14,043 matches
-
la revista aromânilor, „Deșteptarea”. Mai lucrează, ca redactor-șef adjunct, la „Universul cărții”, după care se încadrează redactor-cercetător la Biblioteca Națională. Debutează în „România literară” în 1971, cu articolul Există un baroc românesc? Publică frecvent în „Limbă și literatură”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Revue roumaine”, „Dimândarea”, „Universul cărții”. C. debutează editorial în 1983, cu eseul Aventura memoriei, consacrat operei lui Zaharia Stancu. Poezia și proza acestuia sunt examinate fără concesii si complezențe, dar și fără durități față de scăderile, în plan sociologic
CRAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286468_a_287797]
-
1851. Mai publică la „Patria”, „Foiletonul Zimbrului”, în revistele unioniste „România literară” și „Steaua Dunării”, este redactor la „Concordia”, „România”, „Revista română”, „Revista contimporană”, „Revista literară și științifică”, va colabora la „Românul”, „Revista Carpaților”, „Trompeta Carpaților”, „Pressa”, dar și la „Convorbiri literare”. C. și-a adunat versurile în volumele Melodii intime (1854) și Patrie și libertate (1879). O primă fațetă, erotica, este ilustrată de stihuri delicate, vibrând discret, elegant, dar până în cele din urmă convențional. Caracteristică pentru C. rămâne însă coarda
CREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
studii românești „Dialogue”, și la University of Washington din Seattle, SUA, în cadrul Programului Fulbright de schimburi academice internaționale (1983-1985). Și-a susținut doctoratul în 1978, cu teza Construcție și semnificație în romanul românesc. În „Iașul literar”, „Cronica”, „România literară”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Arlechin”, „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»”, „Dialogue” (Montpellier), „Dacia literară”, „Anuar de lingvistică și istorie literară” (Iași), „Timpul” a publicat numeroase eseuri, articole, cronici și studii. Apărută în 1982, Constructori ai romanului, carte consacrată lui Liviu Rebreanu
CREŢU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286488_a_287817]
-
care a evoluat realismul. SCRIERI: Critica psihanalitică, în Analiză și interpretare, București, 1972; Critica psihică și psihocritica, în Estetica filosofică și științele artei, București, 1972; Mutațiile realismului. Literatura realistă: istorie și structură, București, 1974. Traduceri: Joan Miró, Culoarea visurilor mele. Convorbiri cu Georges Raillard, București, 1982. Referințe critice: Dumitru Micu, Literatura realului, CNT, 1975, 4; Marina Ionescu, Psihanaliză și critică literară franceză, CRC, 1975, 4; Magda Ursache, Realismul - concept deschis, CRC, 1975, 5; Cornel Ungureanu, Ioana Crețulescu, „Mutațiile realismului”, O, 1975
CREŢULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286491_a_287820]
-
riscurile ce decurg de aici. Colaborează, totuși, sub bune auspicii, cu domnitori precum Ștefan II Tomșa (al cărui sugestiv portret reține și în miniaturile mitropolitului) sau cu Miron Barnovschi. Istoricii ecleziastici îi consemnează erudiția și personalitatea. Ierarhul e prezent la convorbirile de pace cu polonii (1612 și 1616), arată competență în materie juridică (e inițiat în dreptul bizantin), statornicește norme ale vieții monahale (printr-un „așezământ” dat în 1627, reglementând funcționarea obștilor mănăstirești). Prin stăruința și cu cheltuiala sa, ia ființă la
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
Viața nouă” (revistă al cărei redactor literar era Aristide Cantilli) Amurg, Lacustră și Nevroză, apoi în „Arta” (Iași), în același an, îi apar poemele Toamnă și Melancolie, semnate G. Bacovia. Numele de Bacovia l-a luat, mărturisește el într-o convorbire cu Vasile Netea (în „Vremea”, 6 iunie 1947), din dicționarul lui Hasdeu. Și tot poetul mai indică o sursă: Baco e o prescurtare de la Bacchus, la care adaugă latinescul via („cale”), așadar: Bacovia înseamnă și „calea lui Bacchus”. Frecventează cenaclul
