesia, în cazul [[substantiv]]elor. Pronumele afix pentru persoana întâi singular are forme enclitice diferite pentru [[verb]]: (/-ni), iar pentru prepoziții și [[substantiv]]e(/-y/ după [[consoană|consoane]], /-ya/ după [[vocală|vocale]]). [[Substantiv|Substantivele]], [[Verb|verbele
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
membri comuni). Exemple: Proprietăți de bază ale intersecțiilor: În cazul a "n" mulțimi, formula 108 intersecția acestora mai poate fi notată: În cazul general, când indicii mulțimilor aparțin unei mulțimi formula 110 intersecția poate fi notată: formula 122 Două mulțimi pot fi "scăzute". Complementul relativ al lui "A" în "B" (numit și "diferența" dintre mulțimile "B" și "A"), notat "B" − "A" (sau și "B" \ "A"), este mulțimea tuturor elementelor care fac parte din "B", dar nu și din "A". De notat că nu este
Mulțime () [Corola-website/Science/298332_a_299661]
-
elementului "verde" din mulțimea {1,2,3}; doar că această operație nu are nici un efect. În anumite cazuri, toate mulțimile despre care se discută sunt considerate submulțimi ale unei mulțimi universale "U". În astfel de cazuri "U" − "A" se numește "complementul absolut" (față de "U"), sau pur și simplu complementul lui " A", și este notat cu "A"′. Exemple: Proprietăți de bază ale complementelor: Diferența simetrică a mulțimilor "A" și "B" este mulțimea: formula 134 Proprietăți de bază ale diferenței simetrice: Origine et histoire
Mulțime () [Corola-website/Science/298332_a_299661]
-
că această operație nu are nici un efect. În anumite cazuri, toate mulțimile despre care se discută sunt considerate submulțimi ale unei mulțimi universale "U". În astfel de cazuri "U" − "A" se numește "complementul absolut" (față de "U"), sau pur și simplu complementul lui " A", și este notat cu "A"′. Exemple: Proprietăți de bază ale complementelor: Diferența simetrică a mulțimilor "A" și "B" este mulțimea: formula 134 Proprietăți de bază ale diferenței simetrice: Origine et histoire des symboles mathématiques
Mulțime () [Corola-website/Science/298332_a_299661]
-
care se discută sunt considerate submulțimi ale unei mulțimi universale "U". În astfel de cazuri "U" − "A" se numește "complementul absolut" (față de "U"), sau pur și simplu complementul lui " A", și este notat cu "A"′. Exemple: Proprietăți de bază ale complementelor: Diferența simetrică a mulțimilor "A" și "B" este mulțimea: formula 134 Proprietăți de bază ale diferenței simetrice: Origine et histoire des symboles mathématiques
Mulțime () [Corola-website/Science/298332_a_299661]
-
dar au mai mult sau mai puțin și conținut noțional. Acestea pot fi, pe de o parte, verbe de modalitate și aspect, pe de altă parte, verbe numite „funcționale”, folosite în asociație cu părți de vorbire nominale care formal sunt complementele lor. Formele nominale ale verbelor copulative sunt considerate părți de vorbire aparte în gramaticile limbii maghiare, la fel ca formele nominale ale verbului în general (vezi mai sus Verbul). Postpozițiile sunt cuvinte funcționale care constituie unul din mijloacele de exprimare
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
vorbire aparte în gramaticile limbii maghiare, la fel ca formele nominale ale verbului în general (vezi mai sus Verbul). Postpozițiile sunt cuvinte funcționale care constituie unul din mijloacele de exprimare a părților de propoziție care în gramatica română se numesc complemente indirecte și complemente circumstanțiale. Ele corespund în general prepozițiilor și locuțiunilor prepoziționale din limba română (exemplu: "a fa alatt" „sub copac”). Adjectivele derivate din postpoziții sunt numai formal adjective, adică nu au sens lexical deplin, ci joacă rolul postpozițiilor din
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
gramaticile limbii maghiare, la fel ca formele nominale ale verbului în general (vezi mai sus Verbul). Postpozițiile sunt cuvinte funcționale care constituie unul din mijloacele de exprimare a părților de propoziție care în gramatica română se numesc complemente indirecte și complemente circumstanțiale. Ele corespund în general prepozițiilor și locuțiunilor prepoziționale din limba română (exemplu: "a fa alatt" „sub copac”). Adjectivele derivate din postpoziții sunt numai formal adjective, adică nu au sens lexical deplin, ci joacă rolul postpozițiilor din care provin, formând
