10,335 matches
-
Baron et al., 1998). Trei fenomene majore s-au semnalat în procesele decizionale de grup, considerate și posibile riscuri: 1) Polarizarea înseamnă că poziția pe care se situează grupul în decizia finală este mult mai extremă decât părerile inițiale. Fenomenul consacrat terminologic ca polarizare decizională nu reprezintă, așadar, așa cum ar părea la prima vedere, împărțirea opiniilor în două poluri opuse, ci faptul că opiniile se radicalizează pe parcursul dezbaterilor și se depărtează de poziția inițială. Aceasta se întâmplă nu doar ca medie
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
comportamentul lui, atent monitorizat și interpretat de membrii grupurilor și colectivităților. Astfel încât relația șef - subaltern nu este doar una de sus în jos, ci cu determinări reciproce. În mare măsură, conducerea este o perpetuă tranzacție între lider și colectiv, abordare consacrată (Hollander, 1985) ca model tranzacțional. După cum sugerează denumirea, în acest model de analiză se are în vedere o permanentă tranzacție ce are loc între nevoile și aspirațiile membrilor grupului și oferta de aptitudini și comportamente ale liderului. O tranzacție mai
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
îi propune lui Ioan Slavici să-și asume responsabilitatea redacției, dar scriitorul refuză din motive dictate de împrejurările politice și mai ales pentru că voia să-și păstreze independența. Cu toate acestea, Slavici a colaborat cu articole politice și cu studii consacrate problemelor învățământului în limba română. Pe lângă partea oficială (comunicate, știri și informații ale Episcopiei), L. are o parte științifică, una literară, precum și rubrici de varietăți, de informații politice, corespondențe de interes public ș.a. Un punct esențial al articolului-program din primul
LUMINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287913_a_289242]
-
politic din 18 noiembrie 1977, când este transportată în comă la spital, după ce fusese agresată de un terorist palestinian în solda lui Nicolae Ceaușescu. Activitatea publicistică începută la București își află un făgaș nou la Paris. Studiile și articolele sale consacrate literaturii române apar în limba franceză în periodicele „Preuve”, „L’Alternative”, „Les Cahiers de l’Est”, „Témoignages”, „La France catholique”, iar în limba rusă, în revista „Kontinent”. Colaborează, de asemenea, la revista „East Europe” din Statele Unite. Redactează capitolul despre dramaturgia
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
volumele pot fi repartizate în trei grupe. În prima intră primele patru. Referindu-se la rețeta lor narativă, autoarea le distribuie într-o clasă formală numită Jurnal indirect. Un asemenea model de expresie cultivă distanța formală dintre autor și personaje, consacrată mai ales de romanul zis obiectiv, la persoana a treia. Sub presiunea clandestinității, transmisia pe unde scurte a afișat cu ostentație strategică o anumită rezervă securizantă; ea îi proteja pe autorii comentați de excesele cenzurii, când nu de represiune. A
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
între 1993 și 1995, după care a reapărut sub egida Uniunii Scriitorilor, a Fundației Luceafărul și cu sprijinul Fundației Soros, apoi al Ministerului Culturii. Din 1963 L. a acordat premii literare pentru scriitorii tineri, iar din 1990 și pentru cei consacrați. L. se situează în continuarea revistei „Tânărul scriitor”, având ca obiectiv principal promovarea talentelor tinere. De altfel, într-un Prolog nesemnat din primul număr se precizează: „Ne adresăm în primul rând tinerilor, celor care s-au afirmat de pe acum sau
LUCEAFARUL-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287875_a_289204]
-
