4,302 matches
-
putea fi aceea că ele par să existe anterior producerii enunțului. Asta ar Însemna că nu au nici o legătură directă cu un anumit enunț, că ele sunt utilizate pentru emiterea - interpretarea oricărui enunț. Ori, această nuanță ar veni oarecum În dezacord cu viziunea dinamică asupra contextului. Dinamicitatea acestuia este regăsită În actul de receptare / interpretare. Aici, contextele sunt privite ca „ansambluri care se formează În momentul comunicării.” În acest sens, contextul este definit ca fiind o organizare specifică „În care elementele
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
mai performantă instituție, am aflat de ieri, este .... SRI. De la dl președinte care a spus că producția SRI-ului este zero rebuturi (tonul și expresia feței exprimă mirarea, surprinderea; ochii lui privesc direct În ochii dlui H, pentru a Întări dezacordul său față de conținutul enunțului președintelui). Zero eroare, deci avem..., nu, H: În sfârșit! (cu un zâmbet larg, ironic) P: În sfârșit, zero rebuturi, dom’le, acolo nici măcar să debavurăm ceva, pă la informațiile alea pă care le produce ... SRI-ul
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de bine s-a făcut... P: Păi nu știu. H: Eu cred că era ipocrită chestia asta cu serviciile, pentru dânsul ... Nu, e cartografiată ... povestea. A doua ipoteză, un fel de ... bonapartism P: Phiu! (expresia feței exprimând surprinderea neplăcută și dezacordul cu comparația găsită de interlocutor) H: ... românesc, serviciile enervate ... Își continuă lupta politică cu mijloacele specifice ... și ...mai ales că apare un consul, mai degrabă apropiat de SIE, Într-o legătură cu ministrul ... iarăși ...lucrurile nu sunt clare. În interiorul serviciilor
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
inițiativa, sugestia, corelarea, acceptarea etc.). • relațiile conflictuale reprezintă raporturi de opoziție mutuală sau o agresiune raportată întotdeauna la o țintă indivizibilă, legată de prestigiu sau de o recompensă oarecare. Posibilitatea conflictelor există oriunde. Oricând pot să apară diferențe de opinie, dezacorduri (mai mult sau mai puțin acute) între diferite idei, trebuințe, impulsuri, stiluri de viață, păreri, credințe, interese ale oamenilor. O relație trece în conflict atunci când pozițiile opuse sunt exprimate mai intens și cu (foarte) mare angajare emoțională (negativă). Conducerea conflictului
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ele dau un alt impuls raporturilor noastre, intercunoașterii și autocunoașterii, modului de a înțelege universul uman, nu putem să nu ne ocupăm de un asemenea mod de a fi și de a funcționa al relațiilor interpersonale. Raporturile conflictuale exprimă un dezacord mai mult sau mai puțin acut între două sau mai multe persoane/grupuri (sau un dezacord cu noi înșine). Ele reflectă ciocnirea unor interese, forțe, puncte de vedere, păreri, stări emoționale opuse, stări de spirit încordate ale subiecților interacțiunii. Totodată
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
nu putem să nu ne ocupăm de un asemenea mod de a fi și de a funcționa al relațiilor interpersonale. Raporturile conflictuale exprimă un dezacord mai mult sau mai puțin acut între două sau mai multe persoane/grupuri (sau un dezacord cu noi înșine). Ele reflectă ciocnirea unor interese, forțe, puncte de vedere, păreri, stări emoționale opuse, stări de spirit încordate ale subiecților interacțiunii. Totodată, relațiile conflictuale mai pot exprima: • o contradicție apărută între oameni în legătură cu rezolvarea unor probleme de viață
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
care conflictul este absent sau centrat pe relații. În anumite circumstanțe, este posibil ca un conflict centrat pe sarcină să se transforme într-unul centrat pe relațiile interpersonale. Pe moment, dacă participanții nu cad de acord asupra rezolvării sarcinilor, apar dezacordul și atribuirea conflictului centrat pe sarcină unor trăsături personale. Dacă apar asemenea atribuiri (personale, iar nu situaționale), conflictele centrate pe sarcină sunt percepute frecvent ca atacuri personale (L. Ginzel, apud Milcu, 2005, p. 50). Efectele relațiilor conflictuale Potrivit cercetărilor efectuate