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
lui Bacchus”. Frecventează cenaclul literar al lui Macedonski. Alte colaborări, la „Românul literar”, „Liga conservatoare”, „Revista idealistă”. Cele mai multe (și mai bune) poeme sunt scrise de B. în această perioadă (20-22 de ani). Numele lui este menționat de M. Dragomirescu în „Convorbiri” (februarie 1907), iar I. M. Rașcu (Evandru) scrie despre el (Un cântăreț al toamnei) în 1910. B. publică și sub pseudonimul George Andoni în revista „Versuri și proză” a lui I. M. Rașcu, alte publicații la care colaborează fiind „Insula
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
Plumb, semnalat prompt de F. Aderca, mai târziu de B. Fundoianu, N. Davidescu, E. Lovinescu („Sburătorul literar”, 1922) ș.a. În martie 1925, B. scoate împreună cu Grigore Tăbăcaru, la Bacău, „Ateneul literar”, iar în 1926 editează volumul Scântei galbene. Într-o convorbire, din acești ani, cu I. Valerian își justifică arta poetică simbolistă: „În poezie m-a obsedat totdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor, sau audiție colorată, cum vrei s-o iei. Îmi place mult vioara. Melodiile au avut pentru mine
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
secundar în București. Din noiembrie 1902, este transferat ca profesor în Iași. Remarcat de Titu Maiorescu încă din anii studenției, B. a intrat în rândurile junimiștilor și a făcut parte, din 1894 până în 1904, din comitetele succesive de direcție ale „Convorbirilor literare”, la care a și colaborat, în aceeași perioadă. Activitatea politică a junimiștilor a susținut-o prin articolele din „România jună” (1899-1900) și din „Tribuna conservatoare”, ziar al cărui redactor a fost din martie 1903 până în iulie 1904. Discipol al
BASILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285667_a_286996]
-
ziarul „Dreptatea” din Turnu Severin. În continuare, va colabora asiduu cu versuri, proză, note și comentarii, iscălite și cu pseudonimele Floreal, Florib, Ieșanu, Juvenal, Rocambole, Telegrafistul X.Y., Zed, Zefirina ș.a., la „Foaia pentru toți”, „Adevărul ilustrat”, „Povestea vorbei”, „Epoca”, „Convorbiri literare”, „Literatură și artă română”, „Pagini literare”, „Revista modernă”, „Noua revistă română”, „Arhiva”, „Pagini alese”, „Ovidiu”, „Cronica”, „Jurnalul”, „Românul literar”, „Revista idealistă”, „Convorbiri critice” ș.a. În 1901, pe când era considerat de unii o mare făgăduință, i se tipărește, prin subscripție
BECESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
Juvenal, Rocambole, Telegrafistul X.Y., Zed, Zefirina ș.a., la „Foaia pentru toți”, „Adevărul ilustrat”, „Povestea vorbei”, „Epoca”, „Convorbiri literare”, „Literatură și artă română”, „Pagini literare”, „Revista modernă”, „Noua revistă română”, „Arhiva”, „Pagini alese”, „Ovidiu”, „Cronica”, „Jurnalul”, „Românul literar”, „Revista idealistă”, „Convorbiri critice” ș.a. În 1901, pe când era considerat de unii o mare făgăduință, i se tipărește, prin subscripție publică, volumul de versuri Vise și lacrimi, căruia îi vor urma Spre ziuă (1906), Poveste grozavă (1909) și În valuri (1911). Domnișoara Sécession
BECESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
de serviciu. Elev în clasa a cincea de liceu, debutează în „Dumineca” (1905), cu versuri naive și colaborează la revista școlii („Din liceu”, 1906). Vede în simbolism, încă din 1909, singura mișcare literară adecvată epocii. După o scurtă colaborare la „Convorbiri critice” (1907, 1908), se apropie de „Vieața nouă” și de cercul lui Ov. Densusianu. Timp de zece ani, își publică poeziile reprezentative mai ales în revista lui Densusianu (1907-1917). După război, intră în cercul lui Al. Macedonski și publică în
BASCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285666_a_286995]
-
