5,214 matches
-
reușit mai degrabă s-o inflameze. Deși raportul i-a exonerat pe Meir și Dayan de toate responsabilitățile, vocile publice care cereau demisiile celor doi au devenit din ce în ce mai puternice. În cele din urmă, pe 11 aprilie 1974, Golda Meir a demisionat. A urmat la scurtă vreme și demisia cabinetului său. Dayan se oferise să demisioneze de două ori până în acel moment, de fiecare dată demisia sa fiind respinsă de primul-ministru. Yitzhak Rabin, care cea mai mare parte a războiului fusese consilier
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
Dayan de toate responsabilitățile, vocile publice care cereau demisiile celor doi au devenit din ce în ce mai puternice. În cele din urmă, pe 11 aprilie 1974, Golda Meir a demisionat. A urmat la scurtă vreme și demisia cabinetului său. Dayan se oferise să demisioneze de două ori până în acel moment, de fiecare dată demisia sa fiind respinsă de primul-ministru. Yitzhak Rabin, care cea mai mare parte a războiului fusese consilier neoficial al lui Elazar, a devenit noul șef al guvernului format în iunie 1974
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
conducerea politică israeliană a decis formarea unui Consiliu de Securitate pentru coordonarea acțiunii organelor de securitate și informații și între acestea și ramura politică. Guvernul lui Rabin a fost zguduit de o serie de scandaluri și a fost forțat să demisioneze în 1977. Partidul de dreapta Likud, condus de Menachem Begin, a câștigat alegerile din 1977 și pentru prima oară de la fondarea Israelului, o coaliție condusă de alt partid decât Partidul Muncii a ajuns la putere. Sadat, care a declanșat războiul
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
Muntenia. A promovat învățământul din Moldova înființând printre altele în 1835 Institutul de Arte și Meșteșuguri (pentru a da tineretului o educatie industrioasa). A nemulțumit în schimb pe toată lumea determinând pe Marele Mitropolit Veniamin Costache (foarte iubit de popor) să demisioneze. Unul dintre defectele sale era lăcomia de bani. În acest sens a vandut titluri de boieri și demnități mai mari ori mai mici pe bani, astfel încât dacă la începutul domniei erau 853 de boieri, la sfârșitul ei numărul lor ajunge
Mihail Sturza () [Corola-website/Science/299360_a_300689]
-
putere. Până in cele din urmă, Piłsudski a reușit să-și recapete influența, în special asupra militarilor, aproape în ultimele clipe, în timp ce rușii se apropiau de Varșovia. Scena politică poloneze a început să intre în panică, guvernul premierului Leopold Skulski demisionând la începutul lui iunie. Încrederea în victorie a conducerii sovietice a crescut la maxim. Într-o telegram, Lenin sublinia: „Trebuie să ne îndreptăm întreaga noastă atenție spre pregătirea și întărirea Frontului de vest. Un slogan nou trebuie proclamat: «Pregătiți-vă
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
sprijin în teritoriile din răsărit, care fuseseră sub controlul bolșevicilor atunci când fuseseră organizate aleterile parlamentare, în vreme ce bazinul electoral al democraților se afla în centrul și vestul Poloniei. Negocierile de pace au purtat un caracter politic. Democrații, precum Stanisław Grabski, care demisionaseră din guvern ca formă de protest împotriva alianței cu ucrainenii lui Petliura și care acum conduceau negocierile de pace, nu erau interesați de planurile lui Piłsudski de creare a Międzymorze, o Rzeczpospolita Obojga Narodów reînviată. Astfel de abordări politice au
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
