KorAP: Find »[drukola/base=conversație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...157 158 159 ...435 >

10,875 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885

de la copii până la servitori. Nu scumpa mea, ci domina. Nu i-a șoptit niciodată un nume de alint. Nu i-a cerut-o și nici el n-a simțit nevoia. Ea este domina, stăpâna casei. Prezența ei impune reținere în conversație și comportament. Nu i-a permis niciodată să apară gol, după cum nici ea nu i-a arătat vreodată nuditatea trupului ei. Corpurile lor s-au cunoscut pe pipăite și s-au împreunat pe întuneric. Tânăra întinde brațul prin somn și

Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

masă și pufăie dintr-un trabuc. ― De ce-ai vrea tu să fii reporter? ― Păi nu vreau, spun eu, abținându-mă să nu-mi dau ochii peste cap, pentru că de fiecare dată când intru aici, se pare că avem aceeași conversație. Vreau să scriu articole de fond. ― Dar, Jemima, faci o treabă atât de bună la „Sfaturi de milioane“. Dragă, pe cuvânt că nu știu ce ne-am face fără tine. ― Dar asta nu-i tocmai jurnalism, eu vreau să scriu mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
am început eu? Scutur din cap fără să mai zic nimic, gândindu-mă că da, știu, erai un amărât de băiat de mingi la Solent Advertiser. ― Eram un amărât de băiat de mingi la Solent Advertiser. Și continuă tot așa. Conversația se termină și ea la fel. ― S-ar putea să apară curând un post vacant la reportaje, spune el, făcându-mi cu ochiul conspirativ. Tu continuă să muncești din greu, și am să văd ce pot face. Așa că suspin, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
indiferent este Geraldine. Vedeți voi, Geraldine este făcută pentru lucruri superioare. Geraldine e singura mea prietenă de la ziar, deși ea s-ar putea să nu fie de aceeași părere, pentru că, până la urmă, nu socializăm împreună după muncă. Dar avem scurte conversații, când Geraldine stă frumușel cocoțată pe colțul biroului meu, iar eu îmi doresc în sinea mea să arăt ca ea. Și de multe ori chiar luăm prânzul împreună, adesea cu Ben Williams, lucru care îmi provoacă durere și încântare în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
încrucișează degetele grăsuțe și se roagă să fi plecat colegele ei de apartament, se roagă pentru puțină liniște și pace, pentru ocazia să fie singură. Dar cum deschide ușa, aude muzica bubuind în sufragerie, le aude chicotelile ce le punctează conversația, și cu inima înghețată, își bagă capul pe ușă. ― Bună, le spun eu fetelor, care stau câte una pe fiecare canapea, făcând schimb de bârfe. Vrea cineva o ceașcă de ceai? ― Oo, Mimey, aș vrea una cu mare plăcere, spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
cea mai bună variantă după Kilburn. Fac cum îmi spune și tastez West Hampstead. — Uau, tastează Tim@Londra. Eu sunt din Kilburn!!! Începem toți trei să râdem. — Bună, Dulceață! Câți ani ai? apare deodată pe ecran de la Todd și abandonez conversația cu Tim@Londra. Tastez douăzeci și șapte, dar Geraldine mă oprește tocmai când vreau să apăs RETURN, pentru a-i trimite textul. ― Nu spune douăzeci și șapte, mă îndeamnă ea. Nu trebuie să spui adevărul la chestiile astea. Spune-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
și deodată mă simt așa de ușurată, că-mi vine să plâng. ― Așa, spune Geraldine suspinând. Destul despre mine. Ce se mai întâmplă în viața ta? Ea zice asta în mod frecvent, iar eu fac ce fac mereu, adică manevrez conversația înapoi către Geraldine, pentru că altfel, ce i-aș putea spune? Să-i spun oare despre excursia mea la librărie, s-o transform într-o aventură exagerată, spunându-i că am dat peste bărbați atrăgători la fiecare pas? Să-i spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Exploratorul here4you Lisa delicioasa Ricky Tim@Londra Brad (Santa Monica) Pe cine să abordez mai întâi? Să vorbesc cu Tim@Londra, pentru că într-un fel îl cunosc deja, sau să dau dovadă de spirit de aventură și să încep o conversație cu cineva pe care nu-l cunosc? Noroc că decizia nu-mi mai aparține, pentru că deodată se aud trei bipuri din calculator și apoi îmi apare o căsuță, iar Brad (Santa Monica) stă scris în partea de sus. ― Bună, Dulceață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
arată așa, adaugă el, după o pauză de gândire. ― Nu. Se pregătesc să iasă în oraș. Așa arată ele în cel mai fericit caz. Ben râde. ― Cum sunt? Nu c-ar fi cu adevărat interesat, vrea doar să facă puțină conversație. ― Sunt în regulă, spun eu, rugându-mă să nu fie interesat, să nu se uite dincolo de măștile de față și chestiile ascuțite și poroase din părul lor. Chiar sunt fete de treabă, dar n-aș putea spune că-mi sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
aș putea spune că-mi sunt prietene. ― Cu ce se ocupă? ― Sunt recepționere la agenția de publicitate Curve. ― Cum adică, împreună? Dau din cap. ― Și muncesc de-adevăratelea? ― Nu cred că munca lor e atât de stresantă. Am în minte conversațiile pe care le au ele deseori vizavi de bărbați. ― De fapt, adaug eu cu voce tare, nu cred că vorbesc vreodată de „muncă“. ― Pun pariu că sunt genul de tipe care ies în oraș cu bărbați foarte bogați, care au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
așa? ― Minunat, răspund eu, și practic mă înec în timp ce iau o înghițitură din berea mea de marcă și mă întreb nervoasă de ce locurile astea mă fac să mă simt mereu atât de aiurea. ― Și cum merge cu munca? deschide Ben conversația cu o întrebare standard, întrebare pe care o pui mereu când nu știi pe cineva prea bine. Dar sincer, nu-mi pasă. Destul că e aici. Cu mine. În seara asta. ― Al naibii de plictisitor, dau eu răspunsul stas. Mă tot gândesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
