4,253 matches
-
ți-a ajutat Dumnezeu, pentru că ești rău; și pentru eu voi să-mi ajute totdeauna, am să fiu tot bună ca și până acuma. Cațavencu: (umilit) Madam! Zoe: Nu tremura! Pe parola mea de onoare, ești scăpat... Cațavencu: Sărut mâinile... devotamentul meu... Zoe: Cu o condiție: după alegere, o să fie manifestație publică,... d-ta ai s-o conduci. Cațavencu: (repede și supus) O conduc... Zoe: D-ta o să prezidezi banchetul popular din grădina Primăriei... Cațavencu: (asemenea) Prezidez... Zoe: O să chefuiești cu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
pe românul dintotdeauna. Gingășia și delicatețea menționate anterior nu sunt numai trăsături fizice, ci și morale, căci ele provin și "dintr-un fel de măsură și discreție cu care se manifestă o durere adâncă". (Ion Rotam). Acestora li se adaugă devotamentul, dragostea și pasiunea pentru meserie, pentru munca zilnică. El este atașat și câinilor săi credincioși, și mioarelor, toate acestea explicând dorința sa de a fi înmormântat "în strunga de oi/ Să fiu tot cu voi; în dosul stânii./ Să-mi
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
activități noi. Aventurierul este orientat către acțiune, fiind mereu În mișcare, pe când descoperitorul este orientat asupra obiectelor, căutând și insistând asupra amănuntelor (arheologii, cercetători etc.Ă. 4. Tipul idealist cuprinde tipurile psihomorale eroului și sfântului. Aceste tipuri sunt caracterizate prin devotamentul pentru scopuri Înalte, pentru Îndeplinirea unor idealuri imediate (eroulă sau a unor idealuri transcendente (sfântulă. Ambii sunt dominați de pulsiunile ideale, morale și spirituale, de virtuțile supraeului. Spre deosebire de tipurile revoluționarului și bovaricului, care neagă valorile morale, Înlocuindu-le cu cele
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
colective a comunității umane respective. Este sentimentul apartenenței și al identificării omului cu Cetatea. De acestea va depinde atât destinul omului, cât și cel al cetății sale. În sfera psihologiei morale, existența echilibrului În cetate se Întemeiază pe cinstea și devotamentul cetățenilor acesteia. Crizele sufletești și morale, care produc situațiile de dezechilibru ale cetății, sunt urmări ale minciunii și trădării. Să ne oprim un moment cu analiza noastră asupra acestor aspecte. Valorile morale, culturale și spiritual-religioase contribuie la formarea caracterului individului
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
soliditatea acestui caracter va depinde de forța morală a legilor, a sistemului de valori, care stă la baza lor, de capacitatea acestuia de a modela sufletul colectiv. Garanția stabilității unei cetăți stă În forța caracterului oamenilor acesteia, În cinstea și devotamentul lor. Cauza dezorganizării cetății este dată de slăbiciunea morală, de alterarea moravurilor și de deteriorarea caracterului cetățenilor săi. Orice criză nu este numai formală. Ea are la origine un conținut sufletesc și moral alterat. Slăbiciunea caracterului cetățenilor se manifestă În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Harvard Walter Kaiser, Richard Howard, Dori Katz, Arthur Goldhammer, Edith R. Farrell, David Freeman, Alberto Manguel și, după moartea lui Yourcenar, Marie Louise Archer așteptând în culise. Nu a scris nimic original în engleză, atât de pătimaș i-a fost devotamentul față de limba ei maternă, în care a crezut că sălășluiau adevăratele ei talente. Dar supraveghea cu vigilență asigurarea rapidă a traducerilor în engleză, fiind conștientă că reputația ei va putea fi astfel construită într-o lume preponderent anglofonă. Se străduia
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
urmă cu doi ani și două-trei luni când Michel era deja suferind, își luase o a treia soție, o englezoaică. Era sentimentală și convențională, așa cum numai cineva din rândurile clasei de mijloc britanice poate fi, dar ținea la el cu devotament... acea englezoaică care îl considera pe Dickens obișnuit și venera familiile integre din romanele lui Galsworthy, credea în reconcilierile dintre rudele apropiate. La fel ca mulți britanici cu venituri modeste din acele timpuri, petrecuse un număr de ani locuind în
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
și-a dat seama că nu existau prea multe persoane ca Grace, care să vrea să-și dedice ei întreaga viață. Dar, indiferent de procesul de luare a deciziei, important este că s-a hotărât să rămână. Timpul va dovedi devotamentul lui Grace. Sfârșitul războiului a adus incertitudine și reflecție. Așa cum demonstrează filosofia și comentariul acelor ani, 1946-1948 a fost o perioadă de totală reorganizare. Lui Yourcenar, totuși, i-a adus câteva idei noi. Făcea săptămânal naveta de 100 de mile
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