consular, un fost consul servea ca proconsul și devenea guvernatorul uneia dintre provinciile Romei. Când August a instalat Imperiul, a schimbat natura oficiului, înlăturându-i majoritatea puterilor. Deși reprezenta o mare onoare și o necesitate pentru alte oficii, mulți consuli demisionau la jumătatea anului pentru a permite altora să-și încheie mandatele de sufecți. Cei care dețineau oficiul în data de 1 ianuarie, cunoscuți drept consules ordinarii, aveau onoarea de a asocia anului numele lor. Ca rezultat, aproape jumătate din bărbații
Consul () [Corola-website/Science/299414_a_300743]
-
dețineau oficiul în data de 1 ianuarie, cunoscuți drept consules ordinarii, aveau onoarea de a asocia anului numele lor. Ca rezultat, aproape jumătate din bărbații care au deținut rangul de pretor puteau să atingă și consulatul. Uneori acești consuli sufecți demisionau în schimb, iar alți astfel de sufecți erau numiți. Aceasta a ajuns la extremul său sub Commodus, când în 190 d.Hr. douăzecișicinci de persoane au deținut funcția de consul. În timpul Imperiului, împărații numeau frecvent protejați sau rude fără vreo
Consul () [Corola-website/Science/299414_a_300743]
-
și cade voluntară într-o viață de păcate. Editorul a făcut puține pentru a promova cartea, iar aceasta s-a vândut foarte puțin. Dreiser a acceptat o slujbă că editor al unei reviste de femei până când a fost forțat să demisioneze în 1910 datorită unei aventuri în cadrul serviciului. Al doilea sau volum, "Jennie Gerhardt", a fost publicat în anul următor. Multe dintre volumele subsecvete ale lui Dreiser priveau inegalitatea socială. Primul său succes comercial a fost "An American Tragedy" (1925), care
Theodore Dreiser () [Corola-website/Science/299411_a_300740]
-
mai radicale. Lucinschi a încercat să concilieze cele două grupuri, dar a reușit doar să adâncească contradicțiile dintre acestea. A realizat în cele din urmă că prezida un partid cu un aparat politic de nereformat. La 4 februarie 1991 a demisionat din funcție, fiind rechemat la Moscova de Mihail Gorbaciov. În perioada 14 iulie 1990 - 24 august 1991 lucrează în calitate de secretar responsabil cu presa al CC, membru al Biroului Politic al CC al PCUS. Pe lângă funcțiile politice, după puciul din august
Petru Lucinschi () [Corola-website/Science/298839_a_300168]
-
Gimnaziul din Matsuyama, prefectura Ehime, în Shikoku, care este și cadrul unde se desfășoară acțiunea romanului său Botchan. În paralel cu meseria de profesor, Natsume a publicat haiku și poezie chineză în mai multe ziare și periodice. În 1896 a demisionat din slujba de profesor pe care o avea și a început să predea la Liceul Nr. 5 din Kumamoto. Pe data de 10 iunie din același an s-a căsătorit cu Nakane Kyoko. În 1900, Natsume a fost trimis cu
Sōseki Natsume () [Corola-website/Science/298873_a_300202]
-
colaborare cu poliția politică. Tot în anul 2006, în luna octombrie, după ce "Ziarul de Iași" a afirmat că Sorin Antohi nu a obținut titlul de doctor la Universitatea din Iași, deși acesta susținea că îl are încă din 1995 , a demisionat din toate funcțiile academice. Tot atunci s-au ridicat semne de întrebare privind activitatea să academică, atunci când s-a descoperit că unele dintre titlurile de cărți pe care Antohi le includea în CV și pe website-ul sau nu fuseseră niciodată
Sorin Antohi () [Corola-website/Science/298883_a_300212]
-
fost împiedicată de refuzul repetat al Elisabetei de a trimite fondurile promise, pentru a sprijini trupele. Reticența sa de a se angaja, deciziile militare și politice greșite ale lui Dudley și haosul politic olandez, au dus la eșecul campaniei. Dudley demisionează în decembrie 1587. În același timp, Francis Drake întreprinde o largă campanie împotriva porturilor și navelor spaniole în Caraibe în 1585, 1586 și 1587 și atacă portul Cadiz unde distruge numeroase nave de război, pregătite pentru invazia Angliei. În 12