Revista este a cititorului: muncitor, profesor, ostaș, student, activist de partid, tânăr de pe șantiere sau țarini.” În mod cu totul surprinzător, primele numere respectă o linie estetică aproape decentă, neangajată strident. Mihu Dragomir, cel care a coordonat și girat rubricile consacrate debuturilor, „Dintre sute de catarge” și „Steaua fără nume”, a păstrat un oarecare echilibru și o justă măsură. În chiar numărul inaugural figurează două poete care s-au impus ulterior: Aurora Conțescu și Constanța Buzea. Alte rubrici care au dat
LUCEAFARUL-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287875_a_289204]
-
două relații unilaterale, una corespunzând atitudinii creditorului, cealaltă, aceleia a debitorului. Altfel spus: mutualitatea (=); reciprocitatea (!); dreptul (+) și obligația (-)” (Lévi-Strauss, 1978, p.65) Este evident echilibrul pe care Claude Lévi-Strauss îl propune ca privind natura relațiilor de comunicare în cadrul modelelor deja consacrate. Structuralismul va fi însă criticat prin apariția sociologiilor interpretative; astfel, pentru Garfinkel, societatea nu poate fi o realitate obiectivă, iar actorii comunicării nu pot fi priviți - așa cum o face sociologia pozitivistă - ca marionete incapabile de interpretare, ca „idioți culturali” cum
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
precum și rezultate foarte bune din partea cursanților. Întregul colectiv este împărțit în grupuri de 6-8 persoane, și fiecare grup va avea în față fișe cu modelele comunicării, existente în prezent în literatura de specialitate. După ce vor discuta în grup fiecare model consacrat, echipele vor încerca, separat, să imagineze un model propriu comunicării. Aceste modele personale vor fi supuse, la finalul activității, atenției plenului și se vor sesiza asemănările și deosebirile dintre ele, în încercarea unificării principalelor caracteristici reliefate și construirii unui singur
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în acest sens fiind polemica cu Julia Kristeva, care îi prilejuiește autorului câteva observații pătrunzătoare cu privire la condiția ortodoxiei. Tot astfel, Creație și interpretare (2003; Premiul Asociației Scriitorilor din Târgu Mureș) cuprinde, alături de comentariile în marginea „ontopoeticilor” romantismului, câteva analize substanțiale consacrate unor filosofi ca H. G. Gadamer, R. Bultmann și Paul Ricœur. Îndeosebi ultimul studiu, pe care Ș. îl dezvoltă printr-o aplicație la mitul lui Don Juan, via So/ren Kierkegaard, probează orizontul cultural și rafinamentul interpretativ al autorului. SCRIERI: Hermeneutica
STEFANESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289906_a_291235]
-
victimă provocatorilor și acționează violent, ignorând indicațiile conducătorilor săi; gestul său necugetat furnizează argumente calomniatorilor și compromite misiunea. Romanul Băiat de București (1976) se înscrie pe linia literaturii de evocare sentimentală, a rememorării unei experiențe unice: copilăria. Urmând fidel modelele consacrate ale genului, prozatorul derulează, conformist, scene ce reconstituie primele contacte ale copilului cu lumea: mai întâi cercul restrâns al familiei, apoi acela ceva mai larg al străzii, în sfârșit, o lume în sine - școala. Interesantă este perspectiva relatărilor: optica aparține
STEFANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]
-
Antonie Iulian, cuprinde opera poetică a lui Matei al Mirelor (Istoria celor săvârșite în Ungrovlahia, începând de la Șerban Voievod până la Gavriil Voievod), urmată de poemul lui S. În cele nouă ediții următoare, din 1642 până în 1806, ordinea celor două scrieri consacrate Țării Românești și luptei de eliberare de sub opresiunea otomană a fost inversată. În același timp, poemul a fost citit de cărturarii români care știau grecește, fiind folosit în special la redactarea părții finale din Cronica domniei lui Mihai Viteazul, ce
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
