29,392 matches
-
spectacol, pe 6 mai. Alături de aceste trei piese mai sus prezenate, o serie întreagă de spectacole, aproape zilnice, din februarie curent, s-au costituit într-un adevărat maraton, care a dorit și a reușit să demonstreze că mișcarea coregrafică de dans contemporan românesc este suficient de puternică pentru a face față noilor împrejurări în care este nevoită să se desfășoare. Acest dinamism, alături de faptul că e vorba despre o categorie de artiști care nu vor să plece din țară, chiar dacă au
Înainte de potop by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5701_a_7026]
-
Mălina Andrei, în regia ei și a Emei Nicola și având ca interpret pe actorul Filip Ristovski, ne dă prilejul, pe lângă bucuria pe care ne-a dăruit-o spectacolul în sine, să evocăm, o dată în plus, această figură legendară a dansului din totdeauna, care a fost și rămâne Nijinski. Pentru marele public contemporan cu el, dansatorul Vaslav Nijinski din Spectre de la Rose, din Petrușka sau în Sheherazada a fost un idol, în timp ce coregraful cu același nume a împărțit același public în
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]
-
Greciei antice” și din acel moment cel atacat a început să fie Rodin, căruia a trebuit să-i ia apărarea nume ilustre precum Poincaré, Clémenceau, Anatole France și mulți alții. Ce vremuri!, putem exclama, plini de invidie. Vremuri în care dansul era în atenția unei întregi societăți, ca un subiect de maximă importanță. Astăzi, având perspectiva necesară, putem înțelege mai bine ce a însemnat Nijinski, nu numai pentru vremea lui, dar și pentru evoluția ulterioară a artei dansului. Scena americano - europeană
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]
-
Vremuri în care dansul era în atenția unei întregi societăți, ca un subiect de maximă importanță. Astăzi, având perspectiva necesară, putem înțelege mai bine ce a însemnat Nijinski, nu numai pentru vremea lui, dar și pentru evoluția ulterioară a artei dansului. Scena americano - europeană a începutului de secol XX era una a unor răsturnări spectaculoase. Loïe Fuller (între altele, o apropiată a reginei noastre Maria) crea spectacole înfășurată în imense voaluri, lungi de zeci de metri, puse în mișcare de bețe
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]
-
noutate); Isadora Duncan, în picioarele goale, purtând o simplă tunică, dansa pe partituri de muzică simfonică, singură în mijlocul unei scene fără decor și, în fine, nu după mult timp, Mary Wigman, exponentă a școlii expresioniste germane, scotea la iveală prin dans tensiuni lăuntrice, niciodată întrezărite până atunci pe scenă. În acest context, dansul clasic însuși a fost revoluționat de Mihael Fokin, sub bagheta magică a lui Serge de Diaghilev, care, începând din 1909, uluia Parisul, cu sezoanele Baletelor Ruse, mai întâi
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]
-
partituri de muzică simfonică, singură în mijlocul unei scene fără decor și, în fine, nu după mult timp, Mary Wigman, exponentă a școlii expresioniste germane, scotea la iveală prin dans tensiuni lăuntrice, niciodată întrezărite până atunci pe scenă. În acest context, dansul clasic însuși a fost revoluționat de Mihael Fokin, sub bagheta magică a lui Serge de Diaghilev, care, începând din 1909, uluia Parisul, cu sezoanele Baletelor Ruse, mai întâi prin exotismul culorilor și prin performanțele fără egal ale balerinilor săi, ulterior
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]
-
care, începând din 1909, uluia Parisul, cu sezoanele Baletelor Ruse, mai întâi prin exotismul culorilor și prin performanțele fără egal ale balerinilor săi, ulterior prin orientarea sa către modernism, apelând la artiști precum Picasso, Derin, Stravinski, Prokofiev etc., iar în dans la Fokin și apoi la Nijinski. Dansator nobil al marelui stil clasic, atingând în sărituri și în turație performanțe care nu au mai fost atinse nici înainte nici după el (bătea ușor l’entrechat douze), dar și un mare actor
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]
-
atinse nici înainte nici după el (bătea ușor l’entrechat douze), dar și un mare actor dramatic cum spunea Sarah Bernard însăși. În clipa în care i s-a încredințat crearea unui balet Nijinski a deschis drumuri absolut noi în dans, atât ca stil de mișcare, cât și ca tematică. Faunul evoca trezirea sexuală și emotivă a unui adolescent, precum și fetișismul amoros. Tema prindea viață prin linii complet străine clasicului - influențate de ideile lui Jacques-Dalcroze, pe care-l cunoscuse nu demult
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]
-
unghiulare. Peste un an, crea alte două spectacole, Sacre du printemps, care a însemnat un nou scandal, comparat cu „bătălia pentru Hernani” (un tablou al Rusiei păgâne, cu poziții en dedans și ritmuri frenetice) și apoi Jocuri, primul spectacol de dans inspirat de un joc sportiv, tenisul. Celor cinci ani petrecuți alături de Diaghilev i-au urmat alți cinci mult mai grei pentru un artist care nu se pricepea să fie și impresar, după căsătoria cu Romola de Pulszki și concedierea lui