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
tragică (Tragicii Greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka)". Din 1980 devine redactor la revista "Viața românească".A debutat cu versuri în Luceafărul, în 1965. Lucrează, înainte de 1989, la Televiziunea Română, la revista "Argeș", la Studiourile Animafilm și la revista literară "Viața românească" (de unde demisionează la 31 martie 1988 din pricina acutizării cenzurii, inclusiv asupra scrierilor lui Constantin Noica). După 1989 lucrează la revista social-politică "22", la Editura Litera (redactor șef) și la săptămânalul "România literară". "În calitate de redactor la "Viața românească" am reușit să-l aduc
Ileana Mălăncioiu () [Corola-website/Science/298918_a_300247]
-
Minerii și muncitorii au intrat în greva generală, dar greva a eșuat datorită retragerii feroviarilor și lucrătorilor din transporturi. Lloyd George s-a înfruntat cu dificultăți externe în Irlanda, India și Orientul Mijlociu, iar conservatorii și-au retras sprijinul. Lloyd-George a demisionat în octombrie 1922. În alegerile din noiembrie 1922 câștigă partidul conservator cu 38% din voturi, liberalii-29% și laburiștii-30%. Este numit prim-ministru Bonar Law, însă acesta se va retrage bolnav și va ceda mandatul lui Stanley Baldwin, care era susținut
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
sporirea consumului prin ieftinirea creditelor și mărirea deficitului bugetar. Laburiștii aflați la guvernare au suferit de pe urmă diviziunilor interne, fiind de acord cu impozitarea marilor averi, dar oscilând între măsuri deflationiste și metode dirijiste. În august 1931, guvernul MacDonald a demisionat. Regele George V a invitat forțele politice pentru formarea unui guvern de uniune națională, fiind formate guverne succesive conduse de MacDonald, Baldwin, Chamberlain, dominate de conservatori ce dețineau 473 de mandate în 1931, 387 în 1935. Lira a scăzut cu
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
greșit în timpul războiului, supralicitând figura lui Churchill. Labouristii au venit cu un program nou, „let’s face the future”, și au câștigat alegerile în ciuda sondajelor. După ce Partidul Conservator a pierdut alegerile din 1945, guvernul de coaliție din timpul războiului a demisionat la 24 mai, iar la 5 iunie s-au desfășurat alegeri parlamentare, fiind câștigate de Partidul Laburist ce dorea menținerea controlului statului asupra economiei prin naționalizarea principalelor ramuri ale economiei naționale, mijloacele de transport și băncile. Clement Attlee a devenit
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
Ierunca, Monica Lovinescu, Nicolae Manolescu, Marius Oprea, Horia Roman Patapievici, Dragoș Petrescu, Andrei Pippidi, Romulus Rusan, Levente Salat, Alexandru Zub . La data de 28 septembrie 2010 a fost numit în funcția de director general al postului Realitatea TV.. Ulterior, a demisionat din funcție, datorită dificultăților întîmpinate în punerea în practică a programului de restructurare a postului pe modelul BBC. În decembrie 2013, după ce primul nominalizat în funcție, Bogdan Rareș, nu a fost votat de Parlament, a fost numit Președinte interimar al
Stelian Tănase () [Corola-website/Science/298920_a_300249]
-
Reformele financiare radicale ale lui Turgot și Malesherbes au înfuriat nobilii care le-au blocat în parlament insistând asupra faptului că regele nu are dreptul să perceapă noile taxe. Turgot a fost eliberat din funcție în 1776 iar Malesherbes a demisionat în același an fiind înlocuit de Jacques Necker. Necker a sprijinit Revoluția americană și a preferat să facă mari împrumuturi externe decât să crească taxele interne. Când politica sa a eșuat, Ludovic l-a demis și l-a înlocuit în
