5,945 matches
-
adică aceia dintre noi care se află în Adăposturi \ vă putem ține la distanță o săptămână întreagă. Suntem în plină negociere. ERA O AFIRMAȚIE NEAȘTEPTATĂ. REPETĂ MARIN ZĂPĂCIT. PENTRU NUMELE DOMNULUI, CU CINE? CU ADEVĂRAȚII STĂPÂNI AI LUMII! EXCLAMĂ SCUDDER CONVINS. APOI ADĂUGĂ CU UN RÂNJET: AR FI BINE SĂ NU RĂSPÂNDIȚI ACEASTĂ INFORMAȚIE FĂRĂ SĂ CEREȚI MAI ÎNTÂI PERMISIUNEA SUVERANULUI ȘI STĂPÂNULUI DUMNEAVOASTRĂ, MARELE JUDECĂTOR. PENTRU MARIN, CARE RUPSESE TOATE LEGĂTURILE CU TRECUTUL, ERA INTERESANT CĂ ASUPRA ENIGMEI URMA SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
în așezările de la Uroiu, Chimindia, Bobîlna, Turmaș, Sînt-Andreiu și Cigmău. Din circulara de la 7 august aflăm că datorită ravagiilor făcute de holeră mai ales în comitatul Hunedoara și scaunul Orăștie, populația superstițioasă din partea locului - aparținând lumii rurale - s-a arătat convinsă că această boală drăcească, cruntă și nemiloasă se datorează strigoilor, drept care s-a dedat la excese, dezgropând morții, înmuind cârpe în sângele din inima lor sau arzîndu-le cadavrele, cu toate interdicțiile lansate de autorități. În circulara din 9 august este
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
harul, care fusese doar o scurtă întâmplare fericită, o încercare în care ai dezamăgit prea repede zeii. Dar Sia Strihan ? S-ar găsi cineva să creadă că o descoperă prin această raportare la Piero ? Cum s-ar fi găsit destui, convinși că găsesc în desenele acelea de altădată, pierdute, chipul ei de atunci. Dacă nu cumva și sufletul, mintea celei care a devenit. Nu i-a fost ușor să ia în mână uneltele. În fața cărora s-a trezit, dintr-odată, singură
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ce a citit despre florentinul acela nu e decât umplerea golului care s-a tot căscat într-însa. Dar atunci, atunci a fost ca el ! De o minuție excesivă, dementă. Fantastice erau desenele acelea, fii sigur ! Ca ale pictorului, sunt convinsă...“ Se vedea cât reprezintă Sia un pretext pentru declanșarea propriilor interogații, studenta nu se putea reține a reveni, iar și iar, la „bravura eșecului“, la „grandoarea încercării“ pe care a frânt-o cândva iubita lui Hariga, în nimbul aceleiași vârste
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Așa s-a întâmplat, probabil, când „doctorul“ estetician i-a vizitat atelierul. Nicidecum vreo dovadă că și-ar fi învins, pe neașteptate, aversiunea de-atâtea ori declarată față de Simona Strihan... pur și simplu, spera să n-o găsească în atelier ! Convins sau chiar informat că doamna Hariga vine de obicei după-amiază, încerca s-o reîntâlnească pe frumoasa ei asistentă. O găsi, într-adevăr, dar la o cafea, față în față cu stăpâna atelierului. Folosise prilejul pentru a relata ultima convorbire avută
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
despre „măreția eșecului“, despre „eroismul încercărilor ratate“. Dacă față de admiratorii doamnei Hariga se arăta rezervată și tăcută, detractorii primeau totdeauna replici dure. Interlocutorul trăia plăcute momente de încântare, decis să nu întrerupă ardoarea tinerei, care se lansa în evocarea desenelor, convinsă că „exactitatea excesivă, deci himericul“ o apropiaseră pe Sia Strihan de marea șansă de-a deveni, de-a se exprima, de-a fi... treceau pe lângă tarabele înguste din piață, la un pas unul de altul, uitaseră de femeia despre care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
veac, în săptămânile de început la noul loc de muncă. — Am crescut între oameni mari. N-aveam niciodată curaj să întreb cum ar trebui să procedez. Prima dată când am mers la cinema cu un băiat, i-am plătit biletul. Convinsă că nu se cuvine altfel. Cine să-mi explice emoțiile prin care treceam ? Lipsită de apărare, dar atât de firească, încât păream stranie. În anul IV, în septembrie, în 19 septembrie, sublinia Vera, acceptase o lungă plimbare nocturnă în parcul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vagabonde. Pierderile de apă, nesesizate și neîndepărtate la timp, puteau surpa straturile macroporice ale subsolului, construcțiile pe care le susțineau. — Împrăștiată și aiurită, așa eram la cincisprezece ani. Cei din casă povesteau, îngroziți, tot felul de tragedii cu elevi înecați. Convinși că nici nu știu să înot. Eu pierdeam după-amiezile cu băieții, în concursuri, la râu. Până în ziua când m-au salvat în ultima clipă, disperați. — La optsprezece ani, un băiat m-a ținut de mână la cinema. N-am văzut