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]
-
și Tamara, au cedat lui Christian Dumais-Lvowski drepturile de adaptare teatrală a versiunii integrale a Jurnalului, tradus de el în franceză, ulterior și în română de Liliana Șomfălean. Ultima apariție în public a lui Nijinski, în ceea ce Romola a numit „dansul vieții împotriva morții”, a fost o evocare zguduitoare și puțin pricepută de public, a ororilor războiului care devastaseră Europa. Și, după acest moment, artistul s-a afundat, pentru o vreme cumplit de lungă, de 30 de ani, în negura nebuniei
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]
-
Jurnal „Vreau să mă prefac că sunt un bufon. Sunt bufonul lui Dumnezeu”, același chip evocând însă și spectacolul pe care i l-a închinat Maurice Béjart, Claunul lui Dumnezeu. Sunt ani buni de când nu mai văzusem un spectacol de dans făcut de Mălina Andrei, ci doar mișcare în scenă pentru piese de teatru, majoritatea în regia Cătălinei Buzoianu. De fapt, din anii 1994- 1995, de la Capriciile prezentate de trupa sa de atunci, Terpsichora, la Festivalul de Artă Medievală de la Sighișoara
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]
-
scenă pentru piese de teatru, majoritatea în regia Cătălinei Buzoianu. De fapt, din anii 1994- 1995, de la Capriciile prezentate de trupa sa de atunci, Terpsichora, la Festivalul de Artă Medievală de la Sighișoara. Dar spectacolul Nijinski, jucat la Centrul Național al Dansului București, ne-a dezvăluit o coregrafă care are ceva de spus și ale cărei creații am fi bucuroși să le vedem mai des.
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]
-
pe unde-a apucat. Seara a continuat apoi pașnic. Marie Laurencin a cântat cu voce subțirică niște vechi cântece normande de toată frumusețea. Soția lui Agero a cântat niște vechi cântece limuzine de toată frumusețea, Pichot a dansat un minunat dans religios spaniol pe care l-a încheiat pe dușumea cu brațele întinse asemenea lui Hristos pe cruce. Guillaume Apollinaire s-a apropiat solemn de mine și de prietena mea și ne-a rugat să cântăm niște cântece de-ale băștinașilor
Gertrude Stein - Autobiografia lui Alice B. Toklas () [Corola-journal/Journalistic/5731_a_7056]
-
vreau altceva Petre Stoica, așadar. Polifonia nopții. O antologie care conține exclusiv poeme din volumele de maturitate ale autorului. Începând cu Copleșit de glorie (1980). Îi urmează Prognoză meteorologică (1981), Întrebare retorică (1983), Numai dulceața porumbelor (1985), Tango și alte dansuri (1989), Piața Tien An Men II (1990), Visul vine pe scara de servici (1991), Manevrele de toamnă (1996), Insomniile bătrânului (2000) și Vizita maestrului de vânătoare (2002). Oricât de substanțială, selecția aceasta e, prin forța lucrurilor, sărăcăcioasă. Până la începutul deceniului
O antologie și jumătate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5737_a_7062]
-
poetic nu e singular. Nici numai dublu, nici numai triplu. Are atâtea fațete câți cititori disponibili. Adică pregătiți emoțional să o aștepte. Luată ca atare, observația e un truism. Pusă în mișcare, e o performanță indiscutabilă. Volumul Tango și alte dansuri e, din acest punct de vedere, un summum. Doar din acest punct de vedere însă. Valoric, îl găsesc inferior celorlalte. Fără excepție, poemele de aici sunt însoțite de câte un ex libris. Dispersia devine dezarmantă. Înainte de a începe, Primăvară somptuoasă
O antologie și jumătate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5737_a_7062]
-
Liana Tugearu Festivalul Național de Teatru din acest an a încorporat în desfă- șurarea sa și trei spectacole de dans. Cum despre cel al Andreei Tănăsescu, Exil în pământul uitării, am scris pe larg în paginile României literare, mă voi opri asupra celorlalte două, situate din mai multe puncte de vedere la poluri opuse, dar fiecare dintre ele propunându-ne
Dansul – între iluzie tehnologică și concretețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5893_a_7218]
-
în paginile României literare, mă voi opri asupra celorlalte două, situate din mai multe puncte de vedere la poluri opuse, dar fiecare dintre ele propunându-ne deschideri specifice erei postmoderne în care viețuim. Trilogia Stereoscopică, prezentată la Centrul Național al Dansului București, a cuprins lucrările coregrafului, compozitorului și realizatorului de film, Billy Cowie, filmate în tehnica 3D. Cum nu am văzut filmul Avatar, am venit pentru prima oară în contact cu această tehnologie cu ocazia acestui spectacol. Computerul a introdus, mai
Dansul – între iluzie tehnologică și concretețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5893_a_7218]
-
