4,302 matches
-
asta pe o latură întreagă, deschizând cutia ca pe o conservă de fasole. Îndoind-o într-o parte, putea face obiectul dinăuntru să alunece afară. Inima îi bătea cu putere. În momentul în care dădu cu ochii de el, fu dezamăgit. Era o tăbliță de lut, pe care erau gravate niște mâzgăleli haotice, ca atâtea altele pe care le văzuse în acea seară, multe din ele zdrobite de pământ. Salam era pe punctul de-a o arunca, dar ezită. Dacă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și ea nu făcuse nimic. — Da. Cineva care îndeamnă la acțiune poate să facă apoi - arătă spre cadavrul de pe podea, fără să fie în stare să-l privească - asta? Poate că se dăduse bătută. Își pierduse speranța. Poate că fusese dezamăgită de faptul că nimeni nu asculta ce avea de zis. Așa că scrie un bilet la calculator. Mama mea, care nu știe să dea drumul la televizor. Și ne cere iertare „tuturor“. Nu ne spune pe nume, mie și surorii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
răsune o melodie. Edelweiss. Sub ele erau niște sticluțe oribile, de proastă calitate, conținând mostre de pudră colorată, iar pe fiecare era lipită o etichetă, evident falsă, care le anunța ca fiind „Nisip veritabil din râul Iordan“. Al-Naasri nu-l dezamăgise niciodată până acum, dar asta, Henry BlythPullen trebuia să admită, chiar îl bulversase. La urmă, îmbrăcate în straturi triple de bandă adezivă și de hârtie termoizolantă, erau douăsprezece hidoase brățări fermecate, de genul celor pe care, se gândi Henry imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
erau prostii pentru turiști și atâta tot. Când vorbiseră, Henry crezuse că suvenire e pur și simplu un eufemism, necesar într-o discuție telefonică. Dar arabul ăla nenorocit nu glumea. Totuși lucra de mult timp cu Jaafar al-Naasri. Nu fusese dezamăgit niciodată până acum. Lăsându-se într-un scaun, puse mâna pe telefon. O va rezolva și pe asta. Formă numărul și așteptă țârâitul prelung al apelurilor internaționale. —Jaafar! Mulțumesc pentru acest ultim transport. E - cum să spun - surprinzător. Îți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dar mesajele pe care i le lăsa iordanianul pe căsuța vocală erau din ce în ce mai puțin prietenoase. Trebuie să vorbesc cu tine, Henry. Ține minte că acele suvenire îmi aparțin și m-au costat foarte mulți bani. Sper că nu mă vei dezamăgi. Pentru binele tău. Henry începea să transpire. Ascunsese obiectele în cel mai mare seif cu uși duble din magazin, dar era încă neliniștit. Știa că erau obiecte de mare valoare: Jaafar nu ar fi investit atâta efort ca să le ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să vezi asta. Era bărbatul care stătuse lipit de un monitor de când ajunseră acolo, cel puțin așa i se păruse lui Tal. Se întrebase ce punea la cale, dar nu avusese curajul să-i ceară lămuriri. Ce vedea acum îl dezamăgea. Era o pagină standard de mail, cu o căsuță de intrări întru nimic diferită de cea pe care o folosea el pentru corespondența personală. Nu aducea deloc a înaltă tehnologie sau spionaj. Dar imediat își dădu seama. Cursorul se mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care îi împingea, din aproape în aproape, era una care, se gândeau ei, îi va face să-i rămână simpatici. Dacă s-ar încăpățâna în legătură cu un alineat dintr-un tratat sau cu o linie trasă pe o hartă ar fi dezamăgită de ei. Iar ei nu voiau asta. Dar nu mai arăta așa aici. Acum, înconjurată de aceste ființe splendide, nici una peste douăzeci și cinci de ani, cu pielea lor lucioasă și cu maiourile lor scurte, își dădu seama că probabil e persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
unui cinic cunoscător al politicii către celălalt. Zâmbetul pe care Bruce Miller, consilier superior al președintelui Statelor Unite, îl mai afișase de mii de ori înainte. Capitolul 56 Ierusalim, vineri, 9.34 a.m. —Ai pus să fiu urmărită? Din nou fu dezamăgită de lipsa de convingere a întrebării sale. — Noi te-am urmărit peste tot. Știi asta. — Care „voi“? Pentru cine naiba lucrezi? Era ca și cum sângele îi ajungea în sfârșit la creier. Ești un trădător, asta ești. Ți-ai trădat țara. Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Timid, singuratic, studios - nimeni nu l-a băgat în seamă în primul an de Universitate. Studenții, după trecerea celor dintâi zile de euforie revoluționară, reveniseră la tipic: cursuri, serenade, nuclee politice, petreceri, discuții literare. Unii dintre ei începeau să fie dezamăgiți că instaurarea Republicii nu adusese după sine toate libertățile pe care le visaseră și revendicaseră sub Monarhie. Alții, mai numeroși, aveau să fie dezamăgiți în anii următori de sterilitatea Republicii și, rând pe rând, se vor depărta de ea, apropiindu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
