10,108 matches
-
de îndată cina, răspunse prințesa cu același glas blând cu care îl întâmpinase pe Bujor, tocmai o pregăteam pentru tine. - Ar fi bine să fie așa, bombăni uriașul, altfel știi ce te așteaptă! Din încăperea roșie, prințesa trecu pe un coridor și mai strâmt și, după ce se topi și a doua lumânare, ajunse într-o sală cu pereții negri, în care o aștepta un uriaș cu un ochi la ceafă. - Unde mi-e cina? Strigă și acest uriaș aidoma primului. Dacă
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
am să-ți mănânc ție limba! Bujor își simți inima bătându-i speriată în gât. - Vei primi imediat și cina, îl liniști și pe acesta prințesa, tocmai se pregătește și pentru tine! Părăsind încăperea neagră, prințesa se strecură pe un coridor prin care abia puteai trece în picioare și, când se stinse cea de-a treia lumânare, deschise o ușă pentru a păși într-o încăpere cu totul și cu totul de aur în care aștepta un uriaș cu trei ochi
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
prințesa cea frumoasă urmărea să-i ia inima și să o dea celui de-al treilea uriaș, limba celui de-al doilea uriaș, iar ochii primului uriaș. Nici nu își mai aminti cum reușise să o urmeze pe prințesă pe coridoare și să se întoarcă în camera lui. Se trezi numai făcându-și planuri peste planuri cum să iasă din palat. Privi pe fereastră și văzu că într-unul dintre turnuri ardea o lumânare, iar la fereastră, prințesa cea frumoasă privea
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
urmezi. Așa fu și cu Bujor. Hotărât să o salveze pe prințesă, căută la început un sfeșnic cu trei lumânări și apoi o cale prin care să facă să apară deschizătura din perete și se strecură de unul singur prin coridorul îngust. Când se topi prima lumânare, ajunse în sala roșie. Primul uriaș dormea fără grijă în fața focului. Singurul său ochi era închis, dar, de pe pereți, sute de perechi de ochi care pluteau în vase de sticlă se întoarseră spre Bujor
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
înapoi ochiul și am să te slujesc cât voi trăi! I se făcu lui Bujor milă de uriaș și apoi, pentru că nu acesta era cel care luase inima prințesei, îi dărui ochiul înapoi, făcându-și-l tovarăș. Trecu apoi prin coridorul mai îngust spre sala neagră, topind și ce-a de-a doua lumânare. Al doilea uriaș își număra vasele în care pluteau limbile luate de la sute de vietăți. Nu apucă să zică prea multe că Bujor îi și smulse limba
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
cum privește alarmată o pereche de ciorapi pe care spiritul meu îi trecuse cu vederea. Erau nespălați și puțeau, judecând după furia și grimasa ce se conturase pe chipul Sarei când în culmea furiei i-a înșfăcat aruncându-i în coridor. A sărit din pat ca arsă, deschizând ușa cu cel puțin aceeași furie ca a Crivățului ce mă purtase la ea. Ma impresionat furia din ochii frumoși, căprui, care în momente de liniște erau surâzători și blânzi, iar acum păreau
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
ani ai săi era destul de înaltă) și porni ca o furtună dezlănțuită cu nările fremătând. Privind-o, admiram cu mândrie în ea spiritul familiar. Degaja o senzație de vigoare, vioiciune și eleganță înnăscută în mișcări. Ieși din dormitorul său, în coridor cu acea furie dezlănțuită în priviri, în toiul nopții - să fi fost în jur de 5, nu mai mult. Se scurse iute ca o nălucă prin coridorul întunecos, trecu în viteză prin camera părinților, dădu de perete ușa de la camera
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
de vigoare, vioiciune și eleganță înnăscută în mișcări. Ieși din dormitorul său, în coridor cu acea furie dezlănțuită în priviri, în toiul nopții - să fi fost în jur de 5, nu mai mult. Se scurse iute ca o nălucă prin coridorul întunecos, trecu în viteză prin camera părinților, dădu de perete ușa de la camera fratelui său mai mare cu vreo șapte ani decât ea, unde el dormea liniștit. Aprinse lumina, bombănind furioasă, în mână cu un teneș amenințător, aruncă furioasă pătura
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
Publicat în: Ediția nr. 1496 din 04 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Capitolul XIV Mărțișor și Norocel - prizonieri în palatul Soarelui În timp ce Soare-Împărat se sfătuia cu demnitarii săi cum să procedeze cu Mărțișor și Norocel, aceștia stăteau uitați pe un coridor, în fața unui cuptor încins, în care se vedea printr-un zid transparent de culoare violetă, dansul sălbatec al flăcărilor, însoțit de un huruit puternic, asemănător unor tunete ce se auzeau din interiorul cuptorului. Se gândiră să fugă. Dar unde? Încercară
