5,380 matches
-
din apropiere clădite din pantofi albi" (Pantofii albi). Uneori eliberarea are loc printr-un sarcasm ce, utilizînd exuberanța expresivă, denunță înrobirea existențială, "proza", monotonia și, nu în ultimul rînd, absurdul viețuirii noastre: " Am în pat toate zgomotele zilei, utile/ în cuib mai sîngeră doar tricoul ciclistului tată/ dorința perversă de a trece neapărat prin plămîni/ pumnii mici ai lui George/ reclamă în care din vitrinele iadului// Vulturii apăsați de invidia caprelor suferă// Craniile mulate de bulevardul Cu-tare/ nu văd decît
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
Ploiești: că n-o să-și adape avionul guvernamental de la pășunistele fântâni naționale, ci o să-l alimenteze - auzi! - din zbor. Haide-da! Care zbor, domn' Năstase? Zborul pe burtă în care vă exersați de când ați pus mâna pe putere? Zborul razant deasupra cuibului de corupți ce și-au înfipt ghearele murdare în tot ce mișcă în țărișoară? Pentru ca umilința să fie totală, Iliescu a anunțat, jubilând, că ideea renunțării la anticipate nu-i aparține, ci își are originea în celebra rectitudine a lui
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
80. Personal, am resimțit față de o asemenea opțiune tematica o pronunțată undă de empatie: casa părinților mei din Cluj, unde trăisem 35 de ani, ne-a fost distrusă în anul 1986. Să ți se răpească, printr-un act arbitrar, însuși cuibul tinereților, asta înseamnă crimă. La drept vorbind, era o continuare logică a sirului de crime declanșat prin instaurarea samavolnica a regimului totalitar în țară. Memorabil că amploare și trasare a coordonatelor emoționale este debutul românului, în care personajul central parcurge
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
adevărat dans al pădurii, sunt copaci mișcători, deplasați strict pentru a putea acoperi această activitate. Oamenii când mor nu sunt îngropați, ci aruncați în mare, respectând anumite tradiții, în cadrul unui adevărat ritual. În școli cu bănci sparte, unde își fac cuib liliecii și țestoasele își depun oăle, copii desculți citesc Thomas Mann; într-un fel ei vor să schimbe ceva din destinul lor, cât și cum o vor face aflăm din carte. Cum se iubește într-un asemenea spațiu, cum se
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
a crescut în noaptea asta. În încăpere domnește așa o tăcere că îl aud respirând din cealaltă parte a camerei. Lumina nopții îl face să pară și mai bătrân. De grinzi atârnă rucsacul meu vechi. Uneori îl confund cu un cuib de lilieci. Când oamenii se ceartă aiurea, zice, nici unul nu are dreptate. Dacă vrei într-adevăr pace, e greu să dai dreptate unuia sau altuia. Ca persoană, ca bărbat, în calitate de columbian o să fiu întotdeauna de partea vulgului, de partea țăranului
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
În amorțite nopți zburând himeric. 2 Sunt stihuri scurte, mâzgălite, Șoapte de necunoscute flori La margine de drum uitate De ochi privind nepăsători. 3 Ce-i visul? Clădit de zburătoare în firide Din ale somnului întunecate grote, E doar un cuib din rămășițele uitate Și azvârlite-n colb de caravana zilei. 4 Primăvara risipește Petalele ce n-au un mai târziu, În jocul clipei ea uitând Că ele-ascund un rod ce-i viu. 5 Cătușe rupe bucuria, trezită Din al pământului
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
răpești, dispar și sunt uitat.” 36 Libertatea locuiește-n furtună; Robia, în trunchiul de glie legat. Vântul le-aduce-mpreună La bal de copac, în ram clătinat. 98 Iubirea mea plutește în derivă Dusă de vânt departe. Cămin nu-i pentru ea Cuibul din care a zburat Vechea iubire-n moarte. 99 Flacăra durerii face pod de lumină, Arc peste suflet, prin mâl și prin tină. 100 Muntele piere, Iarba rămâne undeva. De multe ori murind În lume se va-napoia. 123 Umbra
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
în numele regelui său? Molozul îl așteaptă în pante ridicate înspre pereții posteriori ruinați, astupînd golurile, o împletitură neregulată de șipci intersectîn-du-se în V-uri fără sens - dușumele, mobilier, sticlă, bucăți de tencuială, zdrențe lungi de tapet, grinzi despicate ori fărîmate: cuibul unei femei aranjat vreme îndelungată, făcut bucăți și aruncat în vînt și întuneric. Între dărîmături clipește bulbul de aramă al unui stîlp de baldachin și agățat de el e un sutien alb, un model de dinainte de război, o îmbinare de
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
