5,487 matches
-
tronului. Nu numai că organul declarat al cabinetului din București se servă de un limbaj plin de afecțiune pentru monarhia noastră, dar și din vizita pe care d. Brătianu a făcut-o ambasadorului nostru înainte de a părăsi Bucureștii se poate conchide că sferele conducătoare din România s-au lămurit asupra seriozității situației și au hotărât a și lucra conform cu ea. Vor fi decis sau nu încă modul în care să dea satisfacțiune monarhiei noastre? Nu știm. Dar credem a putea admite
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ca atare. Eu respect părerile personale ale fiecărui om și cred că nu am voie să leg valoarea omului de știință de concepțiile sale inclusiv cele antisemite. Sunt două probleme distincte și trebuie considerate ca atare. Nu se pot amesteca” - conchide domnia sa. Cu atât mai mult noi și generațiile care vin avem obligația morală să-l cinstim și să-l venerăm, să ni-l asumăm ca o valoare științifică și morală izvorâtă din străfundurile acestui neam pe care l-a cinstit
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
dictatorilor contemporani, prin crearea și promovarea fascismului, nazismului și doctrinei proletare. Demonstrează, de asemenea, că morala creștină “ține seama atât de nevoile spiritului care râvnește spre transcendent, cât și de nevoile conviețuirii oamenilor În societate” Soluția? “Înapoi la morala creștină” conchide savantul. Afirmații extrem de curajoase, Într-un moment când invazia comunistă și bolșevizarea României Își arătau efectele. Consecințele nu au Întârziat să apară, semnând prematur un destin tragic după cum evocam mai sus. Din nefericire și nu spre lauda lor, la capitolul
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
fără retribuție, prin urmare fără să afecteze bugetul țării. Așa se face că de exemplu În vremea lui Știrbei Vodă, excedentul bugetar era de aproape 5 milioane franci, iar excedentul din administrarea averii publice era de 28 milioane franci și conchide că așa cum se cuvine unui stat sărac, se administra eficient cu mijloace minime fără ca tagma boierească să-și asigure retribuții de la buget. De aici și concluzia că starea de sănătate a poporului era incomparabil mai bună pentru că; 1. populația era
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
sale capătă accente extrem de dure În articolul „Criminali nu culpabili” (Timpul, 13 febr. 1882) când face precizarea că „spitaluri trebuiesc la sate, abia s-au Înființat câteva și nu mai ajungea paturile. Da, ați transformat țara Într-un spital!” și conchide ironic că: ar fi nevoie de trei tipuri de spitale „pentru bolnavii morali, pentru bolnavii psihici și pentru jertfele politicii voastre economice și sociale”. Ceea ce În lumea medicală a acelor vremuri se Încerca a se impune ca și cauzalitate În
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
I mulțumești după vrednicie. Dar cred că tu Îți dai seama de aceasta”62. Multipla revelare a iubirii lui Dumnezeu pentru noi 57 II.6. Viața spirituală este o viață de Împărtășire de iubire, de Dumnezeu Parcurgând literatura patristică putem conchide că viața spirituală nu este o viață de legi, porunci și dispoziții, ci o viață de Împărtășire de iubire, de Dumnezeu. Fiecărui creș‑ tin ce răspunde prompt iubirii Lui, Hristos Îi modelează chipul după chipul Său, căci aceasta este lucrarea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ar fi ale sale. Făcând 104 Suferința și creșterea spirituală astfel, Îndemnul unui scriitor post‑apostolic „Să iubești pe aproapele tău mai mult decât sufletul tău”126 nu va rămâne fără ecou În sufletul și În viața lui. Sfinții Părinți conchid că nimeni nu‑i atât de bun prieten al lui Dumnezeu ca acela care trăiește spre folosul celor din jurul său. De aceea ne‑a dat Dumnezeu cuvânt, mâini, picioare, tărie trupească, minte și pricepere, ca toate acestea să fie nu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Însă, un altul (Hristos) va fi În mine, Care va pătimi pentru mine, fiindcă și eu voi pătimi pentru El”. Astfel, a născut o fetiță pe care a crescut‑o o soră (creștină) ca pe o fiică a ei182. Putem conchide că aceia pe care tiranii i‑au silit să tră‑ deze credința creștină În public, s‑au arătat Învingători prin aceea că au primit cu nepăsare tot felul de tortúri În tru‑ purile lor, lucru pe care nu l‑ar
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
aflu Întru El... ca să‑L cunosc pe El și puterea Învierii Lui și să fiu primit părtaș la patimile Lui, făcându‑mă asemenea cu El În moartea Lui” (Filipeni 3, 8‑10). Citind aceste cuvinte, și analizându‑le putem lesne conchide că ele aduc lumină asupra locului suferinței În viața creștină. Am putea rezuma mare parte din ceea ce descrie Apostolul Pavel aici spunând că viața creștină este atât hristocentrică cât și hristomorfică. Acest ultim cuvânt, ca numeroase alte cuvinte din lexicul