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
stare de activare socială; • permite redimensionarea puterii disponibile; • blochează în mod formal apelul la comportamente agresive; • îmbunătățește (în anumite condiții) coeziunea grupurilor (în momentul postconflict); • orientează participanții spre abordări de tip câștig-câștig; • permite detașarea/delimitarea participanților de problemă, de sursa dezacordului; • focalizează atenția participanților pe interese, nu pe pozițiile ocupate; • generează mai multe posibilități, înainte de a luarea unor decizii; • orientează/îndrumă eforturile participanților către negociere; • permite planificarea interacțiunilor viitoare; • sunt urmate (cu necesitate) de perioade de acalmie și de liniște; • le
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pe pozițiile ocupate; • generează mai multe posibilități, înainte de a luarea unor decizii; • orientează/îndrumă eforturile participanților către negociere; • permite planificarea interacțiunilor viitoare; • sunt urmate (cu necesitate) de perioade de acalmie și de liniște; • le creează participanților satisfacție legată de soluționarea dezacordurilor; • se produce creșterea coeziunii și unității grupului/membrilor organizației în confruntarea cu dificultățile externe, cu un oponent extern; • duc spre crearea de norme, la apariția unor reguli și forme de comportament (Oglev, Russev, 2005); Efectele distructive/negative sunt: • cheltuieli mari
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și a relației lor cu alte grupuri; • blochează creativitatea celor implicați/aflați în conflict; • exacerbează diferențele individuale existente; • restrânge numărul alternativelor, înainte de luarea unei decizii; • implică (în frecvente situații) participanții în confuntări sterile, fără legătură cu rezolvarea problemelor și a dezacordurilor (reale); • instituționalizează utilizarea mecanismelor agresive/obstructive pentru rezolvarea problemelor/neînțelegerilor; • orientează participanții spre abordări de tip câștig-pierdere; • focalizează atenția participanților pe pozițiile ocupate, nu pe interese și pe deblocarea/ rezolvarea situației; • orientează eforturile participanților spre confruntare; • menține un nivel ridicat
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
participanților pe pozițiile ocupate, nu pe interese și pe deblocarea/ rezolvarea situației; • orientează eforturile participanților spre confruntare; • menține un nivel ridicat de imprevizibilitate a interacțiunilor (ulterioare: cu celălalt sau cu persoane ocazionale); • induce participanților insatisfacție și resentimente legate de soluționarea dezacordurilor. Stadiile relațiilor conflictuale Potrivit lui I. Oglev și Vl. Russev (2005), relațiile conflictuale pot parcurge următoarele momente: a. Începutul: incidentul Conflictul începe atunci când, urmărindu-și fiecare scopurile/interesele, părțile încep să se opună în mod activ una alteia. Până în acest moment
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
timide, pasive, ele devin aproape invizibile, crezând că tăcerea este cel mai bun mod de a evita conflictele și relațiile conflictuale. Cu ele, este nerecomandabil: • tendința de a ne irita și de a le agresa verbal. Taciturnii încearcă să evite dezacordul și conflictul; • tendința de a ne pierde răbdarea, de a-i evita. Este totuși bine dacă: • ne facem timp pentru ei, dacă îi ascultăm în mod activ; • creăm un climat de relaxare de încredere, de deschidere; • le punem întrebări, îi
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
acesteia că am fi procedat la fel ca ea Opoziție manifestă A se înfuria, a-și exprima sentimente negative, a fi stânjenit, a spune că un astfel de eveniment lui nu i s-ar fi întâmplat niciodată, a-și exprima dezacordul Minimalizare A spune că persoana aflată în suferință a avut noroc, a devaloriza făcând apel la experiența personală, a explica că nu este ceva atât de grav, a spune că ceva similar li s-a întâmplat și altora Dedramatizare și