dacă volumul nu apărea curând în engleză nu va mai apărea niciodată. Yourcenar a refuzat categoric; cât timp a trăit Grace nu a permis nimănui altcuiva să-i traducă opera nici măcar un scurt articol sau o cronică. Acesta a fost devotamentul ei neclintit față de o femeie cu care și-a împărțit viața și patul, indiferent cât de furtunoase fuseseră relațiile lor timp de patru decenii. Vă puteți imagina doar bucuria lui Grace, când în vara lui 1976 a sosit primul exemplar
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în mod public proslăvesc intimitatea persoanelor de același sex și dragostea din prietenie și din condiția de discipol până la intimitate romantică și atașament erotic: echivalenți de același sex la varietatea unirilor heterosexuale. Critica feministă a demascat problema. Cerința lor este devotament deschis față de cauză în consecință, fără deghizări, distanță sau minciună. Pe baza acestui criteriu, Yourcenar a picat la testul celor trei cuvinte (deghizare, distanță și minciună) ea practicând toate cele trei în scrierile ei. În 1979 Georges Stambolian, un cărturar
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în întreg ciclul cântec de leagăn pentru asasinul meu. Acolo unde, bineînțeles, este vizibilă "meseria de victimă" a tatălui: "Laios este încercat de o frică tandră față de Oedipul in statu nascendi (...) Competiția e acerbă, fiul își face datoria paternală cu devotament comic" (Felix Nicolau). Lestul de dramatism existențial este contrabalansat de sfârșitul în poantă ușor frivolă al unora dintre texte, soluție de lucidă revenire la matca autoironiei care deține valențe taumaturgice verificate: "gata, azi spun o rugăciune,/ fac o piruetă, mă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ale Complotului "iudeomasonic" este, din acest punct de vedere, un exemplu extrem de clar. Întrucît primele măsuri guvernamentale ale anticlericalismului republican au evidențiat și amplificat acțiunea generală de laicizare a societății, vechea Franță creștină se simte lovită în profunzimea credinței și devotamentului său, în esența tradiției sale spirituale și morale. Simultan, dezvoltarea urbană, progresul concentrării capitaliste, apariția unor noi forme de activitate și de producție vin să afecteze mai mult sau mai puțin, sau să bulverseze un anumit mod de viață tradițional
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Dar nu există familie politică azi care, în mod necesar, atunci cînd se pune problema să-și afirme legitimitatea sau să-și asigure continuitatea, să nu facă apel la exemplul sau la lecția unor "mari strămoși" sacralizați de legendă. În numele devotamentului pe care aceștia 1-au impus, în numele instituțiilor pe care aceștia le-au fondat, se răspunde la interpelările și la refuzurile prezentului. Uniformizate într-un același tip de reprezentări, avînd capul ridicat și grav, fruntea senină, privirea sigură, mîinile așezate
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
imagine tinde să se definească cel mai adesea sub forma unui fel de substitut al autorității paterne. E vorba de un tată căutat din nou și regăsit, ce ia locul și joacă rolul unui tată pierdut sau repudiat, respectul și devotamentul, îndreptate spre personajul devenit erou, ajung, în acest caz, la Protector: el are misiunea să calmeze lucrurile, să reinstituie încrederea, să restabilească o securitate compromisă, să înfrunte amenințările răului (și se vede clar, pentru a nu da decît un exemplu
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
văzut astfel, conducătorul promite să fie o călăuză profetică, pare a avea drept misiune esențială să încarneze, conferindu-le măreție, visele, certitudinile și așteptările adolescenților: afirmarea primatului acțiunii, intoleranța ideologică, orgoliul exclusivist de grup, nevoia de comunicare fizică, voința de devotament și de sacrificiu, ajungîndu-se chiar la aspirația secretă de a fi scurtcircuitat de moartea sinucigașă, de moartea violentă, căutată sau acceptată în marele tumult al tragediilor colective 39... Tată sublimat pe care îl regăsești sau îl reclădești, om în vîrstă
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
stat, al cărui rol este în opinia sa tocmai acela de a împăca interesele diferite ale categoriilor sociale și ale indivizilor care îl compun. Educația profesională, prin intermediul muncii, avea și ea sarcina de a cultiva virtuțile cetățenești: conștiinciozitatea, hărnicia, perseverența, devotamentul etc. G. Kerschensteiner a sesizat forța educativă a muncii, faptul că în procesul activității manuale se dezvoltă plăcerea de a munci; el a adăugat însă educația cetățenească, prin care se imprima o direcție precisă însușirilor cultivate prin muncă: devotamentul față de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
perseverența, devotamentul etc. G. Kerschensteiner a sesizat forța educativă a muncii, faptul că în procesul activității manuale se dezvoltă plăcerea de a munci; el a adăugat însă educația cetățenească, prin care se imprima o direcție precisă însușirilor cultivate prin muncă: devotamentul față de statul căruia îi aparțineau. Prin tot ceea ce propunea, pedagogul german urmărea să asigure, dacă nu evitarea influențelor exercitate de mișcarea socialistă, cel puțin atenuarea lor. Spre deosebire de alți teoreticieni ai educației din secolul XX care vor să lase impresia că