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Îngeri În „sânul lui Avraam” (Luca 16, 20‑22) nu a ales voluntar sărăcia. Cooperarea sa volun‑ tară cu slava divină consta În nimic mai mult decât În răb‑ darea fără murmur cu care Își suporta condiția. Ca atare, putem conchide că toți bolnavii cronici ar putea fi considerați și chiar venerați ca persoane potențial sfinte și cetățeni cerești ori de câte ori Își acceptă suferința ca dar divin. Dacă, pe de altă parte, pacienții permit bolii să le domine sufletul, dacă se lasă
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
presus de măsură” (II Corinteni 4, 17). Cu alte cuvinte, așteptarea slavei viitoare pe care o voi dobândi, spune Sfântul Pavel, și a acelei fericiri veșnice, mă face să Îndur aceste nenumărate necazuri și să le socotesc mai ușoare. Deci, conchide Sfântul Ioan Hrisostom, „ai văzut că dorul de Dumnezeu taie tăria necazurilor și că nici nu ne lasă să le simțim când vin peste noi ?”256 Cei care Îndură suferința cu serenitate, cu Împăcare, nea‑ vând o atitudine revoltătoare și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
că mulți dintre creștinii zilelor noastre ar putea povesti despre cel puțin o vindecare minunată a unui bolnav incurabil, tămăduire primită În dar, ca rod al rugăciunilor sau al atingerii cu credință și devoțiune de raclele sfinților și moaștele lor. Conchizând, putem spune că sfintele moaște sunt măr‑ turia În lume a prezenței lui Hristos Care Și‑a Înscris cu mărire numele În osemintele aleșilor Săi. Cinstirea sfintelor moaște e o sursă inepuizabilă din care izvorăște certitudinea Învierii Domnului și convingerea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
medie cu un punct procentual (1%) a investițiilor străine directe a determinat creșterea aproape dublă, cu 1,9%, a exporturilor. În sens invers, creșterea cu 1% a exporturilor a atras o creștere a investițiilor cu doar 0,1%. Autorul studiului conchide că a fost evidențiată o relație clară și stabilă de complementaritate între ISD-uri și exporturi, chiar dacă rezultă că investițiile străine directe determină creșterea exporturilor într-o măsură mult mai mare decât determină exporturile creșterea investițiilor. Nivelul pozitiv, dar redus
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
de mașini, echipamente și mijloace de transport, la un nivel comparabil cu cel din economiile candidate și din economiile de coeziune 7) este asociată transferului tehnologic, cel mai adesea în cadrul comerțului intrafirmă. Un studiu econometric recent (Damijan et al., 2003) conchide că ISD reprezintă în România (ca și în Republica Cehă, Estonia, Polonia și Slovacia, și spre deosebire de Ungaria și Slovenia) un important canal direct pentru transferul de tehnologie către firmele cu capital străin. Creșterea specializării reflectată prin indicele intraindustrial nu ne
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
stranii răsturnări din istoria lumii, încât secolul cel nou se ridică împotriva lipsei de lumină, ajungând să numească evul mediu creștin drept obscurantism, adică înăbușitor de lumină în lume! Când ne gândim la lumea-lumen din teologia creștin-ortodoxă a Părintelui Stăniloae, conchidem automat că Europa se depărtase, de fapt, de marea comoară a creștinismului patristic, acesta, la rându-i, fiind înfrânt, ceea ce și explică prăbușirea Bizanțului. Omul a mărit, astfel, distanța dintre el și lumina Duhului Sfânt, recăzând în violență malefică. Franța
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
confirmându-se, astfel, că lumea a fost creată din nimic, dar cauza ei nu este nimicul, cum încearcă să ne convingă filosofii postmoderni, căci în nimic e o veșnică primejduire a lumii care-și pierde transparența. Și atunci mai putem conchide împreună cu Vattimo că "nihilismul deplin e unica noastră chanse..."89 Gândul acesta e mai degrabă iresponsabil, fiindcă duce la curmarea oricărei șanse pentru om și lume. Zadarnic încearcă s-o îndulcească Vattimo zicând că Nietzsche n-a intenționat să distrugă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mai mult, modernii și postmodernii au generalizat violența în mass-media, cea mai postmodernă țară de pe glob producând o industrie colosală de filme sufocante prin violență.. "Lumea adevărată a devenit poveste", îl citează Vattimo pe Nietzsche cu Amurgul idolilor, pentru a conchide: "Și tehnica e poveste"91. Poveste, dar una care augmentează infinit violența prin produsele ei din ce în ce mai sofisticate. Desigur, nu tehnica în sine poartă vinovăția nenumăratelor războaie și acte teroriste de pe glob, ci echivocul libertății omului, în sensul că aceasta se