prinde să se audă câte un zvon, când zgomotele puternice încep să se stingă, aidoma discuțiilor prea vii în camera unui muribund. Atunci șopotul fântânii, pașii unui om care se îndepărtează, ciripitul păsărilor ce nu-și găsesc încă locul în cuib, strigătul îndepărtat al unui copil, încep să răzbată cu o stranie gravitate. În momentele acelea se petrece un fapt misterios: se lasă seara. Și toate sunt altfel: copacii, băncile, pensionarii care aprind câte un foc cu frunze veștede, sirena unui
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
de divin și spune/ Milă, te faci pedeapsă?". Precum o probă a catastrofei unanime ni se înfățișează transpunerea ei în chiar zona născătoare de viață prin excelență, care este mediul marin. Marea e cotropita de lacrimi, paragini, asasinate, devine un cuib al apocalipsei. Deturnata de la menirea ei, functioneaza că o emblemă patetica a flagelului: "O, cuvinte, cuvinte fără față,/ Lui Lui-lui-lui prin apă de lacrimi/ Prin apă larvelor hai-hui!/ Spargeți lichidele paragini,/ Destul am navigat la suprafață/ Tăind furtuni, delfin gălbui
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
sida, dar și de cei ce-și inoculează în vene heroină, ghearele scot la iveală rotițele unui vechi orologiu menit să bată ora finală. Înfășurat într-o mantie de tunete și fulgere, poetul contemplă „aristocrația stejarilor de pe Pietrele Nordului”, sub cuibul de ciori, din care picură „găinațul literelor”, asemenea unor strălucitoare medalii, în „urechea surdă a Nopții”. „Lăudat fie Domnul! Lăudat fie stejarul”, rostește el, contemplând scaunul gol de lângă focul vecinic, unde zac șapte securi aruncate în iarbă, alături de șapte sicrie
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
care planează sublim, căutând grămăjoarele de grâu și firimiturile. Se îngrașă vizibil, se împerechează, se rotunjesc împrejurul oului lor. Le urmăresc rupându-mi fire din gazonul ieșit de capul lui printre flori, scutindu-mă suav de operațiunea plivitului. își au cuiburile pe-aiurea, pe-aproape, prin firide și streșini. Acum și le capitonează cu iarbă de la mine. Sunt de un haz nebun cu minusculele lor pliscuri transportând rămurele și fulgi. Oul lor viu le împlinește forma sub gușile bombate. Cu ciripitul
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
până la abnorm a propriei spaime, încarcă echivocul reacției lui Golybin cu sensul unilateral al crimei. Fugar adăpostit într-o cabană părăsită pe care este silit s-o abandoneze când Golybin îl caută acolo, trăind cu ouăle păsărilor care-și fac cuib pe stânci, Pașa își găsește adăpost sub o copertină de unde gerul teribil al nopții îl scoate îndreptându-l somnambulic aproape către o baliză care produce izotopi radioactivi. Inconștient, tânărul se încălzește la sursa de radioactivitate până realizează terifiat ceea ce a
Tristețea de sfârșit a verii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5671_a_6996]
-
grăbiți în drum spre serviciu, ceva mai tîrziu mamele, cu copii care tropăie mărunt pe alei, pensionarii cu sămînță de vorbă, boschetarii care mănîncă din ziar aruncînd priviri furișe în jur și, în partea a doua a zilei, îndrăgostiții fără cuib. Dacă ți se-ntîmplă să auzi o frîntură de conversație a unui cuplu aparținînd oricăreia dintre categoriile de mai sus descoperi cu mirare că toți vorbesc despre același lucru și că el nu are nimic de-a face nici cu parcul
Actualitatea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15428_a_16753]
-
televizat al lui Toma Caragiu cu schimbul de locuință? Merită să citești și recenzia dlui Vladimir Tismăneanu la cartea de memorii a dlui Niculescu-Mizil, articolul dnei Sabina Fati despre mafioți și acela al ziaristei Tatiana Jukova despre Rusia de astăzi. Cuibul și paradoxul românesc Cel puțin echivoc este articolul, altminteri bine informat, al dlui Ionel Necula din Familia orădeană din ianuarie despre Generația Cioran. Peisaj de epocă în nuanțe de smarald. Smaraldul fiind verde, titlul indică deja culoarea, am zice, preferată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15509_a_16834]
-
faptul că mulți din generația cu pricina nu s-au putut realiza (ca Eliade ori Cioran), fiindcă, rămași în țară, au ajuns în închisorile comuniste: "Dar, poate acesta este paradoxul neamului valah - să nu te poți realiza decît afară din cuib..." Trebuie să recunosc că echivocul e, venind vorba de cuib, maxim.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15509_a_16834]
-