fiind vorba de republicări) în peste o sută de ziare și reviste, îndeosebi din București și Craiova: „Adevărul literar și artistic”, „Flamura”, „Omul liber”, unde, în două rânduri (1923 și 1925), a avut funcția de prim-redactor, „Săptămâna”, „Conștiința culturală”, „Convorbiri literare”, „Ecoul Capitalei”, unde a fost secretar de redacție, iar în 1931 - director, împreună cu G. Gheorghiu, „Vremea nouă”, la care, în primul număr, din 1932, figura ca prim-redactor, „Ramuri”, „Presa nouă”, în redacția căreia a lucrat, „Gând și slovă
BASSARABEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
climatul moral al unui „triumf” precar și narcotizant. E punctul cel mai înalt, în ordine estetică, atins de versiunea dominant polemică, a b. literar din Ciocoii vechi și noi. La rându-i, Ion Ghica a dat în unele pagini din Convorbiri economice și mai cu seamă în Scrisori către Vasile Alecsandri (din 1879 și până spre sfârșitul vieții), cu mobilitatea asociativă și digresivă permisă de forma literară a „scrisorii”, o caleidoscopică rotire de imagini, portrete, scene „de gen”, descrieri, istorie trăită
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
consacrat ziaristicii. A lucrat în presa locală, apoi a devenit corespondent Agerpres pentru județul Suceava. A făcut parte din echipa care, în 1981, a fondat Cenaclul Suceava al Uniunii Scriitorilor și care a realizat publicația „Pagini bucovinene”, supliment al revistei „Convorbiri literare”. A fost secretar, apoi președinte al Societății Scriitorilor Bucovineni, din care fac parte și români din Ucraina, este redactor-șef al revistei „Bucovina literară”. Ca poet, a debutat în 1964 la „Ateneu”. A colaborat la numeroase reviste literare și
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
o categorie care a primit în acest secol drept de cetățenie în literatură. În opera lui B. un loc deosebit îl ocupă lucrarea Fără interpret (1972), apărută simultan în limba română și în limba maghiară (Tolmács nélkül, 1972), care cuprinde convorbiri cu 56 de scriitori români și maghiari despre relațiile literare româno-maghiare. Cartea este o mărturie despre prietenia literară și un document al respectului reciproc, al solidarității umane. B. s-a dovedit un traducător devotat al prozei românești. În sfera preocupărilor
BEKE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285676_a_287005]
-
experiențe psihologice în domeniul „audiției colorate”, adică al corespondenței sunet-culoare. Era membru al Academiei de Științe din Berlin. Ca poet, B. a debutat în 1863, în ziarul lui B. P. Hasdeu, „Lumina”. O perioadă mai lungă a publicat pasteluri în „Convorbiri literare” (1872-1881) și un timp a frecventat cenaclul junimist. Decisive în formația lui au fost însă apropierea de socialiștii ieșeni și colaborarea la „Contemporanul”. Poezia sa din această perioadă se înscrie în lirica socială, protestatară și umanitară. În „Contemporanul” îi
BELDICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285682_a_287011]
-
iar din 1889 este, timp de șase ani, elev al Gimnaziului superior greco-ortodox român din Brașov; între colegii și prietenii lui gimnaziști s-au numărat I. Scurtu, Sextil Pușcariu, O. Goga, I. Lupaș, H. Petra-Petrescu. Debutează în ianuarie 1897 la „Convorbiri literare”, sub semnătura Sân-Petreanul, cu poezia În zori. Continuă studiile secundare la Liceul grăniceresc din Năsăud, la Institutul Clinciu-Popa din București, își susține examenul de bacalaureat la Liceul „Gh. Lazăr” și se înscrie la Conservatorul de Artă Dramatică, audiind și
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
de la mahala, urmat de Cea dintâi iubire (1908), Maica Melania și Taina (1909), Povestiri mărunte și Un singuratic (1910), Neguri și La un han, odată... (1911), Chilia dragostii (1913), Fetița doctorului (1914). Prezent în periodicele vremii („Făt-Frumos”, „Voința românească”, „Facla”, „Convorbiri literare”, „Minerva”, „Viața socială”, „Universul literar”, „Ramuri”, „Dimineața”, „Drum drept”), devenise, în 1908, membru al Societății Scriitorilor Români și, în 1914, făcea chiar parte din comitetul societății în calitate de cenzor, alături de Gala Galaction. Avea și preocupări legate de teatru: în 1912