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
avem atunci când primim (Goleman, 2005). Chiar dacă o recunoaștem prin atașament, iubirea nu încurajează dependența și nu se întemeiază pe dependență. Sunt situații când unii oameni devin dependenți de persoana iubită. Dominată de dependență afectivă, întrucât "cel mai mărunt semn de dezacord între propriile nevoi și răspunsul celuilalt naște temerea de a pierde afecțiunea indispensabilă" (Brillon, 2010, p. 43), dragostea este deseori o sursă de suferință morală. "Posesivitatea, gelozia maladivă, insecuritatea care face ca solitudinea să devină intolerabilă sunt suferințe induse de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
se poate face nimic; • eu nu valorez mare lucru, dar nici ceilalți; • valorez mai mult decât celălalt; • dacă aș vrea, aș putea, dar nu vreau. Ca emoții caracteristice resimțite, pot fi enumerate: • furie, iritare, decepție, gust amar, dezgust, greață, trădare, dezacord, neputință, respingere, neîncredere, frustrare, umilire, se simte ridicol. Ca tendințe comportamentale pot fi înregistrate: • retragerea, bârfele, crearea unui subgrup, ranchiună, gelozie, evitare, supărăcios. Pe scurt, înfruntare pasivă. Mesajele tipice sunt: • comentează de departe; e ironic, dialoghează puțin; nu spune, ci
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
legătura, facilitează descentrarea față de sine, ajută și acceptarea" celuilalt (fără ca aceasta să însemne că suntem (și) de acord) (ibidem). 11 I. Oglev și Vl. Russev (2005) mai adaugă (în modelul lor): • Dimensiunea volitivă: ea vizează totalitatea eforturilor îndreptate către depășirea dezacordurilor și a altor dificultăți care apar ca rezultat al contradicției dintre părți. Sunt eforturile angajate în atingerea scopurilor urmărite în conflict. De asemenea, poate fi vorba de dimensiunea încăpățânării și a încrâncenării; • Dimensiunea motivațională: ea formează nucleul conflictului și caracterizează
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
bunăvoința celuilalt, despre care are impresia că i-a fost retrasă pe nedrept. Evenimente: Acesta derivă, bineînțeles, din dispoziția descrisă mai sus: apar conflictele, În general fără urmări grave, pentru care individul e principalul responsabil, fără să-și dea seama. Dezacordurile familiale se amplifică, mai ales dacă sunt la mijloc interese materiale. Sens: Aici, neplăcerile nu sunt decât rezultatul direct al unui comportament imatur. Compensație: O imaginație mai bogată poate avea o influență fericită În cazul celor care creează. c) Tranzitele
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
bine Înșela asupra motivațiilor celorlalți, ca și asupra celor personale. Se arată susceptibil În toate discuțiile, dă dovadă de rea-credință și-i sare muștarul din nimic. Evenimente: Pot interveni adevărate neînțelegeri, situații concrete care Împiedică schimburile sau realizările intelectuale. Există dezacord Între gândire și lege, iar de aici apar concepte ori chiar acțiuni lipsite de precizie sau care poartă pecetea lipsei de onestitate. De notat că toate acestea pot veni din exterior, dar că Întotdeauna rezultatele negative vor fi amplificate de
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
a lăsat de băut.” Jupiter - Fundul Cerului Conjuncție armonioasă: Eveniment plăcut În cămin sau casă, mutarea dorită, Îmbunătățirea condițiilor de viață, Înțelegere În familie, tranzacție imobiliară pozitivă. Conjuncție disonantă: Dificultatea de a găsi echilibrul Între viața particulară și cea profesională. Dezacorduri familiale legate de condițiile materiale, neplăceri domestice de ordin juridic sau financiar. Exemplu: Guillaume (vezi tema de la p.) Noiembrie 1995: Jupiter, În careu celest cu Saturn, trece peste Fundul Cerului. „În toamnă, mi s-a Împlinit o dorință pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