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
interceptat mândria lui lovitura ! Continua să vină la el, crede-mă. Venise și după acest răspuns, aparent prea brutal. Inculpata s-a retras brusc, dar mai târziu !... Te privea prelung în ochi, stimabile, iar domnul Vornicu n-a spus, sunt convinsă, tot adevărul ! Jignit de faptul că nu răspunsul său a dus la asemenea consecințe, ci altă tentație. Se consideră nedreptățit când faptele urmează altei legi decât ale logicii sale. — Și-apoi, dacă te interesează situația în grupul reunit, află că
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
veghe în observatorul din șanțurile infanteriei, îl aștepta însă mereu cu atenția încordată, ca să mulțumească pe Klap-ka. În liniștea nopților, tulburată doar rareori de vreun foc de pușcă speriat, avu răgaz destul să-și judece, precum obișnuia, credința cea nouă, convins că numai însuflețirea care rezistă pe cântarul minții e vrednică să locuiască trainic în sufletul omului. Și se bucura simțind că primenirea lui sufletească, oricum o răsucea, îi încălzea inima, pe când vechea "concepție", pentru care douăzeci și șapte de luni
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cuvintele colonelului i-ar fi străpuns ace în inimă, căci el astăzi nu mai dorea înțelegere, ci tocmai motive de ură și îndîrjire prin care să-și ațâțe, înflăcărată, credința. Generalul însuși rămase surprins o clipă, și pe urmă răspunse convins, ba chiar cu un fel de mîndrie: ― Evident, evident că așa este!... Din punct de vedere uman, firește... Dar dacă cei de sus nu s-au gândit la posibilitățile acestea?... Nici eu nu pot lua asupra mea toate răspunderile... Eu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în cumpăna îndoielilor lui când a fost vorba să plece la război. Iubirea ei trăia încă în clipa când i s-au sfredelit în inimă privirile spânzuratului, la Zirin, la a cărui moarte contribuise și dânsul cu un "da" foarte convins, și totuși n-a fost în stare să-i potolească zbuciumările, până ce a dobândit o credință nouă... "Sufletul are nevoie de o merinde veșnică, își zise Apostol, plimbîndu-se în odaia de culcare, îmbrăcat, neîndrăznind să se așeze în pat de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ești, prin urmare ar trebui să te cred smintit ca pe Cervenko... Și încă Cervenko, prin paroxismul iubirii pentru iubire, e mai aproape de mine decât oricare alții. El iubește așa de mult omenirea, încît, în realitate, urăște pe toți oamenii, convins că numai el e om adevărat... L-am văzut ieri și m-a mișcat... E aici, în spital, cu un glonte în plămâni... Să-l vezi cu ce pasiune suferă! Parcă ar fi Mântuitorul, care voiește să răscumpere păcatele omenirii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
satisfacții enorme și, mai ales, de principii. Eram o conștiință trează, nu pentru că mă învățase cineva să fiu astfel, ci pur și simplu pentru că mă născusem așa, cu vocația didactică în suflet. Dacă n-ar fi existat deja școala, sunt convinsă că eu aș fi inventat-o cu siguranță. Îi priveam cu ostilitate pe camarazii mei, dornici mai mult de joacă decật de carte, mă revoltam în sinea mea și-i consideram inconștienți, imposibil de educat, deși mă străduiam din răsputeri
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
din sufletul lui Yon. - Dragul meu, îi ziceam iarăși, cum poți să crezi că dincolo de moarte mai există viață?Poate am înnebunit, dar așa simt eu, simt că există ceva... Niciodată n-am crezut în Dumnezeu, am fost un ateu convins, dar acum simt că există ceva, nu pot să-ți explic ce, dar este... este..., simt că există..., altfel cum se face că ea a plecat fără voia mea, fără s-o alung din sufletul meu, că e încă viața
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
poate fi soluție de supraviețuire. Sau înfrângere. Omul contemporan se grăbește să devasteze o planetă muribundă. Stresul este dovada cea mai clară că sfidăm ritmurile naturii. Nu suntem în afara naturii, ci împotriva ei. Omul - acest Gengis-han al naturii. Suntem din ce în ce mai convinși că strămoșii noștri se împiedicau în prea multe păduri. Suntem niște oameni fericiți! Am apucat să fim contemporani cu trandafirul și privighetoarea. Poluarea va fi plutonul de execuție a planetei noastre. Muntele - acest profesor de seninătate. Greșesc uneori ca individ
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