fi România mare și nouă”. Se publică versuri de Leon Feraru, Enric Furtună, Barbu Lăzăreanu, Ludovic Dauș, Matei Rusu, Vasile Al-George, proză, memorialistică și comentarii pe marginea evenimentelor din actualitate, cele mai multe în numărul 415, scris numai în limba română și consacrat „ideilor românești, nouă, sănătoase și educative”. Se tipăresc sau se reproduc texte de D. Anghel, Radu D. Rosetti, Emil Isac (Alexandru Vaida, Statui), N. Iorga, Nichifor Crainic (Parlamentul și literații), Al. Vlahuță (Brăila, În Vrancea), Constantin Graur, Ovid Densusianu (Profesorimea
STEAUA NOASTRA – OUR STAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289895_a_291224]
-
doar unele editoriale convenționale, adesea nesemnate, sau câteva pagini „de direcție”. Într-o mare măsură prestigiul revistei a fost asigurat de o atitudine critică echilibrată, de o fundamentare estetică de tip academic. O atenție deosebită s-a acordat aniversărilor, comemorărilor consacrate personalităților culturii române și universale. Numerele festive dedicate lui Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, George Coșbuc, Ioan Slavici, Ion Creangă, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Mateiu I. Caragiale, Ion Vinea, A. E. Baconsky și mulți alții constituie veritabile
STEAUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289896_a_291225]
-
care consemnează episoade ale călătoriei din 11-15 martie 1962 la Florența, în fine „dosarul” celor două „cronici ale optimistului” din septembrie 1963 despre Pico della Mirandola, care cuprinde și textul comunicării ce urma să fie rostită la congresul de la Modena consacrat umanistului italian. Destinul unei întâlniri. Marcel Proust și românii (2001) reia în spirală secțiunea despre romancier din Momente ale romanului, îmbogățind-o considerabil și diversificând-o. Este riguros investigată corespondența, după ediția întocmită de americanul Philip Kolb (care face obiectul
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
monografie despre Vuk Karadzić), S. a semnat câteva zeci de articole de istorie și critică literară, a coordonat volumul Studii literare româno-slave (1977), a participat cu comunicări științifice la manifestări interne și internaționale, și-a înscris numele în alte tomuri consacrate relațiilor literare dintre români și slavi (Raporturi literare româno-slave, în colaborare cu Corneliu Barborică, 1976, ș.a.). I-a avut întotdeauna aproape de suflet pe condeierii ieșiți dintre conaționali, unii fiindu-i studenți, le-a recenzat cărțile, a scris prefețe, a realizat
STOIANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289949_a_291278]
-
suflet este”, așa cum „călugăria-i vieața-adevărată”. Epopee sui-generis, Războiul nevăzut urmează fidel narațiunea din Viețile Sfinților, puțin numeroasele adjoncțiuni fiind inspirate de aceeași sursă. Cât despre viziunea Iadului și a Raiului, punctul de pornire se află, iarăși, într-un text consacrat, Mântuirea păcătoșilor, iar în rostirile lui Paisie sunt preluate fraze aparținând Sfinților Părinți Augustin, Ioan Gură de Aur, Clement Alexandrinul ș.a. În sensul acestei fidelități neștirbite față de scriptură (asupra virtuților căreia insistă cântul XXV, intitulat Lauda predaniei), limba din Războiul
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
fede, trad. it. și intr. O. Grassi, Rusconi, Milano, 1989; Ordine Musica Bellezza, trad. it. și intr. M. Bettetini, Rusconi, Milano, 1992. Studii. Și aici ne limităm la cele de amplă respirație (aceasta neînsemnînd că le considerăm minore pe cele consacrate unor chestiuni particulare); nu vom repeta, din rațiuni de spațiu, aceste titluri în continuarea biografiei intelectuale a lui Augustin, pentru că și pentru chestiunile ce urmează a fi atinse studiile enumerate aici pot fi consultate cu folos: P. Alfaric, L’évolution
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Christiano), care constă în lupta cu demonul, care trebuie dusă întru respectul credinței și al preceptelor morale. Texte: CSEL 41, 1900 (De fide et symbolo: I. Zycha); BA 1, 1949 (De agone Christiano, De natura boni: B.B. Roland-Gosselin); alte opere consacrate moralei creștine, chiar dacă scrise în alte perioade: BA 2, 1948 (De bono coniugali; De mendacio; De cura gerenda pro mortuis; De patientia: G. Combès); 3, 1949 (De continentia; De bono viduitatis: J. Saint-Martin); 9, 1988 (De fide et symbolo. Enchiridion