reveniseră la tipic: cursuri, serenade, nuclee politice, petreceri, discuții literare. Unii dintre ei începeau să fie dezamăgiți că instaurarea Republicii nu adusese după sine toate libertățile pe care le visaseră și revendicaseră sub Monarhie. Alții, mai numeroși, aveau să fie dezamăgiți în anii următori de sterilitatea Republicii și, rând pe rând, se vor depărta de ea, apropiindu-se de centrele în curs de constituire ale contrarevoluției, integralismul și monarhisto-constituționaliști, sau de Centrul Catolic. Salazar s-ar fi simțit fără îndoială mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
soluționa dificultățile și a pune capăt dezmățului din administrație - contribuia la agravarea haosului general prin lamentabila purtare a lui Gomes da Costa. Mitul loviturii de la 28 mai - care nu fusese niciodată prea puternic - se dezagrega văzând cu ochii. Monarhiștii erau dezamăgiți nu numai pentru că vedeau depărtîndu-se posibilitatea unei restaurări, ci și pentru că asistau la surparea prestigiului politic al armatei, fenomen care nu putea fi urmat decât de o recrudescență a mișcărilor de extremă stângă. Democrații, pe de altă parte, se pregăteau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mari, Împușcați de el, stând În picioare cu labele din față ridicate amenințător. În fiecare vară Îmi măsuram Înălțimea, Încercând să ajung la ghearele lor fascinante - Întâi am ajuns la laba de jos, apoi la cea de sus. Am fost dezamăgit să constat cât de tari erau burțile lor, când Îngropam degetele (obișnuite să palpeze câinii vii sau animale de pluș) În blana lor maronie și aspră. Din când În când erau scoși Într-un colț al grădinii pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să-l aștept. „E la rectorat, cu probleme.“ „Când a telefonat?“ „Acum douăzeci de minute.“ „De ce nu m-ați anunțat?“ „N-am știut că sunteți aici.“ Nu-l mai aștept. Îl afurisesc, cu căldura gândului recunoscător că nu m-a dezamăgit nici de data asta. O ultimă privire, la plecare, prin Bibliotecă. Sala aproape s-a umplut. Tot fete, multe, frumușele, dar tare amărâte. Senzația aceea de copii săraci, chinuindu-se să facă școală, învățând poate nu din pasiune, ci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oricine, darămite pe o fată atît de tînără și delicată. - Dar am educat-o În așa fel Încît să știe să facă față cu curaj vremurilor grele În care ne-a fost dat să trăim... Atitudinea ei de azi mă dezamăgește... Să-și Închipuie că cineva ne-ar privi din Întuneric! - Pe mine nu mă miră..., interveni din colțul său subofițerul cu chitara. Am găsit urme proaspete În vale și prin rîpele vestice. - Or fi ale cuiva care, ca și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trag de mine câteva minute, dar, după ce examinasem pe jumătate o pâine germană cu secară integrală, n-am mai suportat și m-am întors, cât am putut eu de nonșalant, pornind spre case. Nu eram sigur dacă trebuie să fiu dezamăgit sau ușurat să descopăr că erau toate fără clienți. Mi-ar fi prins bine câteva clipe în plus să mă adun înainte de a trebui să dau ochii cu cineva, dar eram la fel de disperat să aflu dacă Stacey umblă pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mi-am luat haina din hol și am plecat. Habar n-aveam ce fac sau unde aveam să mă duc: știam doar că nu pot sta în casă în următoarea oră sau cam așa. Ridicol - mă comportam ca o adolescentă dezamăgită de iubitul ei. Simțeam în fundul stomacului durerea aceea panicată care te face să fugi după cineva care, probabil, s-ar simți mult mai bine dac-ar fi lăsat în pace. Am cotit pe Victoria Street și vântul m-a lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
întreb pe Ben dacă vrea să vină sus cu mine, în loc s-o fac singură, dar apoi mi-am amintit de fața lui înlăcrimată și m-am gândit mai bine. Mereu avusesem grijă de el și n-aveam să-l dezamăgesc acum; sora cea mare avea să lămurească lucrurile, ca-ntotdeauna. Am mers către ușă și mi-am rezemat fruntea de ea una sau două secunde, cu mâna pe mâner. Acum auzeam și cuvintele. — Știu că-i vina mea, femeie proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