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
întreprinde. Personalitatea economică este tipul omului legat de realitate, practic, iar pe plan moral, egoist. Personalitatea estetică are aversiune pentru exprimarea în noțiuni, este indiferentă față de problemele economice și lipsită de disciplină internă. Personalitatea socială se caracterizează prin simpatie și devotament față de oameni, față de societatea întreagă. Pentru personalitatea politică, valoarea fundamentală este dreptul. Acest tip de personalitate se caracterizează prin autoritate, prin voință și putere de a conduce. În sfîrșit, personalitatea religioasă, pentru care valoarea fundamentală este divinul apreciată de Spranger
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de-a prinde sensul lumii. Înainte de a trece la analiza critică a teoriei sprangeriene asupra educației, cîteva cuvinte despre educator. Potrivit teoriei sale, învățătorul (profesorul) aparține tipului de personalitate socială; valoarea fundamentală de care este condus educatorul o constituie simpatia, devotamentul față de societate în general, față de copil în special. Totodată, educatorul poartă în sufletul său iubirea pentru toate valorile obiective cu care vrea să pună în contact spiritele tinere, pentru a le face să vibreze și pentru a le stimula să
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cînd eram foarte tînăr, disprețul mi-a stîrnit repulsie, un rău interior pricinuit de gîndul jignirii și umilirii unei ființe omenești. Acesta este, îmi închipui, unul dintre motivele pentru care eram atît de apropiat de ideea de fraternitate și simțeam devotament față de omenire. Un alt motiv izvora din accidentul ireparabil al existenței mele: pierderea mamei la vîrsta de nouă ani. Această pierdere m-a determinat să caut mai curînd un tărîm matern decît o patrie, iar ca fiu unic, visam la
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
un rol decisiv în cristalizarea și exaltarea identității naționale; ea leagă existența Națiunii de cea a cetățeanului în chestiuni de viață, de moarte, de libertate, de înrobire. Astfel, așa cum observa Arnold Toynbee 11, Națiunea a devenit Religie transferînd asupră-și devotamentul față de Creștinătate și, am adăuga noi, amplificînd în mod mitologic devotamentul față de familie, în așa fel încît religia națională a devenit religia dominantă a Europei occidentale, înainte de a se extinde asupra Universului. Formula exemplară a statului-națiune este rodul istoriei unice
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
existența Națiunii de cea a cetățeanului în chestiuni de viață, de moarte, de libertate, de înrobire. Astfel, așa cum observa Arnold Toynbee 11, Națiunea a devenit Religie transferînd asupră-și devotamentul față de Creștinătate și, am adăuga noi, amplificînd în mod mitologic devotamentul față de familie, în așa fel încît religia națională a devenit religia dominantă a Europei occidentale, înainte de a se extinde asupra Universului. Formula exemplară a statului-națiune este rodul istoriei unice a Franței. Însă acest rod al unei evoluții începute în secolul
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ea și ascunsă sub alte lozinci aparent motivate de haosul vechilor "rânduieli". Nimeni n-o simbolizează mai bine, în esența ei, decât acești tineri care invită continuu la dialog, declarând Piața Universității ca zonă a concordiei, a iubirii și a devotamentului civic. O nouă fază a revoluției se consumă astfel, ca urmare a unei radicalizări produsă sub presiunea realităților social-politice. Ea a început la Timișoara, de îndată ce s-a văzut că structurile de rezistență ale sistemului totalitar au rămas practic neatinse ori
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cu ele, făcând din școală un pivot esențial, o pârghie a regenerării. Alături de P. Poni, G. Adamescu și alți colaboratori, a contribuit în mare măsură la reorganizarea învățământului de orice grad, elaborând legi, regulamente, instrucțiuni de un interes mereu actual. Devotamentul față de binele public era, pentru el, o normă de conduită cu valoare perenă. Fiindcă școala nu e altceva decât un instrument de acțiune socială, cu atât mai puternic cu cât efectele ei se resimt mai amplu, în toate straturile comunității
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fond, educația comportă prioritate, căci e vorba de a stârni în tineret "entuziasm pentru bine", "aversiune pentru rău". O "atmosferă de moralitate" trebuie să domnească așadar în orice școală, spre a face credibil discursul asupra moralei la orice catedră. Muncă, devotament, disciplină, modestie, iată ce trebuie să caute școala, iar sub acest unghi Haret însuși a fost un bun exemplu de abnegație. În aceeași ordine de idei, se cere subliniat faptul că școala are a pregăti tineretul pentru viață, fiind chemată
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]