ți-ar face bine. ― Bine, mamă, spun eu plictisită. O să încerc să-mi găsesc un club pe aici prin zonă. Ceea ce firește că nu voi face, pentru că în ceea ce mă privește, un club de slăbit ar fi iadul pe pământ. Conversațiile cu mama ei par să decurgă mereu la fel. Se pare că aceasta n-o întreabă niciodată pe Jemima despre muncă, prieteni, viață socială. Mereu o întreabă de greutate, iar Jemima se retrage imediat în apărare, evitând totul cu grijă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
țară? Să-i spun că am dat de cel mai tare om din America pe internet? Să-i spun despre fotografii? ― Bine, îi răspund eu în cele din urmă, e bine. ― Ce mai e nou? spune mama, care mereu încheie conversația așa. ― Nimic, mamă, repet eu replica mea obișnuită. Te sun săptămâna viitoare. ― Bine, și bravo cu regimul. Să nu te dai bătută. Închid telefonul și-mi scot poza din geantă. Având grijă ca Sophie și Lisa să n-o vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
plictiseala, nu pentru că m-aș fi gândit că ar putea apărea ceva special. Și pentru numele lui Dumnezeu, tipul ăsta e practic un străin. Ce-i drept, unul arătos, dar pare ciudat. Nu ne-am întâlnit niciodată, e prima noastră conversație telefonică, și ar putea fi vreun criminal psihopat. Și de unde știe el că sunt cine spun că sunt? A, poate că ar fi mai bine să termin cu gânditul. ― JJ? Mai ești acolo? ― Da, scuză-mă, continuă. ― Ei bine știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
mimează: ― El e? Sophie dă din cap. ― A, spune Ben, căruia nu-i vine altceva în minte. ― Dar eu nu arăt așa de obicei, adaugă Sophie, care vrea să-l țină de vorbă pe Ben. Și-ar dori ca această conversație să se transforme într-una lungă de o oră, una dintre cele pe care femeile încearcă întotdeauna să le aibă cu tipii pe care de-abia i-au întâlnit și pe care-i plac la nebunie. ― Sper că nu, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
vorbit și o privim toate trei în tăcere, când Diana ia o scamă de pe jacheta lui Ben - un gest mult prea intim pentru un simplu șef. ― Poate că-l place, adaug eu, întrebându-mă cum se va sfârși această stranie conversație. ― Ar vrea ea să fie așa de norocoasă! spune Sophie cu indignare, înainte să-și amintească, firește, că eu, colega ei de apartament, sunt îndrăgostită de Ben și că ea n-ar trebui să-și arate atât de deschis sentimentele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
mai frumoase. De-acum, hotărăște Sohpie, Ben are o prietenă care o să-i facă vânt acestei femei. Iar această prietenă sunt eu. Excelent! își spune ea. Niciodată n-o să-mi poată mulțumi îndeajuns! ― Ben! strigă Sophie, iar Ben își întrerupe conversația cu Diana și o privește absent, în primul rând pentru că i se pare greu să fie atent la ea, din moment ce pare să aibă două, dacă nu chiar trei capete, și în al doilea rând pentru că nu mai recunoaște. Privirea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
cineva pe care nu l-ai văzut niciodată? Cât de apropiat poți fii de cineva cu care ai vorbit pe net, fax și telefon? Cum poți știi că este cine spune că este? Probabil că asta nu contează. Până la urmă, conversațiile astea sunt singurul lucru care o bucură pe Jemima, de când mâncarea nu-i mai oferă consolarea de altă dată, iar Ben a sunat de fix trei ori în prima lună de când a plecat. I-a spus ce bine îi merge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Ce mai faci? O sărută pe ambii obraji, e evident că Geraldine e o clientă specială, că vine aici de ani de zile. ― Ea e Jemima, îi explică Geraldine. Simt nevoia să bat rapid în retragere. ― Ți-aduci aminte de conversația noastră telefonică? Conversație telefonică? Ce conversație telefonică? Jeff aprobă din cap. ― Ce crezi? Reușești cu ea? Ar da bine? Jeff se dă înapoi ca să mă privească, apoi îmi ridică părul, simțindu-l, cântărindu-l, măsurându-l din priviri. ― Nu va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
O sărută pe ambii obraji, e evident că Geraldine e o clientă specială, că vine aici de ani de zile. ― Ea e Jemima, îi explică Geraldine. Simt nevoia să bat rapid în retragere. ― Ți-aduci aminte de conversația noastră telefonică? Conversație telefonică? Ce conversație telefonică? Jeff aprobă din cap. ― Ce crezi? Reușești cu ea? Ar da bine? Jeff se dă înapoi ca să mă privească, apoi îmi ridică părul, simțindu-l, cântărindu-l, măsurându-l din priviri. ― Nu va arăta bine, ezită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
ambii obraji, e evident că Geraldine e o clientă specială, că vine aici de ani de zile. ― Ea e Jemima, îi explică Geraldine. Simt nevoia să bat rapid în retragere. ― Ți-aduci aminte de conversația noastră telefonică? Conversație telefonică? Ce conversație telefonică? Jeff aprobă din cap. ― Ce crezi? Reușești cu ea? Ar da bine? Jeff se dă înapoi ca să mă privească, apoi îmi ridică părul, simțindu-l, cântărindu-l, măsurându-l din priviri. ― Nu va arăta bine, ezită el. Va arăta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
se găsește vreun tip blond care decide să între în vorbă cu mine. Uimitor. ― Tragi din greu? încep ei de obicei, iar eu zâmbesc, dau din cap și încerc să-mi continui antrenamentul. Dar ei rămân acolo, încercând să facă conversație; dacă Paul, instructorul, se întâmplă să fie prin preajmă, de obicei intervine el și-i trimite la alt aparat. Slavă Domnului că e și Paul pe acolo. Chiar că slavă Domnului, pentru că Paul este singura persoană care-și face griji