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
decât de realitate. Eminescu o știa de multă vreme, dar n-a căzut în ispita negării adevărului, fiindcă există un drum greu și ușor, deopotrivă, până la el dezbrăcarea de forme. Enigma nu există", decide Wittgenstein. Dar tocmai acesta e adevărul, conchide Eminescu: "Adevărul este negativ"176. De aici, însă, postmodernii ajung la ideea nefericită că forma poate subzista prin sine, ca joc, simplu fapt de limbaj, căci gestul lor de a se lepăda de metaforă echivalează cu o stranie împietrire în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Nimeni, individul depersonalizat, despre care vorbea Denis de Rougemont și care se crede înstăpânit pe lumea tuturor valorilor, convins că în opacitatea lumii adevărul e chiar cel ce nu poate fi. Și pentru a pune punctul pe i, filosoful postmodernist conchide: "Din punct de vedere politic, Eminescu este irecuperabil". Cu asta suntem luminați asupra ravagiilor pe care le declanșează ideologizarea și politizarea postmodernismului, după canonul Noii Stângi Americane. De aici și până la a spune, precum Călin Vlasie, că Eminescu este idiotul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Manolescu, nici mai mult, nici mai puțin toți poeții contemporani valoroși, de la Ion Gheorghe la Mircea Cărtărescu"211. Acest mic talmeș-balmeș arată cât de precare sunt criteriile puse în joc pentru evaluarea fenomenului. Cu oarece umor metodologic, Mircea A. Diaconu conchide: Pentru că vorbim de postmodernism, concluzia nu poate fi una singură. Nici nu putem să spunem, cum au făcut-o deja, câți postmoderniști, tot atâtea viziuni asupra postmodernismului: afirmații de genul acesta au apărut în legătură cu modernismul, ba chiar cu tradiționalismul interbelic
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
spune: "Că sfaturile Mele nu sunt ca sfaturile voastre, / nici căile Mele precum căile voastre.../ Ci pe cât e de departe cerul de pământ, / într'atât de departe calea Mea de căile voastre / și cugetele voastre de cugetul Meu"241. Așadar, conchide J. J. Fanella, "Dumnezeu Însuși susține transmodernismul bazat pe perfecțiunea Lui infinită". Fiind dincolo de paradigmele culturale, transmodernismul este transculturalism. Faptul ridică o problemă capitală: putem, în acest context, să vorbim de transmodernism în cultură? Deocamdată, lăsăm întrebarea în suspensie, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de acută criză artistică"349. Dar este limpede că poezia ca artă tradițională nu mai este deloc "tradiționalistă" sub pana lui Cezar Ivănescu, sintagma fiind un substitut pentru poezia ca artă transmodernă. În fine, în spiritul marii triade transdisciplinare, putem conchide, împreună cu părintele termenului de transmodernism, Paul H. Ray, că istoria accesibilă a umanității pare destinată să treacă prin trei eoni, trei paradigme, corespunzând, poate, celor trei materii lupasciene: tradiția, modernitatea și transmodernitatea. Paradoxul e că "sinteza" lor și desfășurarea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fost, la vremea lui, Eminescu. Cum postmodernismul n-a fost decât un simptom de hipermodernism, neconstituindu-se într-o veritabilă nouă paradigmă culturală, și cum Nichita Stănescu n-a fost revendicat decât nesemnificativ, de precursor al postmodernismului, ne rămâne să conchidem că poetul necuvintelor e mai mult decât au vrut admiratorii sau adversarii săi. Pentru transmodernismul său avant la lettre, prima piatră de încercare este raportarea la Eminescu și la alți scriitori ai tradiției. Nichita Stănescu nu se raportează la Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
El prezint] dou] metode de stabilire a ceea ce este în acord cu dreptul natural. Metodă a priori const] în „demonstrarea acordului sau dezacordului necesar cu natura rațional] și social]”, în timp ce metodă a posteriori urmeaz] cursul mai expus eșecului de a „conchide, dac] nu cu sigurant], cel putin cu un mare grad de probabilitate, c] acordul se face cu o lege natural] care exist] pentru toate națiunile sau cel puțin pentru cele cu un grad mai avansat de civilizație”. Deși aceast] ultim
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acest eseu. Se pare c] oponenții consecințialismului se concentreaz] pe deliberare, măi degrab] decât pe justificare. Observând c] este adesea contraproductiv s] deliberezi în leg]tur] cu promovarea unei valori implicate în acțiune - o valoare precum loialitatea sau respectul - ei conchid c] în asemenea cazuri, alegerile sunt justificate prin onorarea valorilor și nu prin promovarea lor. Aici apare o prim] greșeal], dar, cel putin, ea este ușor de înțeles și poate contribui la explicarea poziției opuse. A doua observație nu a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]