putut realiza (ca Eliade ori Cioran), fiindcă, rămași în țară, au ajuns în închisorile comuniste: "Dar, poate acesta este paradoxul neamului valah - să nu te poți realiza decît afară din cuib..." Trebuie să recunosc că echivocul e, venind vorba de cuib, maxim.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15509_a_16834]
-
scîrbit de spectacolul deplorabil de pe scenă și din sală, înainte de a afla că mare parte a publicului e alcătuită din evrei botezați, la spectacolul cu Iphigenia lui Mircea Eliade nu se duce, presimțind că acolo va fi "o ședință de cuib legionar". În toți acești ani, prietenul cel mai prezent, mai des frecventat, mai fidel, ceea ce nu era puțin lucru, este Camil Petrescu, marele scriitor, de noi toți adorat, personajul celor mai savuroase secvențe antisemite: "Ieșind de la Capșa - sîntem abia în
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
anotimp. Ei plămădiți au fost de mama lui Appolo, Reîntrupați Peoni cu nimb de-Olimp. De dor mă vindecă precum de-o boală, Cum doar Asklepios știa a vindeca. Dar cât de lungă este suferința Ce și-a găsit un cuib În ființa mea! Bujori oriunde-s pe planetă - Simbol de țări și de Împărăție: Hua Wang, peony, pivoine, botane... Pe lumea-aceasta-s leac de nebunie. Nașterea Prima zi solară după o lungă noapte Întemnițată În adâncul abisului. Dumnezeu se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
noi alianțe cu slujitorii luminii, cu hoardele migratoare, cu Pădurea și Austrul. Și să aduc la zi vechile mele tratate cu vrăbiile. Tratate din vremea când toate erau un ciripit și o bătaie de aripă. Când toate locuiau Într-un cuib: În mâna Domnului. Da, eu va trebui să mă pregătesc pentru lupta cea mare! Să-mi adun oștile și să ies În câmp, la bătaie. N-am nici o teamă, Domnul este cu mine! Deja Pădurea a pus pe fugă soldații
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
dintre două biserici... Calc pe urmele ei cu prințesa de mână. Cu lumina de mână. Sturzul cântă un lied, care trebuie să fie sufletul lui Iov, după ce și-a pierdut fiii. Chiar și toamna trece prin sufletul meu cu toate cuiburile. Cu toate vrăbiile pe care Domnul le Îngroapă În ramuri ca să Încolțească la primăvară. Copilăria, neînvinsa copilărie! Care cu sabia ei de lemn scurtează de cap balaurii nopții. Care mă ia și-acum de mână prin crâng: sunt fluturele, sunt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
structurilor organice li se atribuie încrengături mecanomorfe, fețe geometrice. Avem a face cu încă un contrast fertil, avînd alura unui baroc scientizant: „Turnurile de aur și cruci/ se nalță pînă spre bolți/ și apasă pe creier ca marea// sub ștucaturi cuiburi/ de rîndunici mecanice purtate/ pe giroscoape și stadii”(În cap castel). Sau atît de provocator mecanicist: „Rărunchii s-au blocat în grunji de sare/ toate șuruburile mecanismului sînt/ ruginite/ electronii stau în metanii/ la colțurile orbitalului” (Angrenaj). Dar urmează o
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
imprevizibile asocieri semnifică încununarea mirobolantă a „războiului” dintre contraste ori măcar a incompatibilității dintre eterogenii: „Inima s-a oprit/ ca o ploaie”; „Cad frunze pe asfalt/ și se sparg/ în zgomot/ ca ouăle”; „Este gravidă de fructe”; „rîndunici/ cară în cuiburi rîul”. Grăitor e și un poem închinat cîinelui Paris, într-o transpoziție regală, pus să-și lepede „hlamida neagră”. Găsim aici acea deschidere lejeră a creației către lume, comparabilă cu mîncarea preparată de unii bucătari din localurile moderne chiar în fața
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
sa de un nou Socrate dar pân-atunci planeta-i pușcărie în care scriu cu unghia - pe ziduri. secretul e că Terra noastră-albastră face măceluri dar nu face riduri. DRUMUL hai să mergem sfântă mea femeie, să lăsăm copiii-n cuibul lor. le-am înscris cu unghia pe cheie că ne vom întoarce...newermor. știu c-ai pus bucate potrivite doar în saci că nu avem samari calea o vom face pasămite tot desculți pe uliți de coșmar. drumu-i lung, dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
sa de un nou Socrate dar pân-atunci planeta-i pușcărie în care scriu cu unghia - pe ziduri. secretul e că Terra noastră-albastră face măceluri dar nu face riduri. DRUMUL hai să mergem sfântă mea femeie, să lăsăm copiii-n cuibul lor. le-am înscris cu unghia pe cheie că ne vom întoarce...newermor. știu c-ai pus bucate potrivite doar în saci că nu avem samari calea o vom face pasămite tot desculți pe uliți de coșmar. drumu-i lung, dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]