subiecți ai actului comunicativ. Pe axa "cooperare conflict", se diferențiază comunicarea consensuală de cea conflictuală (Radu, 2010, p. 51) concretizate, la nivelul comunicării interpersonale, în manifestări comportamentale verbale, nonverbale și paraverbale ale acordului/comuniunii de idei/trăiri etc., respectiv ale dezacordului/opoziției/revoltei etc. (b) Principii, finalități și funcții ale comunicării interpersonale Tranzacțională, ireversibilă, relațională, contextuală, presupunând simetrie, asimetrie sau complementaritate (cf. Rovența-Frumușani, 2005, pp. 49-50; Ezechil, 2002, pp. 8-9 etc.), comunicarea interpersonală este guvernată de o serie de principii 8
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
gest către propria persoană, alternativ cu gestul către interlocutor ton cald ton calm intensitate medie a vocii accent în context motivarea implicării interlocutorului prin centrarea pe: (a) rațiunea îndeplinirii sau nu a unei sarcini (explicitată sau solicitată); (b) prevenirea/ evitarea dezacordului; (c) caracterul promisiv, proiectiv al mesajului (a) Mi-ar plăcea să ne vedem mâine, pentru că așa am putea discuta mai detaliat despre proiectele noastre comune. De ce ai trasat aici două linii? (b) Știu că nu-ți place să vorbești în
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de cunoștințe între locutor și interlocutor, urmate de întrebări deschise, care să deschidă interlocutorul către comunicare, către exprimarea propriilor opinii. Greșeli de evitat: întrebări prea generale (Ce-ai mai făcut?), întrebări dificile la începutul discuției, întrebări care sugerează răspunsul, manifestarea dezacordului înainte de a formula întrebarea (Pease & Garner, 2007, pp. 47-49), formularea întrebării și ignorarea răspunsului (Erickson, 2009, p. 153), "întrebări înlănțuite" (Watzke-Otte, 2009): Cum te cheamă și câți ani ai? Ești din Iași? etc. Pentru optimizarea reacțiilor interlocutorului în comunicarea interpersonală
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
discurs interactiv etc.; * structura întrebare răspuns feedback, a unor "strategii participative", respectiv unele "strategii de feedback din partea profesorului" (Pontefract & Hardman, 2005, p. 93, 97); * "perechi corelative" de tipul: "salut salut", "întrebare răspuns", "invitație accept", "scuze acceptare a acestora", "evaluare acord/dezacord" etc. (Rymes, 2008, p. 55); * "vorbirea exploratorie" (McVittie, 2004, p. 502); * tehnici de "construire a identității de rol" (Cohen, 2008, p. 84), de raportare a locutorului la ceilalți prin folosirea pronumelor, a mimicii, prin trimiteri către opiniile, credințele celorlalți etc.
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
tot într-o formă de feedback) și, în cazul plasării în ipostaza ascultătorului activ 62, poate solicita completări, explicații, lămuriri, poate încuraja sau nu locutorul să-și dezvolte ideea, poate fi empatic, înțelegător, suportiv sau, dimpotrivă, își poate manifesta rezervele/dezacordul față de cele comunicate de către locutor, poare reformula 63, rezuma ceea ce a receptat etc. vezi, în acest sens, etapa răspunsului și concretizările comportamentului de comprehensiune, prezentate supra, respectiv diferitele manifestări verbale, nonverbale și paraverbale ale comportamentului interlocutorului și "traducerea" acestora Tabelele
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
relaxată pe scaun Interlocutorul își manifestă interesul față de actul comunicativ al locutorului și față de persoana acestuia. privire întrebătoare Interlocutorul solicită clarificări de la locutor. privire meditativă Interlocutorul se gândește la implicațiile mesajului receptat, neoferind încă un feedback explicit privind acordul sau dezacordul cu locutorul. gest rotativ cu mâna Interlocutorul solicită continuarea intervenției comunicative a locutorului. capul ținut drept Interlocutorul se arată neutru față de informațiile vehiculate în cadrul actului comunicativ. capul aplecat într-o parte Interlocutorul este interesat de mesajul locutorului. semnul ok Interlocutorul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]