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
ce se auzeau din interiorul cuptorului. Se gândiră să fugă. Dar unde? Încercară să facă pași mărunți spre ușă, dar un căpcăun “Cap Pătrat” începu să arunce după ei jeturi de raze fierbinți. Se opriră. În dreapta și-n stânga, alte coridoare nesfârșite cu căpcăuni de pază la răscruce. Erau teribili acești căpcăuni. De la ei aflară că aceste coridoare nesfârșite sunt într-o țesătură de labirint prin care te poți rătăci cu ușurință. La fiecare răscruce era de pază câte un căpcăun
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
spre ușă, dar un căpcăun “Cap Pătrat” începu să arunce după ei jeturi de raze fierbinți. Se opriră. În dreapta și-n stânga, alte coridoare nesfârșite cu căpcăuni de pază la răscruce. Erau teribili acești căpcăuni. De la ei aflară că aceste coridoare nesfârșite sunt într-o țesătură de labirint prin care te poți rătăci cu ușurință. La fiecare răscruce era de pază câte un căpcăun “Cap Pătrat”, niște namile păroase, cu capul cubic, cu patru fețe pătrate, iar pe fiecare față un
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
cei doi în cuptor! Ai executat ordinul? - Majestate, se bâlbâi Foc-Nestins, ordinul l-ați dat la mânie și, împreună cu căpitanul Zefir, ne-am gândit să executăm ordinul după ce vă trece supărarea. - Și unde sunt acum străinii? îl fulgeră împăratul. - În coridorul încins din fața cuptorului. Ne-am gândit că... vă răzgândiți. Când norii ce-nconjurau tronul împărătesc se-nroșiră și limbile de foc începură să-l învăluie, Foc-Nestins strigă disperat: - Porunciți să-i arunc în cuptor, Majestate? Imediat execut ordinul! - Mai stai
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
mesaj îmi traversa visele, răsunându-mi la ureche că un monoton refren: Tu ; fără voia ta,m-ai părăsit! Și iată că viața toată ți-o petreceai în așteptare, febrila așteptare a reîntâlnirii noastre, care întârzia atâta... Viețuiai într-un coridor,un lung coridor care într-o bună zi,avea să te readucă spre mine, si la capăt, la capătul capătului,aveai să mă atingi, să mi te alături.. Și apoi, lângă tine, poate ,să mă reții... Oare mai cred în
DRAGOSTE PIERDUTĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376790_a_378119]
-
visele, răsunându-mi la ureche că un monoton refren: Tu ; fără voia ta,m-ai părăsit! Și iată că viața toată ți-o petreceai în așteptare, febrila așteptare a reîntâlnirii noastre, care întârzia atâta... Viețuiai într-un coridor,un lung coridor care într-o bună zi,avea să te readucă spre mine, si la capăt, la capătul capătului,aveai să mă atingi, să mi te alături.. Și apoi, lângă tine, poate ,să mă reții... Oare mai cred în asta oare? Mulți
DRAGOSTE PIERDUTĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376790_a_378119]
-
câțiva admiratori pasionați, un automobil de lux furat și numeroase escapade sunt numai o parte din factorii care implică pe cititor să caute dezlegarea misterioaselor întâmplări din roman. . ---------------------------------------------------------------------------------------------- (fragment din roman) - Vreți să bem o cafea împreună? - La automatul de pe coridor, ca data trecută? l-am întrebat eu ironică. - Răspundeți-mi afirmativ, apoi vom hotărî împreună locul! zâmbi el și luându-mă abia sensibil de spate, mă conduse spre locul unde-și parcase mașina. A urmat o călătorie a cărei durată
VANESSA BERI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375120_a_376449]
-
ar fi scos o vorbă. I-am spus în față lui Eric Lord ce gândeam despre ideea lui. Cât despre Alexia care se ascundea, cu sau fără motiv, detectivul considera că făcusem o mare greșală când am văzut-o pe coridorul clubului și n-am invitat-o la o discuție ca între două femei care iubesc același bărbat. - Am anunțat poliția. Eu am dat telefon în noaptea aceea. Speram să ajungeți la timp ca s-o prindeți. Apoi aș fi avut
VANESSA BERI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375120_a_376449]
-
Micuța noastră are nevoie de noi toți! Hai să intrăm la ea! Trebuie să știe că suntem aici și că nu o vom abandona niciodată! Paula se agăță de brațul lui și se lăsă purtată ca un copil nevăzător pe coridorul impersonal și auster, către salonul în care fiica ei dădea o luptă crâncenă cu cel mai temut dușman al vieții. Asistenta care supraveghea copila permanent, se ridică plină de respect și compasiune de pe scaunul ei, încurajându-i să se apropie