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
trebui să fie cu mine, ar trebui să fie cu unul din modelele alea frumoase, sau cu vreo actriță. Nu cu mine, nu cu Jemima Jones cea greoaie de la Kilburn Herald. ― Și, au fost înțelegători cu concediul? spune el, mutând conversația pe un teren mai neutru, mai confortabil. ― Da, și or să mă promoveze când mă întorc. ― Te promovează? Unde te mai pot promova? Rahat! Aproape că am pierdut jocul. Ține minte, Jemima, de-acum ești JJ, prezentatoare de televiziune. ― Or

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
mai rațional să te detașezi și să te gândești că poate, are un motiv ascuns? Nu. Se pare că Jemima Jones nu era pregătită să-și strice lumea perfectă tocmai în acel moment. În schimb, a suspinat de bucurie, și conversația a continuat în toate direcțiile, până când au ajuns în sfârșit la aspectele practice ale șederii ei. ― E vreo librărie pe aici? am întrebat, știind că asta chiar m-ar face să mă simt ca acasă, să am plăcerea să hoinăresc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
eu sunt Doamna Celibatară Renăscută. ― Știi, de fapt nu-i totul perfect, recunosc eu. În sfârșit. ― Cum se poate să nu fie perfect? ― Păi... nu știu cum să-ți spun... ― Spune-o pur și simplu. Așa și fac. Îi povestesc Geraldinei despre conversația de aseară, despre faza cu Shakespeare, iar Geraldine pufnește în râs. ― Și ce? spune ea, când își revine. Nu e el inteligența întruchipată. Dragă, e bogat, e superb și e nebun după tine. Cui îi mai pasă de altceva? ― Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]