știam că ar trebui să fiu în situația aceea, și din cauza asta îmi părea și mai rău de mine. Iată un moment în care fiica mea cea independentă și uneori dificilă avea nevoie de mine cu-adevărat, iar eu o dezamăgeam. Dumnezeu știe că nu era vina ei că Charlie trecea prin criza asta sau ce-o fi fost ea. —Mamă, te rog să nu mai plângi. Trebuie să vorbim despre asta. Tata n-are de gând să facă vreo prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
schimbat și culoarea și tot - s-a făcut un mov închis-cenușiu oribil. Credeam că moare sau ceva, pe Dumnezeu. Atunci m-am oprit din râs oricum și am încercat să par serioasă și tristă pentru el. Că vedeam că-i dezamăgit, știți. — Hai, Charlie, am zis io, doar nu credeai că-i al tău, nu? Fii serios. Am făcut-o decât o dată - ooh, scuze, mami. Nu mă lua-n seamă pe mine, Stacey, zice ea. Tu continuă, iubito, io-s femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
delicat. ― Ne-am permis să ne imaginăm că dumneavoastră sînteți autoarea scrisorilor și că, din modestie, ați apelat la un pseudonim. ― Serios? Puse mâna pe brațul inspectorului: Oh, mister Stanley, nici nu știți ce rău îmi pare că v-am dezamăgit. Inspectorul se înclină amabil. ― Apreciez discreția tot atât de mult ca și modestia. ― Nu sânt deloc sigură că înțeleg ce vreți să spuneți. Făceți-mi plăcerea, mister Stanley, și acceptați o mică amintire. Așa se obișnuiește la noi când îi pomenești pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
domnișoară. De unde mă cunoașteți? " Ce prostuț! zâmbi bătrâna. Când o să-i spun lui Mirciulică o să moară de râs. Dar desigur, draga mea, amănunte n-ai să-i dai niciodată. Doar știi cât intrigă misterul, iar soluțiile prea simple în general dezamăgesc. Lasă-l să-și închipuie tot ce e mai complicat. Asta îți dă importanță." ― Domnule Ionescu, e timpul să te retragi. CAPITOLUL II ABATELE BROWN ÎȘI SCOATE MASCA După ce înveli arma într-o cârpă moale de diftină, o puse în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și-ar putea închipui că ne pregătim de culcare. Și acum, Mirciulică, să profităm de ultimul prilej de a discuta nestingheriți. Nu-ți cer decât un singur lucru! Să fii în-țe-le-gă-tor. În rest, lasă totul pe seama mea. Oare te-am dezamăgit vreodată? Ai să iei un mic somnifer ca să poți dormi. Jumătate de diazepam cred că e suficient. Frânse pastila, o fărâmiță și o amestecă în farfurioara de lapte. Motanul se strâmbă. ― Ești un mincinos, Mirciulică! Nu are nici un gust. Hai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un nod în gât. Avea o singură dorință, să se chircească, să-și adune genunchii la gură, așa cum făcea acasă, în patul cu cearșafuri reci când nici romerganul, nici luminalul nu-și făceau efectul. Își înfipse unghiile în carne." Aș dezamăgi-o pe Florence. Nu-i plac bărbații fricoși..." Nucu Scarlat aprinse o țigară și aruncă neglijent chibritul. ― Unul din noi va rămâne cu dumneavoastră. Încă o dată vă atrag atenția să vă vedeți de treabă. La prima prostie... Pocni din buze
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dacă-mi permiteți. În bucătărie zgomotele din pivniță se auzeau mai limpede. Bătrâna clăti un pahar, îl umplu și-l așeză pe o tăviță. Ochii îi străluceau. Băieții sânt harnici, șopti. În general, trebuie să recunoști că nu te-au dezamăgit. Ce mai încolo și-ncoace, draga mea, dă-mi voie să te felicit. Planul tău se dovedește ad-mi-ra-bil! Îți țin pumnii pe mai departe. Se întoarse în sufragerie ducând tăvița cu amândouă mâinile. Lumina din priviri se stinsese. Ochii semănau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tu! Unu... doi... Omul scrâșni. Ținea pumnii încleștați pe genunchi. Dascălu începu să se joace ostentativ cu revolverul. ― Cred că aș putea încerca eu, interveni cu un glas de cintezoi Melania Lupu. Dar mi-e teamă că am să vă dezamăgesc. Florence rămase cu gura căscată. "Sfîntă Fecioară! Am trăit o viață alături de ea, ne știm din primară și habar n-am avut că-i total smintită, săraca!" Șerbănică Miga își răsuci capul s-o vadă mai bine. Melania Lupu se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]