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
întrebări despre Evanghelia după Matei (Quaestiones sedecim in Matthaeum): nu putem să stăruim asupra subiectului, dar, așa cum spune și titlul, se abordează exegeza unor pasaje specifice (mai ales din predicile și din parabolele lui Isus, interpretate în mod alegoric). Lucrarea consacrată Evangheliei după Matei a fost însă considerată neautentică de către unii cercetători. Mai tîrzii (dintr-o perioadă neprecizată, dar înainte de 419) sînt cele Opt întrebări extrase din Vechiul Testament (De octo quaestionibus ex Veteri Testamento), rezolvate mai ales prin recurgerea la fragmente
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
del peccato originale, Studia patristica Mediolanensia 8, Vita e Pensiero, Milano, 1978; A. Trapé, S. Agostino: introduzione alla dottrina della grazia, Città Nuova, Roma, 1987-1990. 15. Ultimii ani Retractările (Retractationes) sînt ultima operă pe care o mai amintim, alături de cele consacrate polemicii împotriva lui Iulian; a fost scrisă în 427 și, în ea, Augustin reexaminează, la sfîrșitul vieții sale, operele sale cele mai importante (numai cărțile înțelese în sens restrîns, nu scrisorile sau predicile) și, dat fiind că nu mai poate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și ținut pentru scurtă vreme în închisoare; trăia încă în 468. Opera lui continuă cronica lui Ieronim, pornind din anul la care se oprise acesta (378) și ducînd-o pînă în 468, și e divizată în două secțiuni din care prima, consacrată perioadei 379-427, se bazează mai ales pe izvoare scrise, în timp ce la evenimentele din cea de-a doua autorul declară că a fost spectator sau, oricum, că a fost contemporan cu ele. Interesul scriitorului se îndreaptă mai cu seamă spre evenimentele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
el, și călugărului Helladius, care va ajunge ulterior episcop. Opera este concepută în strînsă corelație cu precedenta, fiindcă Ioan Cassian, după ce a descris înălțarea spirituală a „monahului exterior”, vrea acum să treacă la formarea invizibilă a omului interior; dacă opera consacrată așezămintelor mănăstirești era un îndreptar pentru înăbușirea dorințelor cărnii, aici sfaturile cuvioșilor părinți, adunate de Cassian, trebuie să arate ce este perfecțiunea desăvîrșită. Convorbirile nu sînt „dialoguri” clasice, ci instrucțiuni de viață spirituală: aceasta are drept model viața anahoretică a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cele din istoria politică. Și orizontul geografic este destul de restrîns, deoarece scriitorul se focalizează mai întîi asupra propriei patrii și abia în al doilea rînd asupra Constantinopolului, căruia, de altfel, Africa îi aparținea încă din vremea recuceririi bizantine. în partea consacrată ultimilor ani (555-565), Victor introduce în Cronica sa și informații cu caracter personal. Bibliografie. Ediție: MGH, Chronica Minora, Auctores Antiquissimi 11, 1894 (Th. Mommsen). 7. Primasius de Adrumet Măsurile luate de autoritatea bizantină s-au răsfrînt și asupra lui Primasius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
operei se poate divide în două părți, corespunzătoare fiecărei cărți. Prima parte se referă la aspectul formal al stilului biblic, mai precis la formele literare specifice fiecăreia dintre cărți, la izvoarele lor, la autori și structură. A doua parte este consacrată conținutului cărților biblice și e împărțită în diverse secțiuni: „despre Dumnezeu”, „despre secolul prezent”, „despre secolul viitor”, economia divină și realizarea ei etc. Cărțile din canonul scripturistic sînt clasificate în trei grupuri: cele „perfect autentice”, cele de „autenticitate medie” și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]