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
doar noi, cantemiriștii ăștia verzi of Sinaia am redevenit copii? Dar Karmel a mea? Dar cealaltă lume?! întrebă retoric Papa, aflat pe muchie de cuțit. Fu auzit, dar nu și luat în seama cu elucubrațiile sale. Ceilalți o apucară pe coridorul care se deschidea din mica grotă în care căzuseră ei. Înainte de a pleca, o cercetaseră. Nu se vedea nici o crăpătură aparentă. -Parc-am fi niște semințe aruncate în încăperea asta stâncoasă, lăsate aci spre încolțire... Brrr! se pomeni dând glas unui
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
-Parc-am fi niște semințe aruncate în încăperea asta stâncoasă, lăsate aci spre încolțire... Brrr! se pomeni dând glas unui gând lăuntric Americanul. Apoi, zâmbi în sine: ia uite, încep să o concurez pe Miramoț la capitolul veleități artistice! Merseră pe coridorul ce părea destul de înalt și lat, de încăpeau câte doi-trei umăr la umăr, călăuziți de lumina iepurașului. La un moment dat, Patriarhul exclamă: -Băieți, mi se pare că aud un susur de apă! Dacă-i așa, suntem salvați, înseamnă că
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
activitatea de bard! o repezi Papa, după care iar se lăsă tăcerea, tulburată doar de ecoul pașilor pe fondul curgerii vesele a apei. După ceva timp, ajunseră la ieșirea din minunatul sălaș de gheață. Trecerea se îngustă într-un alt coridor, însă și acesta luminat. Nu simțiră lipsa iepurașului, așa că Doc, speriat să nu fie tras la răspundere, răsuflă ușurat. Merseră cât merseră, încolonați, cu chipurile albastre de la lumina coridorului, dar și de la spaima nemărturisită, învăluiți în aburii propriilor răsuflări, aproape
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
din minunatul sălaș de gheață. Trecerea se îngustă într-un alt coridor, însă și acesta luminat. Nu simțiră lipsa iepurașului, așa că Doc, speriat să nu fie tras la răspundere, răsuflă ușurat. Merseră cât merseră, încolonați, cu chipurile albastre de la lumina coridorului, dar și de la spaima nemărturisită, învăluiți în aburii propriilor răsuflări, aproape înghețați în hainele subțiri... Nu mai dădeau glas gândurilor, până și redutabilul duo Babacul-Papa tăcuse, pradă neliniștii. Încheind plutonul, Americanul se gândea că, iată, intenția lui bună eșuase! Dorise
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
din frunte se opriră brusc, provocând învălmășeală în spate, căci fiecare mergea mecanic, așa încât se loviră unii de alții când spațiul despărțitor se micșoră până la dispariție. Reveni puțin optimism în grup, căci întâmplarea li se păru tuturor veselă. Și umplură coridorul cu râsul nebunului, stârnind ecouri înfricoșătoare... După ce terminară cu hârjoana și chicoteala, le cerură socoteală lui Papa și Babacului pentru incident. Aceștia se dădură la o parte, lăsând loc ochilor avizi ce se ițeau din spatele lor. Cu toții rămăseseră stană de
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
stârnind ecouri înfricoșătoare... După ce terminară cu hârjoana și chicoteala, le cerură socoteală lui Papa și Babacului pentru incident. Aceștia se dădură la o parte, lăsând loc ochilor avizi ce se ițeau din spatele lor. Cu toții rămăseseră stană de piatră în fața priveliștii. Coridorul se desfăcea într-o altă grotă, de data asta uriașă, luminată în galben-aprins. Pârâiașul care-i însoțise se vărsa într-un lac cenușiu. Nefirească era suprafața nemișcată a lacului, de parcă apa ce-l alimenta s-ar fi scurs, de fapt
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > INTRE LINII Autor: Dan Gheorghilaș Publicat în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Femei,copii,bărbați, valize,geamantane,jucării.... Cam multe pentru un coridor atât de strâmt,de tren accelerat.Înaintez greoi prin balamuc și până la urmă găsesc compartimentul și locul de la geam pe care l-am plătit ca să admir natura .Sunt singur deocamdată,dar fericirea nu durează mult. Ușa se deschide, făcându-i
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
bătrânel cu un baston și o valiză mică își găsește și el până la urmă, locul predestinat de lângă mine. Un șuier scurt și în sfârșit ,ne punem în mișcare. - Ce dracu face de nu mai vine odată? sare femeia direct pe coridor ,căutântu-și cu privirea „mototolul”. Și eu sunt curios să-l văd ajuns cu bine . Mai mult pentru copil , dacă tot e-n ograda lui, măcar să-l facă mare ! Apare într-un final ,abia ținând în fiecare mână câte o valiză
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]