chiar credeți povestea pe care v-o spun? Ea clipi de câteva ori și spuse "Aha!" Apoi, se lăsă pe spătarul scaunului și încercă să râdă, cu oarecare stânjeneală. Mai multe persoane se amuzară pe seama ei, dar nu erau prea convinse. Maynard își continuă povestea: - Nici nu vă puteți imagina cât de vinovat mă simțeam. De câte ori întâlneam câte o fată drăguță, imaginea Mariettei mi se arăta în fața ochilor, precum o stafie. Mi-a luat mult timp și mult efort să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
să scoată un cuvânt, după ce a făcut un semn ciudat, cu degetul la ureche, pe care nu-l înțelegi pentru că ești proaspăt trezită din somn, abandonîndu-și până și bagajul în camera de hotel în care mai dormi puțin, pentru că ești convinsă că se va întoarce, deoarece nu poți să crezi că-i atât de mitocan, încît să plece fără măcar să-și ia la revedere. Acum ai înțeles de ce am sunat-o? Dar stai să vezi cum, pentru că nu aveam numărul de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
era pierdută în spațiu. "Mă scuzați, am vrut și eu să fiu haios, nu trebuie să-mi dați nici un ban, am îngînat", de acum timorat mai mult de frumusețea ei decât de faima ei. "Pot să mai rămîn?" mă întreabă, convinsă fiind că vorbisem serios cu câteva secunde înainte. Mă simțeam și mai prost, acum că trebuia să-i explic că nu-i plaja lu' tata și că făcusem mișto de ea. Am luat cea mai serioasă mină și i-am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
relatat, cu o imaginație debordantă, cum el (adica eu) a curtat-o, cât de greu s-a lăsat agățată ea și cât mi-am dorit eu (adică el) să i-o trag, dar că până la urmă ea s-a lăsat convinsă dar să știu că el (adică eu) nu este așa bun la pat după cum se zvonește. Așa că eu (adică el) am invitat-o într-una din camere sub pretextul că vreau să-i arăt ceva (adică altceva). Ajunși în cameră
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
să treacă șaptesprezece ani de când m-am despărțit de Moni ca să mă prind că, de fapt, EA m-a părăsit. Pe toate celelalte le-am părăsit eu, am fugit de ele, am refuzat comuniunea, familia, responsabilitatea vieții în doi. Sânt convins că, dacă nu m-ar fi părăsit ea, aș fi părăsit-o eu: Când a fugit cu prietenul meu, am fost atât de marcat, încît am făcut cele mai mari greșeli din viața mea. Și nu am avut curajul să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
calitate. Știu că nu credea o iotă din ce-i povesteam, mă refer la aventurile mele din Madagascar și Africa, ca să nu mai vorbesc de Vero, pe care i-am descris-o de mai multe ori decât ție, și sânt convins că el credea că ea exista numai în imaginația mea. Mă ofticam și mă rugam la Dumnezeu să-i iasă pașaportul mai repede să vină la Paris în toamna aia și măcar să i-o arăt pe Vero. Atunci, pe malul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cine pleacă de la rațiune rămâne prizonierul rațiunii. Omul contemporan, scrie Antiseri, este marcat de „lista falimentelor provocate de abuzul sistematic al rațiunii” și a „omului absolut” care a îmbrăcat uneori veșmintele „cioclului lui Dumnezeu” sau pe cele ale „secretarului Absolutului” - convins, atât într-un caz cât și în celălalt, că este de partea „marii filosofii” și a „rațiunii puternice”. Ioan Paul al II-lea în enciclica Fides et ratio, nr. 38 a afirmat: „Căile pentru a ajunge la adevăr rămân numeroase
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
spre adevăr”, atentă „la folosirea rațiunii, dar gata să apere drepturile credinței și, în consecință, vigilentă față de tentațiile unei rațiuni care se crede și se comportă asemenea unei zeițe-Rațiuni”. Din acest motiv, o propune ca atare în lucrarea de față, convins fiind că „se slujește Evanghelia, slujind omul; și omul se slujește mai mult acolo unde amenințările la demnitatea și integritatea sa sunt mai mari”. În această perspectivă trebuie citită lucrarea Actualitatea gândirii franciscane. Răspunsurile trecutului la întrebările prezentului. Autorul identifică
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
abuzează de rațiune doar teoreticianul scientist, ateul dogmatic, ci și teoreticianul care pretinde că fără metafizica sa transcendentală credința ar fi doar o fabulație mitică. „Omul absolut” a îmbrăcat, uneori, hainele „cioclului lui Dumnezeu” sau pe cele ale „secretarului Absolutului” - convins, atât într-un caz cât și în celălalt, că este de partea „marii filosofii” și a „rațiunii puternice”. Filosofia, însă, nu a dispărut nicidecum, ci a dispărut mai degrabă prezumția fatală a unui om care a încercat să construiască „viței
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]