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
atitudinea vorbitorului față de conținutul întregului enunț în care este folosit. Asemenea cuvinte sunt: "talán" „poate”, "valószínűleg" „probabil”, "esetleg" „eventual”, "állítólag" „zice-se” etc. Prezentăm sintaxa limbii maghiare cu ajutorul terminologiei maghiare traduse în română. Părțile de propoziție sunt predicatul, subiectul, obiectul, complementul de loc, de timp, numeric, de stare, de origine, de rezultat, sociativ, de mod, de cauză, de scop, de relație, de grad/măsură, instrumental, de atribuire și de comparație, complementele asemantice (sau permanente) și atributul. În privința atributului este de menționat
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
traduse în română. Părțile de propoziție sunt predicatul, subiectul, obiectul, complementul de loc, de timp, numeric, de stare, de origine, de rezultat, sociativ, de mod, de cauză, de scop, de relație, de grad/măsură, instrumental, de atribuire și de comparație, complementele asemantice (sau permanente) și atributul. În privința atributului este de menționat că acesta se plasează înaintea cuvântului determinat și în general nu se acordă cu el. Topica în propoziție este foarte variată, în funcție de partea din propoziție care se dorește a fi
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
Ele nu pot fi obtinute decât din alimente proaspete, cum ar fi fructele. Nou-născuții și copii au nevoie de vitamina D, care ar trebui să le fie oferită la modul ideal prin alimentare, dar va fi luată în formă de complemente alimentare din cauza disponibilității sale reduse în zilele noastre. În Europa, vitamina D era primită până de curând prin uleiul cărnii de ficat. În aceeași idee, femeile au nevoie de cu 77% mai mult fier decât bărbații la vârsta pubertății (din cauza
Bucătărie () [Corola-website/Science/297125_a_298454]
-
fi propuse în funcție de necesități : de exemplu regimurile hipocalorice, regimurile de tip Weight Watcher pentru persoanele supraponderale, o bucătărie redusă în aporturi lipidice pentru persoanele cu antecedent cardiac, sau reducerea glucidelor rapide pentru diabetici, îmbogățirea proteinelor pentru pacienții culcați, sporirea anumitor complemente alimentare pentru vegetarieni. În final, bucătăria visează să transforme și să asocieze alimente variate, cu scopul de a garanta sănătatea consumatorului. "Vezi și : sistemul calitatii alimentatelor, igienă, dezinfecție" Securitatea alimentară are două înțelesuri : este odată cercetarea acoperirii cantitative și calitative
Bucătărie () [Corola-website/Science/297125_a_298454]
-
cea de conector logic. Spre deosebire de română, în franceză sunt rare adjectivele folosite cu aceeași formă și ca adverbe. În schimb sunt foarte frecvente adverbele, mai ales de mod, derivate din adjective. În franceză, toate atributele substantivale și pronominale, precum și toate complementele exprimate prin substantiv sau pronume accentuat sunt formate cu prepoziții, înlocuind complet declinarea. Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale subordonatoare sunt asociate cu un anumit mod verbal la care se folosește predicatul propoziției subordonate circumstanțiale. Pentru limba franceză este caracteristic faptul că
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
un radical fix. Schimbarea terminației substantivelor și adjectivelor este numită „declinare”, iar cea a verbelor, „conjugare”. Există cinci declinări ale substantivelor și patru conjugări ale verbelor. Cele șase cazuri ale substantivului sunt nominativ (folosit pentru subiecte), genitiv (arată posesia), dativ (complemente indirecte), acuzativ (complemente directe), ablativ (folosit cu câteva prepoziții) și vocativ (folosit pentru adresare). În plus, pentru unele substantive există cazul locativ folosit pentru a arăta un loc (înlocuit de obicei cu ablativul), dar acest împrumut de la indoeuropeni este de
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]