față de personajele sale decât cea posibilă în realitate. Realizatorul acestor piese este, în egală măsură, autorul regiei, coregrafiei, a muzicii și a textelor poetice însoțitoare ale mișcării. „Sunt terenul/ Sunt solul/ Sunt pământul...” începea să ne spună vocea care însoțea dansul Sarei Popova, culcată la sol, care întindea mâinile spre noi (aflați la balcon) și părea că este gata să ne atingă, în piesa denumită In the Flesh (În carne vie). Și tot astfel, privirea ei părea îndreptată direct către ochii
Dansul – între iluzie tehnologică și concretețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5893_a_7218]
-
cât este valoare artistică în sine, stăpâniți fiind de surpriza noutății - constituie chiar una dintre datele postmodernității. Pe cu totul alte coordonate, dar la fel de specifice epocii noastre, s-a situat și spectacolul Trespass, prezentat la București de compania engleză de dans contemporan StopGap. O companie independentă și totuși finanțată de Consiliul pentru Arte al Marii Britanii - o formulă inexistentă în spațiul nostru românesc. De astă dată, proprie concepției zilelor noastre era dorința de a șterge orice inegalitate, dând o șansă egală tuturor
Dansul – între iluzie tehnologică și concretețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5893_a_7218]
-
companiei - a mizat în primul rând pe confruntări fizice maxime între parteneri, rezolvate însă cu lejeritate și eleganță. În formula de teatru-dans, integrarea personajului cu dizabilități era atât de bine făcută încât uitai pur și simplu pe parcursul desfășurării partiturilor de dans, atât în duete cât și în scenele de grup, că dansatoarea are acest handicap. Costumele inspirate contribuiau și ele la desenul vioi și armonios al imaginii scenice, în ansamblul ei. Dar caracteristica principală a piesei - și se pare a genului
Dansul – între iluzie tehnologică și concretețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5893_a_7218]
-
în duete cât și în scenele de grup, că dansatoarea are acest handicap. Costumele inspirate contribuiau și ele la desenul vioi și armonios al imaginii scenice, în ansamblul ei. Dar caracteristica principală a piesei - și se pare a genului de dans practicat în general în această companie - este exploatarea limitelor propriei corporalități a fiecăruia dintre dansatori, limite situate și ele, ca și arta stradală, într-o extremitate a câmpului artistic, dar cert integrabile valoric acestuia. Compania StopGap a fost adusă în
Dansul – între iluzie tehnologică și concretețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5893_a_7218]
-
Tugearu Uneori, cărările care duc în aceeași direcție se încrucișază neașteptat. Astfel s-au încrucișat pentru mine, în aceleași zile, pagini citite din cartea Ioanei Pârvulescu, Viața începe vineri, cu spectacolul Nesomn, al lui Arcadie Rusu, de la Centrul Național al Dansului București, prezentat de curând în premieră. Și cartea, și spectacolul ne îndeamnă să visăm cu ochii deschiși la o lume posibilă și să ne întrebăm cât de real ar putea fi visul cel din vis, dar și visul vieții noastre
Vise cu ochii deschiși by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5922_a_7247]
-
reușește să-i dea contur, pe mai multe planuri: prin cuvintele sale din program, un poem despre felul cum visăm, ne visăm, suntem vis, prin sunetul saxofonului la care cântă, însoțind unele secvențe de mișcare, dar, în primul rând, prin dansul care prinde formă pe scenă și ne poartă în acest univers imaginat de el. „Omul este un vis frumos și în egală măsură grotesc, tulburător, neprevăzut ”, ne mai spune prin cuvinte autorul spectacolului Nesomn. Așa sunt și aparițiile stranii din
Vise cu ochii deschiși by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5922_a_7247]
-
pe scenă și ne poartă în acest univers imaginat de el. „Omul este un vis frumos și în egală măsură grotesc, tulburător, neprevăzut ”, ne mai spune prin cuvinte autorul spectacolului Nesomn. Așa sunt și aparițiile stranii din secvențele sale de dans, în care accentul cade pe tulburător și neprevăzut și nu pe frumos. Ajutat și de costumele create de Cristina Barbu, în culori tranșante - negru, roșu, alb, uneori cafeniu - și cu linii bizare, care fac adesea să dispară capul, partiturile coregrafice
Vise cu ochii deschiși by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5922_a_7247]
-
-se unele pe altele, de-a lungul întregii scene și revenid mereu și mereu, până când șirul lor dispare odată cu visul, prin stingerea luminii. Lăsând deoparte spectacolul lui Gigi Căciuleanu, Oui, Ba Da, prezentat în acest an la Centrul Național al Dansului București, deoarece coregraful aparține altei generații, cu state vechi de creație, altui punct de pornire și deci unei alte formații, doi tineri creatori au spart zidul compact al exprimării prin nondans. Prima breșă a făcut-o Andreea Tănăsescu, cu spectacolul
Vise cu ochii deschiși by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5922_a_7247]