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
Uffmann și al lui Titus Bengescu. Cognomenul Dabija și l-a adăugat după căsătorie. A făcut studii militare în Franța, intrând apoi în armata română, unde ajunge la gradul de general. Membru al Junimii încă din 1868, a colaborat la „Convorbiri literare” timp de aproape două decenii. Debutează în 1870, când i se joacă piesa Amorul unchiului, prelucrare după E. Sue. A tradus libretele câtorva dintre cele mai apreciate operete din epocă. Astfel, în 1875, ajutându-l pe Edgar Th. Aslan
BENGESCU-DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285698_a_287027]
-
pentru o nouă operetă, Insula florilor, pe muzică de M. Cohen-Lânaru. B.-D. a fost și un dramaturg prolific. Ca autor de piese originale, a debutat în 1871 cu O palmă la bal mascat, reușită comedie de situații, publicată în „Convorbiri literare”. A doua piesă a lui B.-D., Radu III cel Frumos, preia subiectul dintr-o nuvelă istorică a lui N. D. Popescu, fără a reuși să depășească mediocritatea modelului. Cucoana Nastasia Hodoronc se înscrie printre cele mai reușite comedii
BENGESCU-DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285698_a_287027]
-
B. P. Hasdeu, se apropie de „Revista nouă”. Schițele și nuvelele lui au, de pe acum, căutare în multe alte publicații: „Universul ilustrat”, „Revista theatrelor”, „Revista contimporană”, „Adevărul ilustrat”, „Revista orientală”, „Revista copiilor”, „Revista literară”. Colaborarea (din 1896 până în 1935) la „Convorbiri literare”, unde, din 1900, e membru în comitetul de redacție, instituie, începând cu nuvela Emma, etapa de maturitate a scrisului lui B. A fost tradus în franceză, italiană, rusă, portugheză, bulgară. Un aer de diletantism blajin emană din intervențiile lui
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
Alexis Gurja (sau Gurji), Gh. Moldovan, Nicolae Pândaru, Nicolae Strajă. A colaborat mai întâi, în limba rusă, la publicații din Chișinău („Viața Basarabiei”, „Arhivele Basarabiei” ș.a.). Periodicele românești în care semnează sunt puzderie („Gazeta femeii”, „Însemnări ieșene”, „Bugeacul”, „Gazeta cărților”, „Convorbiri literare”, „Păstorul Tutovei”, „Ani”, „Cetatea Moldovei” ș.a.). Broșurile lui B. (uneori, simple extrase) dezvăluie, în afara unei neistovite puteri de muncă, un mare apetit al scormonirii: Cărturari basarabeni (1940), Din alte vremi (1940), Romancierul Dimitrie Moruzi (1942), Scriitorul Stamati. Familia și
BEZVICONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285716_a_287045]
-
mare însemnătate. În timpul celui de-al doilea război mondial, în calitate de consilier cultural la Legația Română, s-a aflat la Londra, și a continuat să publice lucrări despre istoria și cultura românilor. A colaborat la revistele „Românul de la Pind”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Analele Academiei Române”, „Luceafărul”, „Boabe de grâu”, „Cuget românesc”, „Ideea europeană”, „Lumina”, „Lilicea Pindului”, „Revista aromânească”, „Universul”, „Notes and Queries” (Paris) ș.a. A publicat în periodice proză scurtă și poezii în dialectul aromân. Alături de alți cărturari români - N. Iorga, Gr.
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
încă insuficient cunoscută la noi. Rodul îndelungatei sale șederi în Anglia, al preocupării de a observa viața londoneză și de a fi permanent la curent cu problemele culturii engleze se reflectă inițial în câteva note și scurte eseuri apărute în „Convorbiri literare”, unde alternau cu schițele din viața aromânilor, însemnările despre poezia în dialect din Macedonia și cu florilegiile de versuri populare din aceleași ținuturi. Eseurile de anglistică se referă la personalități precum Thomas Carlyle, John Ruskin, Frank Harris, la teatru
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]