Ludovic al XVI-lea al Franței () [Corola-website/Science/298943_a_300272]
-
în practică politcile de Perestroika și Glasnost. Atmosfera degajată din Uniunea Sovietică a provocat o relaxare similară în Mongolia. Ca urmare a demonstrațiilor de masă din iarna lui 1990, PPRM a început să slăbească controlul sistemului politic. Politburo-ul PPRM a demisionat în martie, iar în mai a fost amendată constituția, cu ștergerea referinței privind rolul conducător al PPRM-ului, legalizând partidele de opoziție, instituind un corp legislativ ales, și stabilind postul de președinte. La 29 iulie 1990, primele alegeri libere, multiparite
Republica Populară Mongolă () [Corola-website/Science/298941_a_300270]
-
acest tratat și astfel sarcina de semnare a tratatului a căzut pe președintele Risto Ryti, iar tratatul este cunoscut sub numele de Pactul Ryti-Ribbentrop. Acest pact preciza printe altele ca Finlanda să continue războiul cu URSS. În scurt timp Ryti demisionează și este urmat de Mannerheim în poziția de președinte. Aceasta manevră a fost făcută întrucât se ivise posibilitatea Finlandei de a ieși din război folosind diplomația și Mannerheim era în măsură să asigure acest lucru dată fiind prestanța sa. Germania
Carl Gustaf Emil Mannerheim () [Corola-website/Science/297806_a_299135]
-
teritoriale masive Finlanda își păstra independența, sistemul politic pluripartit și economia de piață. Cu toate acestea, Finlanda a fost nevoită să achite reparații de război masive și să lupte în războiul din Laponia împotriva trupelor germane din nordul țării. Mannerheim demisionează din funcția de președinte pe 4 martie 1946 din motive de sănătate. A fost urmat în funcție de Juho Kusti Paasikivi, un prim ministru filorus. După demisia de la președinție, Mannerheim pleacă în Lohja intenționând să-și petreacă restul vieții acolo. Din păcate
Carl Gustaf Emil Mannerheim () [Corola-website/Science/297806_a_299135]
-
țărani la munca câmpului, vederi din sate, grupuri de muncitori dar și naturi moarte, nuduri, portrete ale diverselor pesonalități ale timpului și autoportrete. Participă activ la înființarea "Sindicatului Artiștilor plastici din România" în 1921, fiind ales președinte, funcție din care demisionează după doi ani. În urma unei șederi mai lungi în satul Ilovăț (județul Mehedinți), realizează compoziția "Cosași odihnindu-se", una dintre lucrările sale cele mai reprezentative, în care Camil Ressu își dezvăluie vigoarea sa plastică. Camil Ressu a fost profesor și
Camil Ressu () [Corola-website/Science/297838_a_299167]
-
din Societatea Kaiser Wilhelm și din Academia Prusacă de Științe, iar cetățenia germană i-a fost retrasă. Saul Friedländer scrie că atunci când Max Liebermann, poate cel mai celebru pictor al Germaniei, președinte de onoare al Academiei Prusace de Artă, a demisionat, nici măcar unul din colegii săi nu și-a exprimat simpatia față de el, și a murit ostracizat după doi ani. Când a venit poliția în 1943 cu o targă să o deporteze pe văduva lui, la acea vreme în vârstă de
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
dimensiunilor reduse, Danemarca participă la marile operațiuni militare și umanitare sub egida ONU, adesea conduse de NATO, cum ar fi: Cipru, Bosnia și Herțegovina, Coreea, Egipt, Croația, Kosovo, Etiopia, Afganistan, Irak, Somalia și Libia. În 2009, Anders Fogh Rasmussen a demisionat din funcția de Prim Ministru al Danemarcei pentru a deveni Secretar General al NATO. În ultimii ani populismul de dreapta câștigă teren, Partidul Popular Danez devenind al doilea partid ca voturi în alegerile din 2015, dezbătând teme precum imigranții și
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]